Bonul de casă este format din:

1.    Partea superioară sau antetul, de regulă, conține date despre utilizatorul echipamentului de casă și de control;

2.    Partea mijlocie sau corpul bonului, unde găsim date despre vânzarea bunurilor, serviciilor sau lucrărilor.

3.    Partea inferioară, formată din date de identificare a echipamentului de casă și de control.

Așadar, iată un exemplu de bon de casă pentru activitățile de comerț și prestarea serviciilor:


„Potrivit Anexei nr. 3 la HG nr.141/2019, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar şi/sau prin alt instrument de plată pentru operaţiunile economice cu plătitorii, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze echipamentul de casă şi de control, eliberând cumpărătorilor bonurile de casă/documentele fiscale emise de aceștia. Totodată, potrivit pct. 17 din Regulamentul menționat, se interzice utilizatorilor echipamentelor de casă şi de control să înmâneze plătitorilor documente care atestă încasarea/plata în numerar, altele decât bonurile de casă/documentele fiscale sau bonurile de plată”, a menționat Serviciul Fiscal într-un comunicat.



Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!