„Toate au început oarecum accidental, încă din copilărie. La școală, la taberele de vară la care mergeam, profesorii mă implicau mereu în scenete și mie îmi plăcea. Majoritatea dintre ele erau comice, pentru că oamenii aveau nevoie de mici bucurii”, își amintește actorul.

Vezi spectacolele în care îl poți admira pe actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Biletele online le poți găsi aici

Petru recunoaște faptul că prezența lui în lumea teatrului a fost într-o oarecare măsură și o întâmplare norocoasă a vieții.

„Eu cred în soartă și cred că a fost o ironie a sorții să ajung la Moscova, la actorie. Eram acasă în sat și mă duceam la apă, ziua în amiaza mare, când mă vede o profesoară abonată la ziarul „Literatura și Arta”. Și mă strigă: „Măi Petrea, vino să-ți arăt un anunț! E un anunț despre actori!”. În ziar scria că  a doua zi, la Chișinău, era un concurs pentru cei care vor să aplice la actorie. 

„Autobuzul care ducea la Chișinău trebuia să ajungă în satul meu în jumătate de oră. Am luat ziarul, m-am îmbrăcat și am fugit la autobuz. A doua zi am tot căutat cu sora mea locul în care să dau examenul pentru actorie. Și nu l-am găsit. Umblând prin centrul Chișinăului, am văzut o grămadă de oameni care stăteau la coadă, pe strada Pușkin, la Uniunea Oamenilor de Teatru. Și ne-am gândit că e acolo concursul pentru care venisem eu, dar nici nu bănuiam că acolo se desfășura, de fapt, concursul pentru școala de teatru de la Moscova. Când le-am spus părinților mei că am intrat la actorie, la institutul de la Moscova, inițial nu și-au dat seama ce înseamnă acest lucru. Cred că am avut noroc. Și așa s-a întâmplat de mai multe ori în viață. Eu merg pe linia pregătită de soartă și nu dau greș”, spune Petru.

Reîntors la Chișinău, a pășit pe scena de acasă, apoi pe scena unui teatru din Italia, iar în cele din urmă a ajuns actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.

„După ce am absolvit la Moscova m-am întors la Chișinău și am fost luat, alături de ceilalți colegi, la teatrul „Eugene Ionesco”. Primul rol pe care l-am jucat a fost în spectacolul „Chirița în provincie”, unde l-am interpretat pe personajul Ion. Apoi am jucat în spectacolul „Voci în lumea orbitoare”, care a fost un spectacol extraordinar, ulterior s-a montat „Revizorul”. După teatrul „Eugene Ionesco” am colaborat cu Teatro de Castelia din Italia. Acum sunt actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu””, povestește actorul.

De-a lungul carierei sale, Petru Oistric a jucat diverse locuri, a intrat în pielea multor personaje dar recunoaște că acestea niciodată nu s-au făcut prezente în viața lui, dinafara scenei.

„Pentru mine nu există roluri în care să împrumut trăsăturile sau obiceiurile personajelor. Pot doar să împrumut niște replici din spectacole și să le spun uneori cu intonația personajelor pe care le-am interpretat. Pe noi ne-au învățat că teatrul începe din momentul în care pășești în scenă. De aceea, nu cred că trebuie să merg pe drum în rolul lui cuiva, e absurd. În scenă sunt actor, în afara scenei sunt om obișnuit”, recunoaște Petru.

Astăzi, actorul Petru Oistric este recunoscut pe stradă, oamenii îl salută sau chiar îl opresc ca să facă un selfie cu el. Și totuși, actorul recunoaște că, chiar și în asemenea circumstanțe deloc nu suferă de „vedetism”.

„În prezent, într-o oarecare măsură am parte de aplauzele spectatorilor din scenă, dar și de recunoașterea, care vine de la proiectele pe care le am la posturile TV. Lumea mă cunoaște pe stradă, oamenii mă salută: unii mă întreabă dacă pot să dea mâna cu mine, iar alții vor să facă un selfie. Acum cei mai mulți mă văd la televizor, dar mai înainte oamenii îmi spuneu: „Am fost și v-am văzut la teatru.”. Există o satisfacție atunci când oamenii mă recunosc pe stradă, dar asta nu mă face să mă îmbolnăvesc de vedetism”, spune actorul Petru Oistric.

Actorii Mihaela Damian, Emilian Crețu și Petru Oistric

Vezi spectacolele în care îl poți admira pe actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Biletele online le poți găsi aici

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!