Vitalie Colța are 42 de ani și de când se ține minte repară încălțăminte. S-a născut printre pantofi, iar când este întrebat de mirosul care îi amintește de copilărie descrie fără tăgadă aroma de piele întoarsă și izul de clei.

„Îl admiram pe tata când îl vedeam că repară încălțăminte. Încă de când eram foarte mic am prins drag de această meserie. Nu îndrăzneam să-i spun tatei că asta vreau să devin pentru că el visa să mă vadă muzicant. Își dorea pentru mine o profesie din care banii se câștigă cu mai puțină sudoare. Când i-am spus ferm că vreau să mă fac cizmar s-a dat bătut și vreau să cred că îi moștenesc cu pricepere talentul”, spune bărbatul în timp ce chinuie o pereche de pantofi cu talpa desprinsă.

Destinul, pasiunea, dragostea...

În timp ce înmoaie pensula în clei, o valsează peste materialul din piele, îngână un cântec și îndepărtându-și privirea analizează rezultatul. Dă din cap a confirmare și continuă:

„Aici este destinul meu și nu mi-i rușine să spun cuiva că sunt cizmar. E clar, că în ziua de azi alte meserii sunt la modă. Toți vor să câștige mulți bani și se gândesc că trebuie să devină avocați și stomatologi. Cizmaria, tâmplăria sunt meșteșuguri pe cale de dispariție în Moldova”.


Fiind unul dintre cei mai tineri cizmari din țară, Vitalie Colța își cucerește clienții prin felul său simplu de a fi. Pentru că meseriași sunt puțini, iar pantofi care așteaptă să fie reparați – mulți, bărbatul s-a văzut nevoit să apeleze la programări. Astfel, spune el, ține haosul departe și își organizează mai bine volumul de muncă.

„Am agenda, îi înscriu pe oameni aici. Unii mă sună și fac programarea cu mult timp înainte. Sunt clienți care vara repară încălțămintea de iarnă pentru că își dau seama că atunci când vine frigul ar putea să-i ajungă rândul prea târziu”, explică Vitalie.

Filozofia pantofilor...

Spune că la fel ca oamenii, pantofii au o filozofie aparte. A învățat să descopere misterul din fiecare pereche de încălțăminte și recunoaște cu mâna pe inimă că așa cum nu face diferențe între clienți, nu cataloghează nici papucii după marcă sau preț:

„Vin persoane cu pantofi foarte scumpi, de firmă, de brand. Unii mă roagă să fiu atent. Le explic de fiecare dată că este în interesul meu să ofer cel mai bun rezultat. Sunt cazuri când oamenii îmi spun doar despre o problemă, iar în proces eu mai descopăr câteva. Le repar și nu cer bani pentru asta”.

Nu știe cum îi va arăta viitorul și nici dacă va rămâne pe vecie cizmar. Deocamdată, însă, se declarată un om fericit. Nu pune preț pe lucrurile materiale și încearcă să-și trăiască fiecare zi aici și acum.

„Sunt fericit în fiecare zi. Muzica mă face fericit. Familia, mama, faptul că îmi văd copiii crescând. Am reușit să am o ocupație a mea, să nu lucrez pentru cineva. Aș vrea, desigur, să-mi extind afacerea, să mai angajez oameni, dar nu ai pe cine. Nimeni nu este interesat de așa muncă”, spune bărbatul cu regret.

Gândul de a pleca, decizia de a rămâne...

Când banii nu ajung, iar tentația de a pleca peste hotare crește, Vitalie Colța își răsfoiește în minte zecile de argumente pentru care a ales să rămână acasă:

„Moldova are noroc de oamenii ei. Asta e bogăția cea mai mare. Când vreau să plec peste hotare, îmi amintesc că dacă plecăm toți, țara cui rămâne? Cine rămâne aici? Mă gândesc că pentru renunțat este timp oricând, dar cât se poate de luptat, eu lupt. Mi se pare dureros să nu-ți vezi copilul crescând, să nu-l vezi când face primii pași, când îi ies dinții...”.


Își trece degetele lungi peste șorțul din piele. La ferestruica unde își deservește clienții apare un chip. Vitalie îl privește preț de câteva secunde și fără a zice ceva scoate de sub masă o pereche de cizme femeiești pe care le împachetează într-o pungă veche. 

Zâmbește, apoi întinde pachetul peste geam. 

Se întoarce la locul său, apoi își îndreaptă spatele. O umbră de oboseală îi apare ca un nor peste chipul bălai. O alungă imediat și se apucă de următoarea pereche. 

La fel de modest, aparatul de radio de culoarea liliacului își continuă cu dedicație menirea și umple încăperea semi-obscură cu melodii de tot felul, elixir pentru sufletul cizmarului de la Ialoveni...

 

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!