Curtea a subliniat că pentru a înainta un candidat la funcția de prim-ministru, președintele Republicii Moldova trebuie să aibă, în primul rând, un partener de dialog instituțional în persoana președintelui Parlamentului, ca reprezentant al Legislativului.

În situația în care Parlamentul este reprezentat și sunt alese organele sale de conducere, președintele Republicii Moldova poate desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru. Lipsa întrunirii deputaților în ședință plenară pentru examinarea chestiunii învestirii Guvernului echivalează, în acest caz, cu o respingere a solicitării de învestitură. 

De asemenea, potrivit instituției, sintagma „cel puțin două solicitări de învestitură” din Constituție nu presupune, în mod obligatoriu, desemnarea aceleiași candidaturi.

Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Potrivit legislației, după ce expiră 3 luni de la prima ședință de constituire a Legislativului, președintele are dreptul să dizolve Parlamentul și să numească data alegerilor parlamentare anticipate.

În luna aprilie Președinția s-a adresat Curții Constituționale cu o sesizare prin care să obțină interpretarea privind dreptul președintelui de a propune o candidatură la funcția de prim-ministru în cazul în care Parlamentul nu are o conducere.