Practica prestării serviciilor de transport în ziua de azi începe cu o simplă expediere a scrisorii de intenție prin intermediul faxului sau e-mailului de la compania de expediție către compania transportatoare care a aceptat oferta, fapt care din start sporește riscul deoarece părțile contractante posibil și cel mai des nici nu se cunosc. După aceasta urmează însăși procedura de perfectare a actelor necesare cu efectuarea transportului nemijlocit. Doar după efectuarea serviciilor de transport și prezentarea, după caz, a tir-carnetului sau scrisorii de trăsură către compania de expediție se semnează scrisoarea de intenție, facturile fiscale cu actul de îndeplinire a lucrărilor cu o așteptare de 5- 10 zile pentru livrarea banilor în cont. Anume aceste reguli pun în situație de risc companiile mici de transport mai ales cele începătoare, deoarece apare problema imposibilității efectuării serviciilor din motivul lipsei mijloacelor bănești.

Totul ar părea simplu dacă nu ar exista anumite riscuri cum ar fi :

- Negarea efectuării serviciilor de transport prin refuzul de semnare post factum a facturilor fiscale și a scrisorii de intenție cu riscul neachitării serviciilor deja efectuate.

- Impunerea efectuării serviciilor de transport din contul și pe riscul transportatorului, deoarece combustibilul, salariul șoferului sau oricare alte plăți sunt efectuate de compania transportatoare.

- Favorizarea plăților la negru care constau în achitarea cu bani lichizi care cel mai des nu sunt reflectați în contabilitatea companiilor.

- Aflarea permanentă a transportatorului în lațul companiilor de expediție prin acceptarea condițiilor standart impuse. Factor care generează de asemenea dificultăți referitoare la achitările serviciilor, mai ales în condițiile în care statul nu impune față de aceștia anumite condiții necesare activității cum ar fi de exemplu depunerea anumitor sume de garanție care persistă în cazul companiilor de transport.

În scopul evitării unor astfel de riscuri recomandabil ar fi ca transportatorii din RM să evite acele scrisori de intenție standart, impuse de companiile de expediție pentru a cere o negociere directă a condițiilor pentru fiecare serviciu de transport în parte. De asemenea, o recomandare ar fi de a efectua serviciul de transport doar după semnarea propriu-zisă a comenzii și contractului de transport.

În situația creată este evident faptul că ar fi binevenită imixtiunea statului în scopul reglementării situației create cel puțin cu o prevedere ce ar impune plata în prealabil a acestor servicii, fapt care ar duce inevitabil la ameliorarea situației.

Cojocari Dumitru, avocat, membru al Grupului de consultanță și avocatură LEXCONSULT