Iată câteva opinii combătute de preotul Maxim Melinti:


1. Nu există aghiasmă mai puternică! Apă sfințită sau aghiasma din ajunul sărbătorii (18 ianuarie) și din ziua Bobotezei (19 ianuarie) este identică: nu există „aghiasma mai puternică din ajun” – este o invenție populară!
2. La sfințirea apei, nu are loc reacție chimică: contact între crucea argintată și apa, cum zic unii sceptici! Apă se sfințește prin lucrarea Duhului Sfânt. 
3. Calitatea sfințitoarea a apei nu se schimbă, chiar dacă culoarea aghesmei se schimbă. Rugăciunea este identică, puterea Duhului Sfânt este neschimbată.
4. Scăldatul în râuri, iazuri, piscine și alte rezervoare de apă de Botează nu are nimic comun cu sărbătoarea și nu se regăsește în Evanghelie sau în Sfânta Tradiție. Scăldatul respectiv nu poate ierta păcatele, nici să curețe sufletul. Ar fi prea ușor să te speli de păcate, răbdând frigul și apă înghețată. Însă Hristos spune să intrăm pe poarta cea strâmtă, care este ingustă! (cf Matei 7,13,14).
5. Creștinii trebuie să se împărtășească în această zi! Iar dacă s-au împărtășit, nu mai au nevoie de scăldat, căci Împărtășania se oferă „spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh”. 
6. Părinților, nu puneți în pericol viața copiilor, băgându-i în apă rece; nu faceți experimente, nu încercați pe Dumnezeu!
7. Totodată se observă, scăldatul este însoțit de consumul de alcool, lucru dăunător atât pentru suflet, cât și pentru trup.
8. Creștinii trebuie să se comporte decent la primirea aghesmei, fără îmbulzeală și sfadă! Să dăm dovadă de cultură, răbdare și dragoste față de aproapele!
9. Nu e nevoie să cărați căldări cu aghiasmă, pentru că după regula bisericească consumul aghesmei mari se face doar 8 zile, iar în restul anului se consumă aghiasma mică (obișnuită)!
10. Preoți nu trebuie să profite de această sărbătoare, făcând vânzări de aghiasmă și busuioc în curtea bisericii. Hristos învață: „în dar ați luat și în dar să dăți”!