Aspectele psihologice ale consumului de droguri

Din antichitate sunt cunoscute plantele care conţin substanţe cu efect stupefiant. În papirusurile Edvin Smit, Herst, Cester-Bitti se conţin sfaturi la folosirea plantelor ce conţin substanţe cu efect majorat. Oamenii din trecut cunoşteau efectul sedativ a macului şi cânepei. Dar aceste plante se întrebuinţau numai la ceremoniile rituale. Istoricii presupun, că răspândirea drogurilor a început din regiunea Orientului Apropiat, Mării Mediterane prin Persia şi India, mai tîrziu prin China. Apoi drogurile au apărut şi în Europa Occidentală prin Turcia, Iran şi Statele Orientului Apropiat.

După războiul Franco-Pruss din 1870-1871 în Europa a avut loc primul „vulcan” a narcomaniei. Al doilea „vulcan” în perioada după primul Război Mondial. Acţiunile întreprinse, legile apărute în diferite ţări, lichidarea depozitelor de droguri au contribuit la diminuarea acestui „vulcan”. Noul „vulcan” al narcomaniei a apărut în anii ’60 ai secolului XX în SUA şi Canada. Din anii ’80 răspândirea are caracter pandemic şi cuprinde tot Pământul. Actualmente nu există ţară asupra căruia nu se răsfrâng consecinţele negative a narcomaniei.

Din anii ’80 ai secolului trecut se observă şi în Moldova răspândirea narcomaniei

În ultimii ani se menţine o tendinţă a „globalizării” problemei de droguri. Evident, că în aceste împrejurări „nu a fost trecută cu vederea” nici Republica Moldova. Tot din anii ’80 ai secolului trecut se observă şi în ţara noastră răspândirea narcomaniei. Dacă în anul 2015 au fost înregistrate şi depistate doar 204 cazuri de narcomanie pe când în anul 2016 au fost înregistrate 1536 de cazuri. Practic, începând cu anul 2016, răspândirea narcomaniei în Republica Moldova a căpătat caracter epidemic.

Narcomania (în greceşte – narke, înţepenire, dar şi mania, nebunia, furia) este deprindere bolnăvicioasă şi foarte pronunţată a organismului cu unele substanţe toxice care acţionează asupra sistemului nervos central, provocând grave tulburări psihice. Organismul se obişnuieşte într-un timp relativ scurt cu deşeurile toxice. În doze mici, narcoticele provoacă aşa-numită stare de euforie – senzaţie falsă de veselie, bunăvoinţă. În doze mari – stare de beţie, ameţeală, somnul narcotic şi chiar intoxicaţii grave deseori duc la deces. Unele substanţe narcotice provoacă iluzii şi halucinaţii. Narcomania reprezintă o maladie dificilă provocată de intoxicarea acută habituală ori cronică a organismului uman cu substanţe narcotice sau cu alte tipuri de substanţe cu efect stupefiant.

La ora actuală se spune că narcomania este ciuma secolului al XXI-lea, maladia societăţii contemporane. Ea are repercusiuni negative în aspect: juridic – prin incidenţa faptelor ilicite săvârşite în urma consumului de drog; medical – sărăcirea genofondului condiţionat de igiena contingentului consumatorilor de drog; psihopedagogic – prin degradarea moral-etică a consumatorilor; social – prin degradarea în ansamblu a societăţii.

Trăim azi într-un secol despre care se spune că este un secol al stresului. Există mai multe metode de eliminare a acestui stres. Unele dintre acestea nu sunt interzise oficial: alimentele, fumatul, alcoolul. Toate aceste metode de eliminare a stresului se transformă treptat în dependenţă: potolirea stresului cu alimente, fumatul în stare de nervozitate, alcoolul ca o metodă de a uita de cotidian.

În prezent, ca şi în toate vremurile de odinioară, din droguri fac parte substanţele care provoacă dependenţa pe care omul ulterior nu o mai poate înfrunta. Substanţele narcotice sunt canabisul, marijuana, haşişul, preparatele opioide şi sedative. Somniferele, preparatele împotriva cefaleei care conţin codeină de asemenea se referă la medicamentele care conţin substanţe narcotice, de aceea nu sunt eliberate din farmacii fără prescripţie medicală. Drogurile, substanţe medicamentoase, curative şi chimice, pot fi sub formă de comprimate, pulbere, lichid.

Totodată, nu există droguri grele şi uşoare, căci toate au acelaşi rezultat – dependenţa. Omul devine rob, şi unul conştient. Potrivit definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, folosirea excesivă, continuă sau sporadică a drogurilor este considerată drept consum ori abuz. Drogurile pot fi folosite de indivizi în mod:

– excepţional, constituind în sine operaţiunea propriu-zisă de a încerca o dată sau de mai multe ori un drog, fără a continua această practică;

– ocazional, folosire a drogurilor în formă intermitentă, fără a se ajunge până la dependenţă fizică şi psihică;

– episodic, folosirea drogurilor într-o anumită împrejurare;

– simptomatic, folosirea drogurilor caracterizată de apariţia şi instalarea dependenţei.

Printre semnele clinice principale ale narcomaniei pot fi observate şi menţionate:

• Dependenţa psihică este condiţionată de tendinţa imperioasă de a administra preparate, constant sau periodic, pentru a provoca anumite senzaţii, ori pentru înlăturarea stării de disconfort psihic.

Citește continuarea pe ea.md.