Peste 54 000 de kilometri pătraţi de pădure au izbucnit în flăcări în Siberia în această lună, cel mai prost an al Rusiei în ceea ce priveşte incendiile de pădure. Fumul rezultat din aceste incendii a ajuns chiar să acopere mari părţi ale ţării, inclusiv oraşe mari precum Novosibirsk şi au trecut Oceanul Pacific şi au ajuns în Statele Unite.

Luni, incendiile de pădure din Insulele Canare au forţat peste 8000 de persoane să fugă de pe teritoriu. În weekend, noi incendii au izbucnit în Alaska, o premieră pentru statul american care nu se confruntă, în general, cu un sezon al incendiilor atât de lung.

Nici Groenlanda nu o duce prea bine – săptămâna trecută, pompierii au încercat să oprească un incendiu de pădure care se extindea rapid înspre o zonă populată. Dacă nu va fi stins, autorităţile se tem că incendiul ar putea să ardă în continuare până la iarnă, alimentând topirea accelerată a gheţii de pe insulă provocată de temperaturile record din această vară.

California, una dintre regiunile celebre pentru incendiile sale de vegetaţie, cunoaşte un an mult mai liniştit prin comparaţie.

Dar poate cel mai alarmant dintre exemple este cel al Pădurii Amazoniene, cea mai mare pădure tropicală a lumii. O regiune cu ploi torenţiale atât de frecvente încât incendiile de pădure sunt nemaivăzute. Până acum. Focul arde cu o asemenea intensitate de atât de multe zile în Pădurea Amazoniană încât fumul rezultat a ajuns să acopere Sao Paulo, cel mai mare oraş al Braziliei.

Statul brazilian Amazonas a decretat starea de urgenţă. Multe dintre aceste incendii sunt consecinţă căldurii excesive şi al uscăciunii aerului în multe părţi ale lumii în acest an. În cazul Pădurii Amazoniene, arată cât de rapid şi de radical a schimbat omenirea planeta în ultimii ani.

Administraţia Naţională a Oceanelor şi Atmosferei (SUA) a lansat un raport săptămâna trecută, în care se arată că luna iulie a acestui an a fost cea mai caldă lună iulie consemnată. În top 5 s-au aflat lunile iulie, consecutive, din ultimii 5 ani.

Toate aceste elemente fac puţin surprinzătoare incendiile masive de păduri care au loc peste tot în jurul lumii. Mai mult, Alaska şi Insulele Canare au suferit şi secetă severă în acest an. În mai, Alaska a raportat condiţii de secetă „extremă”, pentru prima oară în istoria statului. Aceste condiţii de vreme sunt cele cunoscute pentru faptul că exacerbează incendiile de vegetaţie. Căldura puternica şi umiditatea scăzută produc uscarea vegetaţiei. Însă oamenii au un rol cheie în distrugerile care au loc recent.

Activitatea omului schimbă clima, ceea ce face ca multe păduri să se încălzească şi să se usuce. Iar multe dintre incendii sunt provocate accidental de linii de înaltă tensiune sau chiar incendiere voluntară.

Pădurea Amazoniană este în general atât de umedă încât incendiile naturale sunt imposibile. Focul este aprins de oameni – fermierii folosesc tactica tăierii şi incendierii pentru a produce mai mult spaţiu agricol, deşi astfel de activităţi sunt ilegale în Brazilia în această perioadă a anului din cauza riscului de incendiu.

Operaţiunile ilegale de tăieri de arbori în Brazilia sunt, de asemenea, notorii pentru faptul că ard păduri pentru a-i forţa pe indigeni să părăsească zonele în care vor să defrişeze.

Sursa incendiilor din Pădurea Amazoniană nu este încă cunoscută, iar guvernul Braziliei şi preşedintele său de extremă-dreapta, Bolsonaro, sunt puţini interesaţi să o afle. Predecesorul lui Spetzer la conducerea centrului de cercetare a fost concediat tocmai pentru că agenţia a raportat o creştere de 88% în tăierile ilegale de pădure în Amazon.

În acest moment, Pădurea Amazoniană a fost defrişată în procent de 15%, iar cercetătorii se tem că atunci când acesta va ajunge la 25% nu vor mai fi suficienţi copaci pentru a menţine ciclul apei în pădurea. Atunci, regiunea va trece de punctul fără de întoarcere şi se va degrada până va ajunge o savană.

Consecinţele pentru restul lumii sunt extrem de importante. Pădurea Amazoniană produce cantităţi imense de oxigen, iar vegetaţia sa păstrează miliarde de tone de carbon care ar putea să se oxigeneze şi să devină gaze cu efect de seră.

Csibi Magor, fost director executiv al WWF, a detaliat pentru Digi24.ro efectele dipariției pădurilor la nivel global:

„Efectele pe termen mediu și lung sunt foarte greu de prezis și nu cred că sunt nici de către specialiști foarte ușor de prezis. Știm deja că în momentul în care arde Amazonul, în momentul în care arde Siberia, pe lângă faptul că sunt locuri care au capturat cantități mari de dioxid de carbon, o altă problemă e că se mai reduce din biomasa care e capabilă să captureze carbon.

E o mare diferență între pădurile plantate și pădurile naturale. Pădurile naturale au o capacitate mult mai dezvoltată pentru că nu vorbim doar de copaci ci de un ecosistem format în sute de milioane de ani. Deci în momentul în care se reduc aceste ecosisteme, capacitatea de absorbție a carbonului va fi mai mică. În același timp, și aici vine o partea mai îngrijorătoare: aceste ecosisteme au reținut și rețin foarte mult carbon. În momentul în care ard, acest carbon se reeliberează în atmosferă iar asta se adaugă la efectul gazelor de seră.

Mai mult, cu cât avem mai mult CO2 în atmosferă se schimbă inclusiv comportamentul plantelor. Plantele, mai ales în pădurile ecuatoriale, care fac fotosinteză în timpul zilei și respirație pe timpul nopții, se pare că ciclul de fotosinteză se reduce, ciclul de respirație se prelungește iar asta face ca acest păduri să devină nu un loc de a capta carbon ci un loc de eliberare netă a carbonului. Toate aceste lucruri puse împreună pot însemna un efect devastatator care în acest moment e incalculabil. Din păcate, și la noi se vor simți efectele”, spune expertul.