La începutul lui octombrie 2018, m-a lovit puternic realizarea că Facebook îmi mănâncă mai mult timp decât aș vrea. Nu am fost niciodată genul de om care să posteze des – în cele aproape zece luni din 2018 în care am avut contul de Facebook activ am postat doar de patru ori. Chiar și așa, platforma mă prinsese strâns și devenisem, într-o măsură mai mare sau mai mică, dependentă de ea. În timpul călătoriilor cu metroul, dădeam scroll pe Facebook.

Când așteptam pe cineva pentru a ieși în oraș, la fel.  Când ajungeam acasă, din nou. Noaptea, înainte de culcare, aceeași poveste. Dimineața, la micul dejun, nimic diferit. În timpul cursurilor plictisitoare de la facultate, Facebook din nou.

Nu am stat niciodată să calculez exact cât de mult timp petreceam, dar aș fi fost în stare să pariez că, dacă puneam cap la cap datele, s-ar fi ajuns undeva la trei-patru ore.

Am întrebat câțiva prieteni dacă e normal, iar ei au spus că da, adăugând apoi că tot cam atât stau și ei. Conform statisticilor de la Digital Information World, media de timp petrecut pe social media este de două ore și 22 de minute pe zi. Desigur, lucrurile se schimbă când aceste statistici sunt trecute prin filtrul vârstei și a regiunilor.

Spre exemplu, cei mai activi utilizatori de social media sunt cei cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani (categorie în care mă aflu) – care petrec, în medie, trei ore și un minut pe platforme de tip Facebook. Însă utilizatorii europeni ar petrece, în medie, cel mai puțin timp pe social media, mai exact o oră și 53 de minute (cu mult mai puțin decât cei care conduc clasamentul, anume sud-americanii, cu trei ore și 29 de minute).

Trecând însă peste cifre și sondaje, timpul petrecut pe Facebook este un lucru personal. Deși mai mulți prieteni mi-au confirmat că nu stau mai mult decât ei pe social media, asta nu m-a convins. Mai mult, pe lângă timpul considerabil petrecut acolo, mi-am dat seama că nu fac ceva neapărat util.

În tot timpul acela aș fi putut să citesc una din cărțile care așteaptă răbdătoare pe raftul din camera de cămin, să vorbesc cu cineva drag la telefon, să încerc o rețetă nouă de prăjituri, să citesc niște articole interesante, să am o sesiune de karaoke cu mine însămi sau să dorm.

Mi-am autoimpus să stau mai puțin pe Facebook, dar devenise deja un reflex bizar de care nu puteam scăpa doar prin voință. Așa că am făcut singurul lucru care mi s-a părut logic la acea vreme: să îmi dezactivez contul pe o perioadă nedefinită.

Să renunț la Facebook a fost mai simplu decât am presupus

Odată luată hotărârea, am căutat pagina de dezactivare a contului și am găsit-o aici. Acolo, am fost rugată să precizez motivul pentru care vreau să renunț la Facebook.

Nu mai țin minte dacă m-am obosit să explic mai pe îndelete sau dacă am bifat că „I spend too much time using Facebook”, cert e că, în mai puțin de un minut, contul meu de Facebook era dezactivat și eram la fel de liberă ca la începutul anului 2011, anul în care am cedat presiunii sociale și mi-am deschis cont pe platformă.

Pe atunci, mi se părea o aberație însăși ideea de a avea Facebook. Eram la începutul liceului și, alături de o colegă, reprezentam excepția de la regulă. Până la urmă, amândouă ne-am supus majorității și ne-am alăturat în octombrie 2011 valului de utilizatori Facebook. Exact șapte ani mai târziu, am hotărât să renunț, pe o perioadă nedefinită, la platformă.

Am făcut parte din generația care a prins Hi5-ul în miezul gloriei sale și îmi imaginam că, odată cu moartea sa, oamenii nu vor mai avea energie sau interes pentru vreo alternativă – evident, m-am înșelat.

Pe lângă dezactivarea contului, am șters aplicația Facebook de pe telefon, pentru a scăpa de orice tentație și de a elimina reflexul de a o deschide oricând se ivea ocazia.

Cu toate astea, am decis să păstrez aplicația Facebook Messenger pentru conversații. Nu îmi pasă de story-urile puse de oameni acolo (mi se pare o funcție la fel de egocentristă și stupidă ca cea de pe Snapchat, Instagram și Whatsapp și nu cred că voi înțelege vreodată de ce oamenii o folosesc), așa că singura utilizare a aplicației Facebook Messenger a fost cea a discuțiilor private și de grup.

Astfel, am fost gata să mă arunc cu capul înainte în libertatea nou găsită.

Cum am supraviețuit fără Facebook

La început, când eram pe laptop, aveam tendința de a intra fără să mă gândesc prea mult în bara de sus a browserului, a scrie „f”, a apăsa săgeata de jos de la tastatură și apoi a butonului Enter, pentru a intra pe prima opțiune care apărea – Facebook. Acum, de fiecare dată când făceam asta îmi apărea pagina de logare în cont. După o săptămână, creierul meu și-a dat seama că degeaba scrie „f” în bara de căutare, că tot nu primește ce vrea, așa că în cele din urmă am scăpat de obicei.

Pe lângă asta, când eram în metrou îmi tot deblocam telefonul și căutam aplicația Facebook, doar pentru a-mi aminti ulterior că nu mai există acolo. Tot o săptămână mi-a luat să mă dezvăț și de nevoia compulsivă de a căuta iconița mică și albastră.

Dincolo de nevoia compulsivă de a intra pe platformă, nu simțeam că îmi lipsește ceva cu adevărat. Încă vorbeam cu prietenii mei și încă eram la curent cu noutățile, chiar dacă Facebook nu mai era acolo drept intermediar. Încă știam cum va fi vremea afară, chiar dacă Facebook nu a mai fost acolo să îmi trimită o notificare dis-de-dimineață prin care să mă anunțe să nu uit umbrela acasă.

Citește continuarea pe playtech.ro.

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!