Natalia Matei a fost diagnosticată cu leucemie la vârsta de șase ani, în 1991.

„Pentru părinții mei a fost mai greu, eram prea mică ca să înțeleg ce se întâmplă. Inițial am fost internată la spitalul „Toma Ciorbă” din Chișinău. Medicii au confirmat că nu aveam nicio toxiinfecție alimentară. Ulterior, după mai multe investigații, am ajuns la Institutul Oncologic, unde am fost diagnosticată cu leucemie. Tatăl meu a înțeles din prima diagnosticul. Medicii au încercat, de nenumărate ori să-i explice mamei, însă i-a fost greu să înțeleagă ce presupune această boală.

După prima lună de tratament, am început să înțeleg ce aș dori la moment: o rază de lumină, o bucurie, un zâmbet, dar în mintea mea era doar mama. Îmi amintesc și acum dimineața în care m-am trezit desenând un iepuraș pe perete, sub privirile îngândurate ale ei. Este cea mai vie amintire pe care o am de atunci. Îmi imaginam că era un iepuraș fericit, care are toată lumea la picioare”, povestește femeia.

Natalia nu-și amintește numărul ședințelor de terapie, însă povestește că tratamentul a durat cinci ani. 

„Din păcate, nu am avut parte de consiliere psihologică. Nu era nimeni cine să mă susțină în afară de mama şi rudele care au înţeles acest diagnostic. Îmi era prea greu să redau prin cuvinte tot ce simțeam, credeam că voi fi judecată, de aceea am preferat să nu discut cu nimeni. Medicii s-au comportat foarte frumos cu noi. Îmi amintesc că atunci când eram internată, eu și mama confecționam haine pentru păpușile mele, iar asistentele medicale ne ajutau. Asta a contat mult. Medicii mi-au devenit ca niște părinți”, își amintește Natalia Matei.

La 11 ani era deja tratată.

„Colegii la vârsta mea nu-și cunoșteau atât de bine corpul ca mine. Din „lebăda cea urâtă” m-am transformat într-o pasăre foarte frumoasă. Niciodată nu am reacționam la copiii care făceau glume pe seama mea. Deși au fost foarte multe cazuri care m-au afectat. După tratament, am finalizat studiile la Liceul „Socrate” din Chișinău. Ulterior am învăţat la Academia de Studii Economice din Moldova, după care am ales să-mi construiesc o carieră în contabilitate şi drept. Ulterior m-am căsătorit şi am născut-o pe Daniela. Acum am mai multe joburi. Sunt implicată în multiple proiecte pe care vreau să le implementez. Îmi fac și studiile de masterat la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”. Îmi place să trăiesc din plin și să mă bucur de fiecare răsărit de soare. Trecutul poate fi uitat dacă îți impui asta. M-a ajutat mult și credința”, spune femeia.

Natalia spune că boala a învățat-o să fie puternică, să asculte de eul său și să nu țină cont de scepticism. 

„Foarte mult contează ca un copil să alerge spre viață. Eu nu înțelegeam pacienții adulți, care nu voiau să lupte, chiar dacă mai aveau câteva luni de tratament. Copii sunt extreme de puternici, chiar dacă par firavi. Uneori, în viață, pentru un copil durerea nu înseamnă nimic”, crede Natalia Matei.

„Cancerul aste exact ca o haină pe care putem s-o spălăm, dacă ne dorim asta. O băgăm în apă, o săpunim bine și o scoatem curată-curată. Așa e și cu boala. Eu simt, de multe ori, la câtă poftă aveam de viață, că puteam învinge boala și fără medicamente (zâmbește). Atunci, chiar credeam că leucemia o să se sperie de forța mea și o să fugă. După leucemie, am avut de înfruntat mai multe obstacole. În timpul sarcinii am fost diagnosticată cu Hepatita C. După naștere, am urmat tratamentul și timp de trei luni am învins și hepatita. Acum sunt bine”, povestește femeia.

*Material preluat din buletinul informativ al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!