Agora: Să redai o tragedie personală și să o spui la toată lumea nu este ușor. Cum ați decis să editați o carte despre moartea fratelui dvs., Andrei?

Natalia Braguța: Într-un moment anume, am realizat că nu mai am altă ieșire decât să mă așez și să scriu. Am înțeles că dacă nu încep a scrie, se va întâmpla ceva. Am avut o chemare sufletească, cred și voi înțelegeți asta ca oameni de creație. Timp de două săptămâni, am scris fără pauze, în fiecare zi: tot ce a fost, ce s-a întâmplat și ce am simțit. Când am terminat să scriu, am înțeles că această carte nu a apărut pur și simplu, că nu e pentru mine, ci e pentru oameni.


Din start, le-am arătat avocaților cartea (n.r. – avocaților Promo-LEX care reprezintă partea apărării în cele trei dosare ale lui Andrei Braguța), iar apoi prietenilor mei. Mi-au spus „Natalia, publică! Această carte trebuie să vadă lumina zilei”. Atunci le-am trimis avocaților manuscrisele, ei mi-au spus că e scris bine, dar mi-au recomandat să nu public nimic, până au loc audierile. Eu voiam să public din start, era strigătul meu de disperare, iar cuvântul meu era unica armă împotriva a tot ceea ce se întâmpla în Moldova.

Mi-am găsit redactor, designer, toți prieteni de-ai mei. Cartea nu e doar o exprimare emoționantă, ci un produs finit la care m-a ajutat o echipă. Din start oamenii cereau diverse sume pentru servicii, însă după ce au aflat subiectul, au refuzat banii.

A: Istoria lui Andrei Braguța arătată la TV și istoria lui din cartea dvs. sunt două realități complet diferite. A dvs. este foarte personală. Cum a fost să redai acest lucru?

Mi-a fost enorm de greu, și veți înțelege asta când veți citi cartea. Aici sunt foarte multe informații personale despre mine, familia mea, fotografii de familie. Eu nu am fost niciodată om public și nu mi-am dorit să fiu, dar această tragedie nu mi-a lăsat șanse să rămân în umbră. Am fost obligată de circumstanțe să-mi arăt viața, cea a fratelui meu și a familiei mele.


Andrei a apărut în presă în diferite feluri. Scopul meu era să arăt că suntem o familie normală, bună, și dacă asta s-a întâmplat cu noi, atunci oameni buni, gândiți-vă ce se întâmplă și cum se întâmplă asta.

Pentru mine asta a fost prețul care trebuia plătit.

A: În prefața cărții, dvs. ați scris că nu v-ați gândit vreodată că dosarul deschis după moartea lui Andrei Braguța „va contribui la schimbări considerabile în sistem”. Despre ce schimbări vorbiți dvs.? Le-ați simțit cu adevărat?

N. B: În perioada în care scriam cartea, discutam și cu avocații pe caz. Mi se spunea „Natalia, totul e bine, superb, totul merge așa cum trebuie. S-a schimbat cutare și cutare lucru, procurorii trec instruiri, astăzi toți de 50 de ori se gândesc înainte de a plasa un om bolnav psihic în arest”. Asta era „wow” pentru mine, dar și faptul că acest caz a ajuns la ONU. Pentru mine asta a fost important, precum și să aflu de la alți oameni că fapte similare s-au întâmplat și cu familiile lor. Pentru mine însăși faptul că o asemenea tragedie a ieșit la lumina zilei și a ieșit și peste hotarele Moldovei, a însemnat un mare progres.

Totuși, alt avocat mi-a spus că eu fac aceste concluzii mult prea repede, că lucrurile stau mai prost. În acest moment, eu nu știu ce se întâmplă în Moldova. Eu nu trăiesc aici, nu știu cu ce se confruntă oamenii, ei vorbesc despre asta sau nu. Avocații mi-au spus că datorită cazului lui Andrei, patru persoane au fost salvate de la o soartă similară. Pentru mine asta contează, înseamnă că nu fac totul în zadar. Deși de la alte persoane aud tocmai contrariul – totul devine din rău în mai rău.

A: Oamenii vorbesc despre probleme sistemului cu voce tare, sau doar șoptesc între ei și prietenii lor?

N. B: Din ceea ce văd eu, așa cum tăceau toți, așa și tac. Oamenii vorbesc doar între ei. Eu mi-aș dori foarte mult ca această carte să aibă un impact în această direcție și să joace rolul ei pozitiv. Iar aceea că oamenii se tem acum și vor continua să se teamă este un fapt. Ce poate fi făcut pentru a schimba asta? Nu știu. Eu partea mea am făcut-o. 


A: În carte l-ați citat și pe ministrul de Interne Alexandru Jizdan, care a spus că despre cazul Braguța „nu s-a mințit, ci s-a ascuns adevărul” și ați pomenit „frica de sistem”. Există șanse să scăpăm de sistem?

E un fenomen îngrozitor. Dacă vom scăpa sau nu? Știți, eu o să tac aici.

A: Asta s-ar fi întâmplat într-o altă țară decât Moldova?

În cartea mea este răspuns la întrebarea asta.  

A: Ați anunțat că banii de la vânzarea cărții vor fi utilizați în sens caritabil, veți lansa proiectul „Iubește să trăiești”. Cum va arăta acest proiect și de ce vă doriți să-l lansați?

Am înțeles că vreau să rămână vie amintirea fratelui meu și să contribuie la ceva. De aceea am decis să lansez fondul „Iubește să trăiești”, dar încă nu știu cum să o fac. Am vrut să fac un proiect social pentru că știu că mi-ar place să mă ocup de asta. Am făcut un apel către oamenii care gândesc la fel ca mine și au această pornire interioară, însă nimeni nu a reacționat încă. Dacă voi fi auzită, atunci ideea mea va prinde contur.


În caz de succes, proiectul meu va crea desene animate pentru copii, pentru că e mai complicat de adus un mesaj adulților. Ei au deja bagajul lor emoțional și concepțiile lor despre viață. 

Știți, când am fost la masa de pomenire a fratelui meu, în august acestui an, un tânăr a spus că în Moldova totul e rău și copiilor le-a fost insuflat, la nivel genetic deja, că e normal să minți și să furi, iar asta e corect. M-au marcat aceste cuvinte. Eu nu tind să schimb lumea, eu vreau să fac un bine. Iar pentru a face un bine trebuie de început de la copii. Iar tot ce e pentru copii, e și pentru maturi, dacă ei vor dori să audă.

---------------

În prezent, în cazul morții lui Andrei Braguța sunt deschise trei dosare penale. Dosarul de bază se referă la maltratarea lui Braguța în izolator de colegii de celulă. „Acest caz se află în instanță pentru examinare. Vara ne așteptam la o sentință finală, dar instanța a dispus reluarea cercetării judecătorești. Pe 20 decembrie va avea loc următoarea ședință de judecată, sperăm să avem concluziile medicilor specialiști”, a comunicat avocatul pe caz, Victor Munteanu.

Al doilea dosar, în care sunt vizați 13 polițiști, țin de perioada în care Braguța a fost transferat în celulă de unul singur, imediat după ce a fost bătut de colegii de celulă. Acest dosar este și el transmis din nou pentru cercetare judecătorească, iar ședințele se amână din cauza lipsei de inculpați.

Al treilea dosar – neacordarea asistenței medicale - se examinează la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Pe acest dosar au avut loc doar trei ședințe de judecată. Următoarea ședință va avea loc abia în martie 2019. „Dosarul e foarte complex, are nouă volume, sunt învinuiți doi medici de la penitenciarul 16. O mare problemă e că legea penală în malpraxis prevede aceeași pedeapsă și pentru vătămarea sănătății cu consecințe grave, și cu consecințe fatale. Adică pedeapsa e egală în ambele cazuri – 3 ani”, a anunțat avocatul Ștefan Orbu.

Toate persoanele acuzate pe dosar sunt cercetate în libertate. Apărarea afirmă că va insista ca sentințele, odată pronunțate, să nu poată fi atacate la Curtea de Apel.