„Documentele ne spun foarte clar că clădirea aceasta a fost din start gândită ca să fie o școală. Așa a și fost - gimnaziul nr. 3 de băieți. Clădirea aceasta a apărut la începutul secolului XX. Credem noi că și galeriile acestea subterane sunt legate de construcția și funcționalitatea clădirii. Acum, nemijlocit la ce bun au servit, nu vă putem spune, deoarece enigma este în față. Cu cât vom avansa cu cercetarea, vom putea răspunde la întrebări”, declară directorul de proiect, Sergiu Musteață. 

Galeria subterană este construită din cărămidă și blocuri din piatră de calcar și, la prima vedere, ar avea o lungime de 20 de metri.

„Localnicii și unii profesori mai în vârstă spun că pe vremuri au coborât în galerie din interiorul clădirii și au mers, au ieșit spre fostul cinematograf în aer liber. Nu știm dacă exact asta este în legătură cu cealaltă rețea, dar probabil ar putea fi conectate sau ar putea fi una paralelă sau perpendiculară. Bănuielile mele ar fi că trebuie să dăm de o sală mai mare care a fost fie depozit, fie... nu știu, un spațiu de retragere și de apărare e cam greu să spunem, așa cum a fost în perioada postbelică, acele subterane de refugiu în caz de nu știu ce atacuri cu bombă atomică. Acesta mai puțin seamănă a astfel de construcție”, mai adaugă Sergiu Musteață.

Deși clădirea are puțin peste 110 ani, planul construcției nu s-a păstrat.

„Cel puțin în arhiva națională nu este. Ar putea fi la Odessa în arhivă, deoarece compania care a construit această clădire era din Odessa sau presupunem că ar putea fi o variantă a planului trimisă la Sankt Petersburg, așa cum probabil coordonau cu centrul. Ar putea fi în arhiva centrală de acolo. Nu putem să spunem prea multe, dar nici localnicii nu au transmis din generație în generație informații despre aceste construcții”, povestește directorul de proiect. 

Clădirea a fost afectată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

„A fost restaurată clădirea între 1947-1952. Unii localnici mai în vârstă spun că a fost folosită forța de muncă a prizonierilor germani. Auzeau vorbă germană în preajmă și au dat-o în exploatare în 1952. Nu e exclus că, în contextul acelei reparații din '47 - '52 această galerie să fi fost astupată. E prea mult material de construcție într-un spațiu atât de mic, adunat și aruncat intenționat”, mai adaugă Sergiu Musteață. 

Cercetarea, la care muncesc trei arheologi și doi arhitecți, face parte dintr-un amplu proiect - „Chișinăul subteran”.

„Urmează să curățăm mai departe pentru a vedea cât de departe duce această construcție, să putem să ne explicăm nouă și altora care a fost menirea ei sau spre unde duce și care a fost rostul ei. Desigur, din punct de vedere a arheologiei urbane și subterane, ne interesează foarte mult menirea și funcționalitatea ei. Bineînțeles, să încercăm, să sugerăm administrației valorificarea acestei construcții subterane într-un context al istoricului clădirii, dar și semnificației ei istorice”, conchide directorul de proiect Sergiu Musteață.

În cadrul proiectului, vor fi cercetate și alte galerii subterane din Chișinău, dar și de la Soroca. Acesta este finanțat de Ambasada SUA din Republica Moldova și are o durată de 1,5 ani.