Utilizarea cauciucurilor uzate este întâlnită pe larg în Republica Moldova, începând de la amenajarea spațiilor exterioare ale grădinițelor și terminând cu arderea lor ilegală în timpul sărbătorilor de Paști. Din cauza numărului impunător și a insuficienței unor locuri autorizate de depozitare, sau a fabricilor de reciclare, cetățenii decid să arunce anvelopele pe marginea drumului sau, mai nou, în râuri și lacuri.

Oamenii nu pot nici să le ardă, Legea privind deșeurile interzice orice tip de incinerare și coincinerare a acestora, fiind aplicate sancțiuni de la 12 la 24 de unități convenționale pentru persoanele fizice (între 600 și 1.200 de lei) și de la 120 la 180 de unități convenționale pentru persoanele juridice (între 6.000 și 9.000 de lei).

Ce fac oamenii atunci cu ele? Am întrebat mai mulți șoferi și am aflat că o parte dintre ei le țin acasă, alții le lasă la vulcanizare, în timp ce unii decid să le dea pe mâna copiilor pe post de „jucării”, spre exemplu în timpul Sărbătorilor de Paști.


Soluția Lafarge, expirată!

În 2010, când era în vigoare Legea veche privind protecția mediului, Lafarge, compania producătoare de ciment de la Rezina, a primit autorizație temporară, pe un termen de 5 ani, pentru un proiect experimental. Compania a colectat și utilizat atunci anvelopele uzate în calitate de co-combustibil pentru funcționarea cuptoarelor. Iar „zgura”, cenușa provenită din arderea cauciucului, se utiliza ca materie primă în producerea cimentului. Șase ani mai târziu, Legea cu privire la deșeuri a fost modificată, iar „incinerarea și coincinerarea (cazul Lafarge) deșeurilor de orice proveniență a fost interzisă, cu excepția deșeurilor rezultate din activitatea medicală”. Astfel, Parlamentul a interzis orice tip de activitate care presupune arderea deșeurilor.

Soluții doar pe hârtie!

Conform datelor Inspectoratului Ecologic de Stat, în 2018, au fost importate circa 940 de mii de anvelope în Republica Moldova, cu 135 de mii mai multe decât în anul 2017. Acestea sunt doar cifrele oficiale, dar să nu uităm și de cetățenii care aduc anvelope cu mașinile proprii fără să le declare oficial.

Potrivit Registrului de stat al transporturilor, la 1 mai 2019, în Chișinău, erau înregistrate aproximativ 300 de mii de unități de transport. Spații de depozitare oficiale pentru anvelopele uzate în capitală nu există. În urma lucrărilor de salubrizare a parcurilor și bazinelor acvatice din capitală au fost înregistrate mai multe cazuri de aruncare a anvelopelor în locuri nepermise. Numai din râul Bîc au fost scoase în această primăvară, în urma lucrărilor de salubrizare, două remorci pline cu anvelope uzate. La scurt timp, serviciile specializate din cadrul Primăriei municipiului Chișinău s-au convocat într-o ședință pentru a găsi o soluție.

„Primăria preconizează să găsească o zonă unde să fie depozitate toate anvelopele și pneurile. Municipalitatea a venit cu ideea ca să fie depozitate temporar undeva, iar ulterior să fie date la prelucrare unui agent economic care se ocupă cu reciclarea acestora. Se mai discută, de asemenea, ca agenții economici să încheie contracte directe cu fabrica de reciclare a cauciucului și astfel să fie soluționată problema”, explică Vasile Chirilescu, șef-adjunct Direcția Relații Publice din cadrul Primăriei Chișinău.

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului este și el în faza de elaborare a unui act normativ nou care ar gestiona această problemă. Astfel, autoritățile, făcând referire la anumite practici europene, intenționează să oblige agenții economici care importă și comercializează anvelope să colecteze cauciucurile uzate de la cetățeni și să le predea la reciclare.

Piroliza

Pyr înseamnă foc în greacă, iar lysis înseamnă separare. Piroliza este procesul prin care, la o temperatură înaltă, cauciucul se descompune în diferite substanțe chimice, transformându-se în ulei industrial. La nivel internațional, acest proces de reciclare, prin piroliză, este considerat drept unul inofensiv din punct de vedere al poluării mediului.

De aici a pornit ideea creării primei fabrici de reciclare a cauciucului în Moldova, cu un potențial de procesare a circa 10 tone de cauciuc săptămânal, respectiv, 40 de tone - lunar. Directorul tehnic de la fabrică, Denis Cazac, a explicat că din 10 tone de deșeuri, precum sunt anvelopele și pneurile, se obțin până la 4 tone de combustibil lichid, denumit și ulei industrial, 3,5 tone de carbon tehnic, 1,2 tone de gaze naturale care se emană în timpul reciclării și se reutilizează imediat în procesul tehnologic intern. Astfel, cauciucul este reciclat aproape o sută de procente, fără daune ecologice, rămânând doar sârma, care se colectează și ea ca metal feros uzat.

„Acest ulei de piroliză este ca un adaos la combustibilul existent și se menține la temperaturi de până la  -40 de grade Celsius, destul de mult comparativ cu obișnuitul combustibil, care rezistă doar până la -15 grade Celsius. Carbonul poate fi utilizat în componența brichetelor, căci el oferă o temperatură ridicată în timpul arderii. Dar, din cauza culorii negre, potențialii cumpărători, nu prea doresc să lucreze cu acest component, motivând că se murdăresc pe mâini iar culoarea neagră nu e destul de atractivă pentru clienții lor”, explică Denis Cazac.

Antreprenorul mai spune că întâmpină dificultăți în timpul vânzării rodului activității lor, căci majoritatea întreprinderilor, pentru încălzirea oficiilor sau a zonelor industriale, recurg la gaz și electricitate. Deși, în România și Ucraina se bucură de succes, în Republica Moldova această practică încă nu prea este recunoscută. „La noi deocamdată e greu cu vânzările, dar ne descurcăm”, precizează Denis.


Procesul e unul dificil și la etapa de colectare a anvelopelor, pentru că deținătorii de cauciucuri uzate trebuie să achite un preț. Pentru o anvelopă de la mașini de talie mică se percepe o taxă de 15 lei, iar pentru anvelopele mari – 75 de lei. Reciclarea unei tone de cauciuc costă 1500 de lei. Cei mai mulți clienți ai companiei de reciclare sunt anume întreprinderile ce au în gestiune mașini de mare tonaj.  

„Când arde un cauciuc, 40 de procente sunt emisiile de CO2, 20% din el rămâne pe pământ sub formă de cenușă, restul 40 de procente se aruncă în aer sub formă de gaze. O anvelopă de 10 kg lasă în aer patru kilograme de gaze toxice pe care le vom respira. O tonă de anvelope uzate, conține 700 de kilograme de cauciuc care poate fi procesat în combustibil. În același timp, dacă se arde, are loc o poluare masivă a aerului: în atmosferă se degajează circa 270 de kg de cenușă și 450 de kg de gaze toxice. Noi reciclăm totul cu zero gaze emisie!”, mai adaugă Denis Cazacu.

Există însă și câteva vulcanizări care au încheiat deja contracte cu această fabrică, astfel persoanele fizice se pot adresa direct la ei, achită 60 de lei pentru patru anvelope mici sau 300 de lei pentru cele mari acolo, ca să fie depozitate și ulterior transmise spre reciclare.

La rândul lor, deținătorii de vulcanizări s-au împărțit în câteva tabere. O parte spun că nu sunt obligați să achite nimănui pentru cauciucuri, iar dacă cineva are nevoie de ele să vină să le ia pe gratis. Alții, conștientizează factorul ecologic și sunt deschiși pentru o colaborare cu fabrica. A treia categorie este în așteptarea unei decizii oficiale, de la Primărie sau Minister.

Maxim Bruma, inspector principal în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat a menționat că în urma controalelor efectuate la această întreprindere nu au fost găsite încălcări ale normelor ecologice și ne-a asigurat că procesarea anvelopelor și cauciucului prin piroliză este un proces inofensiv pentru mediul înconjurător.



Grădinițele rezolvă problema cauciucurilor?

În timp ce administrația publică locală, dar și centrală, sunt încă în căutarea unor soluții, la grădinițe se pare că acestea au fost deja găsite. Aici, cauciucurile sunt folosite pe post de decorațiuni exterioare, sub formă de lebede, clumbe de flori, scaune, leagăne și alte obiecte de înfrumusețare.


Dar este oare practica aceasta una sănătoasă pentru copii?

În opinia expertei de mediu, Iuliana Cantaragiu, utilizarea cauciucurilor uzate poate avea impact asupra sănătății umane, întrucât „mai ales vara, când procesele de degradare sunt și mai accelerate, se mărunțește structura cauciucului uzat și se elimină gaze și toxine”.

De aceeași părere este și inspectorul principal al Inspectoratului de Stat în Ecologie, Maxim Bruma. El menționează că în stare solidă efectul cauciucului asupra mediului este minim. „Cel mai mult dăunează în procesul de ardere liberă, căci se emană circa 23 de substanțe chimice care sunt periculoase pentru om și poluează aerul, solurile, apele. Însă, atâta timp cât este în stare inertă, față de mediu nu are nici un efect. După o anumită perioadă de uzură, când ele se usucă, atunci ar putea dăuna sănătății umane”, mai adaugă Bruma.

„Anvelopele nu sunt produse pentru copii, sunt destinate pentru transport”, replică Gheorghe Teleaga, expert în sănătatea mediului de la Agenția Națională de Sănătate Publică. „Odată ce sunt puse acolo se recomandă să fie vopsite cu vopsele alimentare, așa sunt mai puțin ofensive. Dar, oricum, ele nu sunt destinate pentru copii și nu trebuie utilizate acolo sunt prezenți copiii”, mai adaugă specialistul. Totuși, acesta recunoaște că atât timp cât nu sunt făcute unele studii, cercetări în domeniu, nimeni nu poate interzice anvelopele pe teritoriul grădinițelor.

„Nu este studiată problema această, dar pe o perioadă mai lungă și contact mai mult poate să provoace anumite efecte”, explică Gheorghe Teleaga. „Obiectele destinate copiilor au alte standarde, se controlează la substanțe nocive și primesc certificatele corespunzătoare. Din insuficiența de finanțe și-au imaginat că pot utiliza anvelopele la grădinițe. Dacă sunt instalate, să le scoată și gata, este cea mai simplă decizie. Ele trebuie să fie utilizate conform destinației. Dar noi nu putem obliga pe nimeni, este doar o recomandare. La noi în țară nu s-au făcut astfel de cercetări niciodată, din aceste coniderente nu sunt informații care să confirme nocivitatea lor”, mai adaugă expertul în sănătatea mediului.

Tatiana Dănilă, expertul în sănătatea copiilor, de la Agenția Națională de Sănătate Publică, menționează că potrivit „Regulamentului sanitar pentru instituțiile de educație timpurie, aprobat în 2016, echipamentele pentru terenurile de joacă trebuie să corespundă vârstei și să nu fie realizate din materiale care provoacă efecte nocive asupra sănătății, să fie ecologic pure și să nu pună în pericol siguranța copiilor. Anume despre anvelope nu este scris nimic. Nu sunt studii realizate în domeniul dat”.


De ce totuși unii directori de grădinițe recurg la astfel de echipamente în incinta grădinițelor?

Natalia Țabur, directoarea grădiniței-creșă nr. 59 din Chișinău, argumentează această decizie prin faptul că nu sunt sufieciente mijloace financiare pentru a procura echipamente de calitate. „Nu o facem din plăcere, ci de nevoie. Din păcate, terenurile de joacă nu sunt dotate cu atribute de joc. Plus la toate, recurgem la ele ca să evităm anumite traumatisme la copii. Cauciucurile sunt moi și nu au unghiuri. Ce ține de substanțele ce sunt emanate de cauciuc în perioada cand este supraîncălzit, în această perioadă copii nu se află în zona terenurilor de joacă, sunt în pavilion, iar în perioada caniculară sunt la umbra copacilor, încercăm să evităm astfel contactul nemijlocit al copiilor cu aceste obiecte”, precizează directoarea.

O părere asupra acestei probleme o are și directorul tehnic al fabricii de reciclare, Denis Cazac, care spune că din componența majorității anvelopelor de astăzi face parte cauciucul sintetic, compus din molecule instabile, care la rupere emană gaze nocive. „La o temperatură de +18 grade Celsius, se descompune molecula de cauciuc și elimină gaze, iar gazul fiind mai greu ca aerul se așează jos și îl respiră nu păsările, dar noi, oamenii, iar copiii fiind mai mici de statură, sunt primii afectați de aceste gaze. Efectele nu sunt imediate, dar cu timpul ne mirăm de ce copiii noștri se îmbolnăvesc mai des ca noi”, concluzionează acesta.

În spațiul Uniunii Europene, o soluție a fost reșaparea anvelopelor, un procedeu tehnologic ce poate fi realizat la cald și la rece, presupunând în linii mari, aplicarea unui strat fin de cauciuc pe carcasa anvelopei vechi, pentru a forma un strat de aderență. Aproximativ jumătate din anvelopele care se înlocuiesc anual la camioane sunt reșapate.

> > > > > > > > > > > > > > > > > > > > > > >

*Autor: Cristina Jabinschi, studentă SSAJ, stagiară

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!