Vezi AICI regulamentul concursului #HAILAMINEACASA

Păstrați undeva lista cu cele mai populare 7 bucate naționale, pe care orice turist trebuie neapărat să le încerce dacă vine în țara noastră, dar și pentru a-l convinge să ne viziteze. 

Mămăliga

Cea mai cunoscută mâncare din bucătăria națională, care aduce cu sine gustul câmpurilor de păpușoi, încălzite sub soarele din sudul țării. Toată căldura verii moldovenești – într-o farfurie înaintea dvs., iar mai târziu și în interiorul dvs. (fără farfurie, bineînțeles).


Mămăliga poate fi numită sora mezină a polentei italienești. Ca și polenta, este o mâncare din făină de porumb, care se servește cu carne, brânză și smântână, și se taie în felii, după tradiție, numai cu un fir de ață.  Cel mai îndepărtat strămoș al mămăligii —  este pulmentum, o mâncare gătită de romani din mei. Astfel că într-o anumită măsură și acest fel de mâncare este o moștenire parvenită de la Pax Romana.  În Europa, porumbul a fost adus târziu, abia în secolul al XVI-lea,  așa că atât polenta, cât și mămăliga în accepțiunea contemporană – sunt feluri de mâncare cu o istorie relativ tânără. Fapt divers: în Europa de Est, porumbul apare în izvoarele scrise în anul 1692 în Ungaria, pe teritoriul or. Timișoara de azi, care intra atunci în componența Regatului Ungariei. Din Timișoara, porumbul a ajuns în Serbia, iar de acolo – în celelalte teritorii de la sud de Dunăre. În Moldova, această plantă ajunge în timpul domniei lui Constantin Duca  (1693-1703), așadar putem afirma că mămăliga a apărut pe meleagurile noastre undeva la începutul secolului al XVIII-lea. Pentru prima oară cuvântul «mămăliga» apare în dicționarul francez al editurii Larousse în anul 1873.

Mămăliga este un fel de mâncare popular nu doar în Moldova, feluri similare de mâncare sunt și în Italia, Elveția, Slovenia, Croația, Brasilia, în Caucaz, dar anume aici ea a căpătat, într-o oarecare măsură, statutul de simbol național. Așa că Moldova la gust se asemuiește cu acest terci aromat din făină de porumb.

Plăcinte și învârtite  

Iar dacă veți avea într-o mână o lingură cu mămăligă, în cealaltă neapărat trebuie să aveți o plăcintă la fel de aromată, încă un fel de mâncare emblematic a bucătăriei naționale, care este musai s-o încercați. Însăși denumirea de «plăcintă» este, de asemenea, de origine romană. În timpurile străvechi, avea o răspândire largă un fel de mâncare numită ”placenta”, un fel de plăcintă din aluat foietaj cu foi de dafin, miere și brânză. Marcus Portius Cato a inclus chiar rețeta acestui deliciu culinar în tractatul său «Despre agricultură» («De Agri Cultura»), datat cu anul 60 î.e.n. .

 

Plăcinta moldovenească, cea gătită în zilele noastre, a parcurs un lung drum de la ”placenta”, străbunica sa latină. Aspectul ei actual a fost influențat și de bucătăria turcească.  Anume în ea putem găsi o varietate de prăjitură neîndulcită numită ”bourekas”. Această prăjitură a apărut în regiunea Anatolia, iar apoi s-a răspândit în multe alte regiuni, aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, inclusiv și în Balcani. Așa că plăcinta moldovenească, prăjitura din aluat nedospit întins cu umplutură este un hibrid interesant între ”placenta” romană și ”bourekas” anatolian. Bucătăria moldovenească este uimitoare, la gust poate fi simultan occidentală și orientală. Așa că poftiți la plăcinte, uniți la dvs. în gură gusturi din diferite  regiuni ale lumii și civilizații.

Dacă, cel mai adesea, plăcintele se prăjesc pe tigaie, atunci învârtitele sunt întotdeauna coapte la cuptor.

Brânza de oi

În limba română, cuvântul «brânză» înseamnă «cașcaval». Dar se utilizează acest cuvânt nu pentru toate varietățile de cașcavaluri, dar pentru o varietate anumită, brânza tradițională moldovenească este preparată din lapte de oi și la gust este foarte sărată. Se asociază armonios cu pastă groasă de tomate. Brânza sărată de oi este un „topping” obligatoriu pentru mămăligă.Când veți gusta din brânza moldovenească, aceasta neapărat vă va impresiona, sperăm că va lăsa o impresie pozitivă.

Brânza — una din cele mai tipice feluri de mâncare din regiune, care duce gândul spre lanuri verzi, oi bârsane, care pasc pașnic iarba verde. Toată idila pastorală a acestor meleaguri este redată printr-un singur fel de mâncare.

 

Brânza este un deliciu culinar pe larg utilizat nu doar în Republica Moldova, dar și în România, Serbia, Slovacia, Polonia, Ucraina, Ungaria, precum și în părți din Moravia (intră în componența Republicii Cehia). Câteva fapte diverse despre această varietate de cașcaval, pe care posibil nu le știați: în limba ungară este numită «juhtúró», în limba sârbă — «brenca»; însăși cuvântul «brânză», după cum consideră specialiștii lingviști, provine din limba dacilor, așa că este mai veche decât însăși munții. Prima pomenire care a ajuns până în zilele noastre a cuvântului ”brânza” datează cu anul 1370: cuvântul a fost înscris în orașul croat Dubrovnik, ca și «brençe» pentru a denota ”brânza vlahă”. Așa că prin intermediul brânzei, Moldova, împreună cu România, s-a făcut cunoscută demult și în cele mai diverse locuri din vecinătate.

Ghiveciul

Ghiveciul este popular în Moldova, România și Bulgaria, dar a fost conceput de turci. Chiar și numele este de origine turcă. În original, cuvântul este «güveç» și înseamnă ulcioare de lut, în care acest fel de mâncare se gătește. Drept vorbind, bucătăria moldovenească este parte a gastronomiei balcanice, care, la rândul său, s-a format sub influența puternică a tradițiilor culinare ale Imperiului Otoman. Astfel că acesta nu este nici primul, nici ultimul lucru pe care Moldova l-a moștenit de la țara unde pescărușii zboară deasupra trecătoarei Bosfor.  Trăsătura deosebită a variantei moldovenești a ghiveciului constă în faptul că, spre deosebire de celelalte țări, în el se adaugă și carne.

Ghiveciul moldovenesc — este un ragu de legume, preparat din vinete și alte legume. Este o gustare perfectă pentru cei care au adoptat un regim alimentar vegetarian. Deși vegetarianismul nu este încă pe larg răspândit în Moldova, ghiveciul neapărat va bucura ochiul vegetarienilor.

Sarmale  

Sarmalele  — de asemenea sunt, în același timp, o mâncare moldovenească, dar și internațională, care unește diferite influențe gastronomice. Sarmalele sunt cunoscute nu doar în Moldova, dar aici au căpătat un statut aparte de patrimoniu național. Sarmalele sunt rude apropiate ale găluștelor ucraienești și a dolmei balcanice, preparate din frunze de varză sau viță-de-vie cu adăugare de carne tocată și orez.


Denumirea de „sarmale” provine de la turcescul „sarmak”, însemnând „a rostogoli”. O astfel de mâncare se gătește și în Balcani, în regiunea Caucazului de Sud, în Asia Centrală și chiar în India. Din acest motiv, acest fel de mâncare din gastronomia moldovenească ne poate duce departe spre est, acolo, unde răsună zurna.  Este în gustul mâncărurilor moldovenești și ceva deosebit, oriental, de culoare aprinsă și florală. Nu pierdeți ocazia să simțiți toată această multitudine de gusturi pe pupilele dvs. gustative. 

Zeama

Un fel de mâncare din bucătăria moldovenească și română. Se consideră a fi o varietate a ciorbei (cuvântul  «ciorba» — ați ghicit corect, la fel are origine turcească). În tradiția culinară a României, zeama moldovenească este asemuită cu ciorba de potroace, adică din măruntaie.  După cum dictează tradițiile culinare, se folosesc în ea măruntaie de găină. Se adaugă, la carnea de pasăre, tocmagi de casă, legume și rădăcini, kvas-ul.  Se primește o mâncare sățioasă, gustoasă și fierbinte. Nu vă feriți de plăcerea să încercați supele moldovenești, toate varietățile de zeamă și ciorbe. Au un gust absolut inegalabil, care dăinuie multă vreme.


Murăturile

Gastronomia moldovenească nu poate fi închipuită fără tot felul de murături. Castraveți murați, roșii necoapte murate și multe altele. Murăturile constituie o parte importantă din patrimoniul culinar al țării. Așa că, ajungând aici, nu uitați să gustați dintr-un castravete murat la o gustare. Sau, la urma urmelor, cu o roșie murată. Sau cu ambele în același timp.


Baba neagră 

Cel mai uimitor desert din bucătăria moldovenească, cu care neapărat trebuie să finalizați masa dvs. În traducere înseamnă „baba neagră”, doar că aici cuvântul „baba” nu are nicio conotație sexistă, nu atentează la viața niciunei bunici. Cuvântul „Baba” a fost preluat din limba poloneză. Acolo este folosit pentru a descrie o coptură de Paște din aluat dospit. Așa că bucătăria moldovenească are și împrumuturi din tradițiile culinare poloneze, și din cea a slavilor occidentali. Există o ipoteză precum că desertul ”baba” este legat de tradițiile evreiești de Paști.  Oricum ar fi, această prăjitură fină, pline de arome și puțin alcoolică neapărat nu vă va lăsa indiferent. Veți dori să rămâneți în Moldova, pentru a gusta din prăjitură, iarăși și iarăși.


Informație spre reflecție pentru curioși: pe lângă Baba Neagră în bucătăria moldovenească mai gătesc și Baba Albă. Iar pentru a află prin ce se deosebesc pe lângă culoare, va trebui să gustați din ambele feluri de desert.

Descoperiți Moldova și savurați din bucatele ei extraordinare!

Campania „Hai la mine acasă!” este o completare a campaniei internaționale de promovare a Republicii Moldova ca destinație turistică „Be Our Guest”/„Fii Oaspetele Nostru”, realizate sub egida brandului național turistic „Pomul Vieții”, fiind inițiată de Asociația Națională pentru Turism Receptor din Moldova (ANTRIM), în colaborare cu Poliția de Frontieră, cu sprijinul partenerului strategic al industriei de turism, Proiectul de Competitivitate din Moldova, finanțat de USAID, Guvernul Suediei și UK aid.

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!