Cu privire la funcționalitatea Parlamentului după data de 7 iunie 2019

Curtea explică faptul că sesizarea Președintelui Igor Dodon privind termenul de formare a Guvernului a fost declarată inadmisibilă și că problema termenului-limită de formare a Guvernului a făcut deja obiectul unei hotărâri anterioare și nu este nevoie de o interpretare nouă.

„Termenul începe să curgă din data validării rezultatelor alegerilor parlamentare. În istoria politică a Republicii Moldova, articolul 85 din Constituţie nu a fost aplicat niciodată sub aspectul dizolvării Parlamentului din cauza imposibilităţii formării Guvernului. Curtea a subliniat că trei luni echivalează cu 90 de zile. Ea a ţinut cont de prevederile articolului 386 alin. (1) din Codul civil. Abordarea ei a fost una sistemică. Termenul fix de 30 de zile evită discrepanţele temporale care pot exista în cazul a două procese de dizolvare a Parlamentului, în situaţia în care nu toate lunile anului au acelaşi număr de zile”, explică Înalta Curte.

Între timp, Curtea Constituțională a punctat că „nu se implică, se disociază și nu este responsabilă de faptul că forțele politice din Parlament, care au fost alese de către cetăţeni nu doar să formeze un Guvern, ci şi să adopte legi în termenul de trei luni prevăzut de Constituţie, nu au reușit să ducă la bun sfârşit aceste imperative”.

Astfel, echivalând 3 luni cu 90 de zile, Curtea Constituțională a declarat că activitatea Parlamentului întrunit sâmbătă sfidează legea.

Cu privire la hotărârile Curții referitoare la alegerea organelor de conducere ale Parlamentului și Guvernului şi la adoptarea altor acte

Prin Hotărârea sa nr. 13 din 8 iunie 2019, Curtea Constituțională a interpretat articolele 63 și 85 din Constituție, reţinând că Parlamentul care urmează a fi dizolvat în baza articolului 85 din Legea fundamentală nu poate avea statut și competențe identice cu un Parlament al cărui mandat a expirat.

„În cazul în care forțele politice nu au ajuns la un consens cu respectarea termenului constituțional, ele se fac responsabile de blocaj și de nefuncționalitatea forului legislativ. Această legislatură nu mai poate redeveni funcțională şi nu-şi poate relua activitatea. După depăşirea acestui termen, Constituţia şi jurisprudenţa constantă a Curţii impun aplicarea unei sancţiuni constituţionale. Sancţiunea constă în dizolvarea Parlamentului şi în organizarea de alegeri anticipate democratice”, notează CC.

Ignorarea acestei realități de către Curte ar însemna să fie trecută sub tăcere instituţia dizolvării, fapt care vine în contradicție directă cu misiunea Curții Constituționale de garantare a supremaţiei Constituţiei.

Toate actele Parlamentului votate după data-limită de formare a Guvernului, pe 8 iunie și ulterior, sunt neconstituționale. După data de 7 iunie, atunci când a expirat termenul de formare a Guvernului şi de adoptare a legilor, Parlamentul nu mai este funcțional și trebuie dizolvat. În pofida faptului că judecătorii Curţii au anunțat public, prin Hotărârea nr. 13 din 2019, că orice act legislativ adoptat după data de 7 iunie este neconstituţional, deputaţii au ignorat autoritatea Curții și şi-au continuat practica neconstituţională, adoptând acte legislative, formând organe de conducere și votând Guvernul.

Fiind sesizată, Curtea a conştientizat importanța restabilirii ordinii constituționale. Ea a admis sesizările și a declarat neconstituționale legile şi hotărârile votate cu ignorarea Constituţiei. Pentru a nu permite alte derive de la Legea fundamentală, Curtea a explicat că şi actele care vor fi votate ulterior nu se vor putea bucura de forţa juridică pe care le-o acordă, în mod normal, Constituţia.

Cu privire la interimatul funcției de Președinte și la dizolvarea Parlamentului

Prin dispozitivul Hotărârii nr. 13 din 8 iunie 2019 s-a reţinut că după expirarea termenului constituțional, Președintele Republicii este obligat să sesizeze Curtea fără întârziere despre apariţia circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, cu emiterea ulterioară a decretului de dizolvare și stabilirea datei alegerilor anticipate. Totuşi, Preşedintele a ignorat această obligație constituțională prevăzută la articolul 85 din Constituţie şi reiterată, de-a lungul timpului, în jurisprudenţa Curţii (a se vedea punctul 75 din Hotărârea nr. 30 din 1 octombrie 2013, punctul 37 din Hotărârea nr. 29 din 24 noiembrie 2015 și punctul 17 din Decizia Curții Constituționale nr. 13 din 16 decembrie 2015).

Astfel, Curtea a constatat că prin emiterea decretelor de desemnare a candidatului la funcția de Prim-ministru și de numire în funcţie a Guvernului, Preşedintele Republicii a refuzat în mod deliberat să respecte o obligație constituțională, adică a refuzat să demareze procedura de dizolvare a Parlamentului, provocând astfel instituirea interimatului funcției de Președinte. Atunci când nu există un Președinte de Parlament ales în conformitate cu Constituţia, interimatul îi revine Prim-ministrului în exercițiu.