„STOP! Începe concertul”

Cu fraza asta își începea prestațiile micuța Tinka în curtea blocului unde locuia. Și nu apărea oricum, ci deschizând ușa de la scară cu piciorul. Era acasă, printre ai săi. Acolo însă se țineau primele concerte. „Teatru făceam de mică. Eu credeam că acesta era teatru. Toate nunțile începeau și se încheiau cu mine. Nu mă obliga nimeni și nimeni din familie nu are absolut nicio tangență cu domeniul artei. Mama a fost cea care m-a susținut și mi-a dat voie să fac ceea ce vreau eu. Dacă nu făceam teatru cred că eram acum însoțitoare de bord. Eu și acum aș fi gata să schimb profesia pe câteva zile, într-o provocare. Îmi place enorm să călătoresc, în special cu avionul”, recunoaște Tinka Fox pentru EA.md.Vezi lista de spectacole pentru luna Octombrie și rezervă la casa de bilete a teatrului sau on-line.


Botezul artistic, direct pe scena naționalului

Are la activ Colegiul de muzică „Ștefan Neaga”. A cântat un pic și într-o orchestră de muzică populară, însă avea o energie acea studentă, pentru care scena muzicii populare era prea puțin. „Inspirată de o colegă care dăduse și la Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice, am dat la teatru după ce am absolvit colegiul, fiind susținută și de profesori. La început, când am venit la național, eram fascinată că pot să joc alături de foștii mei profesori de la AMTAP pe aceeași scenă. Când a venit însă momentul ca, după scenariu, după text, să-i dau o palmă unuia sau să-i spun o înjurătură, a fost greu. Am trecut însă și peste asta, încurajată de toți colegii de la Teatrul național „Mihai Eminescu” – o echipă extrem de primitoare și înțelegătoare”, mărturisește actrița.


Partenera directorului, din primul spectacol

„Prima experiență a fost de a înlocui colegele mele în spectacole, pe Diana Decuseară, pe Olesea Sveclă, ambele fiind deja cu burtica vizibilă. „În ochii tăi fermecători” însă a fost spectacolul în care am primit un rol al meu de la bun început, fapt pentru care îi mulțumesc regizorului Sandu Vasilache, că m-a remarcat și m-a ales. A fost minunat drumul parcurs de la text și până la jocul în scenă… apropo, domnul director Petru Hadârcă era partenerul meu de scenă, astfel că emoțiile erau duble”, recunoaște acum, la câțiva ani distanță, Tinka.


Lanțurile teatrului… perfect(e)

„Învăț textele după sens, după scenariu, ne mărturisește actrița de la național. Astfel că, dacă uit un cuvânt, nu uit sensul și știu contextul, urmez logica spectacolului. Este trucul folosit de majoritatea actorilor, iar susținerea reciprocă în scenă este extrem de importantă în cazul unei trupe de actori. Fie că uităm un cuvânt sau avem alte întâmplări interesate… Colegialitate, dar și omenia sau bunul simț sunt calitățile pe care le educăm în anii de studenție, dar le demonstrăm cu predilecție în scenă. Pentru că într-un teatru totul este legat într-un lanț perfect, fără prea mare drept de a greși sau călca strâmb”, mai spune Tinka pentru EA.md.


Iar rolurile... se lasă la teatru

„Îmi amintesc în facultate când profesorii ne spuneau să ne alegem roluri, pentru că doar acum putem alege noi. Așa și este – după ce ești angajat în teatru – ești ales deja! Eu sper că un regizor de la noi din teatru, din Republica Moldova, va vedea în mine o Anna Karenina – tare vreau. Până atunci am mono-spectacolul în care joc rolul Mariei Tănase: „Aș muri, moartea nu vine” – un rol foarte puternic și la care țin foarte mult. Pot spune că, fiind cea mai tânără actriță a naționalului, am fost practic un copil răsfățat al teatrului, având roluri foarte bune, pe care m-am străduit la maxim să le trăiesc în scenă. E greu să ieși dintr-un rol, să treci dintr-un rol în altul, însă eu mă bucur mult că reușesc să las rolurile la teatru și să merg acasă ca Tinka”, mai spune actrița.


Criticilor ei…

„Mama mea plânge… și la drame și la comedii, și de bucurie și de jale, pentru orice fac eu în scenă. Ea discută cu mine absolut orice detaliu scenic, cu multă curiozitate. Avantajul în cazul meu este că mai am niște ochi critici acasă, ai soțului meu, fiind și el din același domeniu. Cu el este foarte interesant să discut aspectele profesionale ale jocului meu scenic. Cât despre întâmplări… ele sunt multe. Vocea e prima care suferă la orice răceală, așa că ne păzim și noi (actorii) cum putem. Nu am avut cazuri când să cădem (la propriu), însă în teatru trebuie să știi și cum să cazi, ca să nu te frângi, iar asta se învață”, mai recunoaște sincer actrița Teatrului național „Mihai Eminescu”, Tinka Fox.


Vezi lista de spectacole pentru luna Octombrie și rezervă la casa de bilete a teatrului sau on-line.

Vezi continuarea pe EA.md

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!