„În ultima vreme, acest fenomen de violență este foarte des întâlnit. Dacă acasă este violență, atunci copilașul în mediul instituției sigur că va manifesta aceste forme de violență”, spune Oxana Gîscă, directoarea grădiniței nr. 227 din municipiul Chișinău.

Aproape întotdeauna, violența de la grădiniță începe... de acasă, unde fie copilul, fie educatorul, este supus abuzurilor, susțin specialiștii. Acest lucru se reflectă, ulterior, în comportamentul de la grădiniță. Una dintre probleme este legată de preconcepțiile existente în unele familii.

„Nu se vorbește acasă despre emoții. Se spune că n-ai voie să plângi, că fetițele nu fac mofturi sau băieții nu plâng. Dar atunci când ni se întâmplă o situație dificilă în viață, cele care ne dau de știre că ne este greu sunt emoțiile negative, grele, despre care trebuie să vorbim, unde acasă și la grădiniță ni se interzice”, afirmă psihologul Parascovia Topada, coordonator de proiecte la Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).

Directorii de instituții vorbesc despre câteva instrumente de prevenire a abuzurilor de orice fel.

„Informarea cadrelor didactice vizavi de răspunderea pe care o poartă în creșterea și educația copiilor, lucrează cu părinții, grădinița, în cadrul ședințelor cu părinții, în cadrul orelor de consiliere individuală. Desigur, în cazurile ieșite din comun, trebuie neapărat să completăm fișa de sesizare și să raportăm cazul mai departe organelor abilitate. Aplicarea cel puțin o singură dată a violenței de orice gen asupra copiilor se soldează cu concedierea cadrului didactic”, a spus Ludmila Garștea, directoarea grădiniței nr. 174 din mun. Chișinău.

Totuși, multe cazuri de abuz nu sunt raportate.

„Unde se pierd cazurile în care 21% dintre copii, victime ale abuzurilor sexuale, sunt copii până la vârsta până la șapte ani. Ele nu sunt raportate de instituțiile de învățământ, dar ei se regăsesc în statistica oficială a MAI-ului. Asta înseamnă că profesioniștii fie nu văd și nu au cunoștințe, fie nu vor să vadă și să aibă conflicte cu părinții, și preferă să ascundă asta”, consideră Parascovia Topada.

Oficial, servicii de asistență psiho-pedagogică pentru copii există în toate raioanele republicii. Sunt și psihologi care activează în grădinițe. În lipsa unei politici clare de protecție a copilului, aceștia ajung, însă, să se blocheze în activități birocratice.

„Acolo sunt profesioniști calificați care pot asista. E adevărat că ei sunt supraîncărcați, încât le este foarte greu să rămână pe partea de traumă și asistență în caz de violență, pentru că lor le-au dat și copiii delicvenți, și evaluarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, și elaborarea de planuri”, mai spune Parascovia Topada de la CNPAC.

Potrivit datelor oficiale, în R. Moldova numărul cazurilor de violență față de copii este în creștere. În a doua jumătate a anului 2018, angajații din întreg sistemul educațional au raportat peste 4.500 de cazuri de violență asupra copiilor.

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!