Patrimoniul cultural reprezintă o parte esențială a culturii și identității naționale, o resursă primordială care ne ajută să înțelegem cine suntem cu adevărat. În fiecare an, în luna septembrie, milioane de cetăţeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice sau să ia parte la evenimente prin care cunosc patrimoniul cultural din întreaga Europă cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP), organizate la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Uniunii Europene.

În capitala Republicii Moldova, când vine vorba de clădiri și monumente istorice, realitatea este dură. Multe clădiri istorice au fost distruse la Chișinău, iar altele sunt ruinate sau în stare avansată de degradare. De la independență încoace, monumentele de arhitectură au fost puse la pământ pentru un hotel, centru comercial sau pentru un bloc de locuit. Statul sau moștenitorii le-au lăsat de izbeliște, iar agenții economici le-au adaptat epocii, folosind beton, termopan și faianță.

Moara Roșie

Despre Moara Roșie unii spun că ar fi o locație perfectă pentru working space (trad. eng. - spațiu de lucru), alții văd aici un wine shop (trand. eng. - magazin de vin). Acestea sau alte proiecte social-comerciale ar fi posibil de dezvoltat dacă s-ar găsi investitori care se gândesc, în primul rând, la valoarea istorico-culturală, iar apoi la profit. „Atâta timp cât agenții economici vor ignora valorile culturale, se vor gândi doar la profit, vom avea ceea ce avem acum. (…) Problema numărul unu este corupția”, spune Anastasia Taburceanu, autoarea blogului www.descopeririurbane.com. 

Foto: www.descopeririurbane.com

Când vine vorba de conservarea patrimoniului cultural, și moldovenii ar trebui să fie mai pragmatici. „Uneori trebuie să închidem ochii la momentele de romantism față de unele clădiri istorice. Trebuie să tragem o linie rațională între ceea ce se poate de păstrat și ce nu se poate. Faptul că un monument de arhitectură de pe strada Micle a rămas fără acoperiș este un act de corupție, dar acum nu mai putem schimba nimic. Nu poate fi reanimat. E bine să-l redăm așa cum a fost”, consideră Anastasia Taburceanu. Este vorba despre clădirea fostului spital al Mănăstirii Hârbovăț din centrul istoric al Chișinăului, care a fost demolată, iar în loc va fi construit un hotel. 

Ce se întâmplă cu patrimoniul cultural?

Adevărul este că restaurarea unui monument arhitectural este un proces anevoios și necesită foarte mulți bani, pe care foarte puțini agenți economici sunt tentați să-i investească. Restaurarea unui monument de arhitectură poate aduce plus valoare pe termen lung.

Legea privind ocrotirea monumentelor nu permite întreprinzătorilor să facă niciun fel de intervenții ca să schimbe aspectul monumentelor de arhitectură. Chiar și așa, unii proprietari nu respectă rigorile de intervenție asupra monumentelor, menționează Aneta Dabija de la Platforma „Save Chișinău” (trad. eng. - Salvează Chișinăul). Aneta Dabija spune că dacă monumentele istorice nu sunt întreținute - ele degradează, iar cu cât mai mult timp trece cu atât sunt mai greu de restaurat.

Foto: facebook.com/Save Chișinău

Altă problemă semnalată de Aneta Dabija este Planul Urbanistic General și documentația de urbanism, care nu reglementează centrul istoric așa cum ar trebui să fie. În rezultat, antreprenorii construiesc clădiri cu zece etaje în centrul istoric în locul monumentelor de arhitectură care ar trebui să le restaureze. „Dacă anumite lucruri ar fi interzise, ar lucra legea și nu ar exista corupție, atunci agenții economici ar gândi altfel”, crede Aneta Dabija de la „Save Chișinău”.

Monumente de arhitectură abandonate

Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de baronesa Iulia A. von Gheiking în anul 1892, de pe strada Alexei Mateevici nr. 85, se distruge văzând cu ochii. Din anul 1918 a funcţionat liceul Alexandru Donici, iar la sfârşitul anilor '30 a fost o parte componentă a liceului industrial. Sunt zece ani de când monumentul de arhitectură a fost transmis în proprietatea Guvernului Germaniei pentru construcția sediului Ambasadei Germaniei. Chiar și așa imobilul nu s-a schimbat la față.

Conacul familiei Nazarov de pe strada Columna nr. 110, la intersecție cu strada Bănulescu-Bodoni a fost construit în anii '80 ai secolului XIX, în stil eclectic, cu elemente rococo. Primele informaţii documentare cu privire la proprietatea imobiliară datează din 1900. În acea perioadă, proprietari erau fraţii Ivan şi Nicolai Stepanovici Lebedev, iar mai târziu, vila a ajuns în proprietatea negustorului Iacob Nazarov. Acum conacul este pus sub sechestru, iar care-i va fi soarta nu se știe.

Foto: facebook.com/Save Chișinău

Conacul urban al familiei Cazimir-Cheșco este alt monument de arhitectură lăsat de izbeliște. Clădirea datează din vara anului 1855, iar construcția fiind terminată în 1858. Aici a locuit Natalia Cheșco, regina Serbiei. Arhitectura faţadei este realizată în stil empiric turc, având un amplasament deosebit și rar întâlnit: În mijlocul unei grădini, îndepărtată de aliniamentul străzii.

Legi există, dar nu sunt prea clare

La baza sistemului de protecție a patrimoniului cultural construit ar trebui să fie trei piloni: Autoritățile Publice Centrale, Autoritățile Publice Locale și societatea civilă. Conlucrarea eficientă dintre aceștia asigură existența și valorificarea monumentelor de arhitectură. 

Doctorul în arhitectură, Sergiu Ciocanu mărturisește că problema de bază se trage din anul 1993 atunci când s-a elaborat Legea ocrotirii monumentelor, dar fără un mecanism de implementare. „Cum îndeplinește Ministerul Culturii ceea ce prevede legea? În perioada Uniunii Sovietice, legea era mai bună, deoarece era clar cum Ministerul își îndeplinește atribuțiile, care sunt intrumentele instituționale”, spune ex-șeful Direcției patrimoniu de la Ministerul Culturii, Sergiu Ciocanu. 

„Din anul 1991 nimeni nu a fost tras la răspundere pentru distrugere de monumente. Cine aplică Codul Penal și Codul Contravențional? Activitatea judecătorească. De ce niciodată, chiar dacă nimereau dosare, organele de drept nu găseau componenta penală? Nu știu nicio țară unde să nu fii pedepsit pentru distrugerea de monumente. Statul nu funcționează. E părtaș”, afirmă Ciocanu. 

Potrivit lui, o soluție ar fi revizuirea întregului sistem, astfel încât fiecare să-și îndeplinească obligațiile și să protejeze patrimoniul cultural construit. O altă problemă este numărul insuficient de oameni angajați în domeniul patrimoniului cultural. 

Foto: facebook.com/Save Chișinău

În Republica Moldova există Legea privind parteneriatul public-privat prin care statul oferă monumentele istorice agenților economici, dacă aceștia sunt gata să investească bani în valorificarea bunurilor.

Precizăm că în anul 2016, Guvernul a aprobat modificări la Codul Penal, prin care a stabilit că deteriorarea sau distrugerea obiectelor de patrimoniu cultural se sancționează cu amenzi în valoare de până la 500 mii de lei sau privațiune de libertate de la un an la trei ani.

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!