- Cristina, când ți-ai dat seama că iubești arta, pensula și paleta de culori și de la cine ai „furat” aceste îndeletniciri?

- Am crescut într-o atmosferă plină de artă, culori și căldură sufletească. Am moștenit dragostea pentru artă de la tatăl meu, Vasile Movileanu, un artist deosebit și un om extraordinar. Pe vremea când eram mică nu era Internet. Eu mă distram pictând. În atelierul tatălui era o bibliotecă frumoasă cu numeroase cărți. Răsfoiam ore în șir cărțile frumos ilustrate din bibliotecă, desenam, pictam… Pentru mine acest lucru era ceva firesc, îl mai rugam pe tata să-mi deseneze vreo imagine iar eu să o colorez. Consider că în afară de ceea ce ți se transmite genetic, contează mult atmosfera creativă și faptul că părinții m-au susținut oferindu-mi condițiile necesare pentru a mă dezvolta.

- Ce însemnă pictura pentru tine?

- Pictura, la fel ca și oricare alt gen de artă este modul de a-ți exprima emoțiile și trăirile.

- Floare Petrov spunea că ,,acasă este locul unde mă simt artist”. Tu unde te simți cel mai bine, care e locul tău de suflet?

- Rândunica este rândunică și în țările calde și oriunde în altă țară ar zbura. La fel și un artist, se simte artist oriunde ar fi. Locul meu de suflet este acolo unde eu sunt, oriunde m-aș afla port în mine toate trăirile frumoase, emoțiile și amintirile oamenilor dragi și desigur mă simt cel mai bine alături de familia mea.

- Știu că sunteți stabiliți, cu familia, în Irlanda. Ce vă face să trăiți acolo? Aveți de gând să reveniți în Republica Moldova?

- Un viitor mai bun și mai multe oportunităti pentru copii au făcut ca foarte multă lume să-și găsească o a doua casă în străinătate. Desigur, aș vrea să revin acasă cu noi proiecte sau expoziții.

- Te-ai gândit la următoarea ta expoziție în Republica Moldova?

- Da, sigur. Mi-aș dori să vin cu o expoziție în următorii ani.

- Știu că obișnuiai să vii în satul de baștină al tatălui tău, s. Secăreni, raionul Hîncești, și să transpui peisajele pe pânză, spun asta pentru că te vedeam când veneam de la școală că pictai porți, oameni, dealuri ș.a. Ce te făcea să vii să pictezi în sat?

- În fiecare vară veneam să-mi petrec vacanța la bunici. În timpul vacanței pictam peisaje, studiam natura și îmi antrenam ochiul. Așa cum un muzician face repetiții la un instrument, la fel și pictorul trebuie să deseneze și să studieze. Doar așa iți poți dezvolta abilitățile. Îmi plăcea să pictez căsuțele rustice, porțile tradiționale, peisaje, lacuri, chiar și portretele copiilor cu care mă jucam. Sursa de inspirație este lumea înconjurătoare, peisajele frumoase, oamenii.

În prezent, Cristina publică pe blogu-ul atât cu picturile sale, cât și cu clipuri video din timpul procesului de muncă. * Interviu realizat de Nina Cojocaru în cadrul Academiei pentru Jurnalism Participativ