Spune lucrurilor pe nume fără echivoc și rostește realități ce ar părea greu de digerat într-o societate obișnuită cu vorbe mari, trase la indigo și folosite în funcție de situație și de eveniment. A fost unul dintre tinerii care a arborat drapelul pe clădirea Parlamentului la evenimentele din 7 aprilie 2009. Atunci patriotismul în forma lui înflăcărată îi curgea prin vene și se amesteca cu sângele-i tineresc și aventurier. Unsprezece ani mai târziu, Dragoș Musteață vede patriotismul printr-o altă perspectivă, mai puțin romantică, mai puțin agreată, mai puțin acceptată.

 Am înțeles că patriotismul este o unealtă de manipulare a oamenilor.

Consideră o provocare decizia de a rămâne acasă și de construi o afacere aici. Știe că piedicile îl pândesc la fiecare pas, dar le face în ciudă și le înfruntă prezentându-le câte o soluție pentru fiecare problemă.

Să rămâi în Moldova și să faci afaceri este un sacrificiu. 

Este ușor visător când își clădește principiile de activitate orientându-se după limitele geografice ale sufletului. Își dorește să facă ceea ce îi place și se ambiționează să câștige și bani din asta. Undeva, trăiește cu convingerea că anume aceasta este cheia succesului.

Un om de afaceri trebuie să înceapă de la premiza că îi place ceea ce face. Dacă nu-ți place ceea ce faci, probabilitatea că vei eșua este destul de mare.

Și-a început drumul prin viață în compania culorilor și pensulelor. În timp și-a îmblânzit talentul, l-a cizelat, l-a șflefuit și l-a determinat să munceacă pentru el. Și împreună cu el. Așa au apărut primele schițe de decorații și tot așa a pus pe roate o afacere care își propune să înfrumusețeze și să coloreze orașele și satele din țară.

Persistă în mine o dorință de a crea lucruri frumoase, deosebite. Văd lumea altfel – mai compus, mai interesant.

 

Oriunde pleacă și de oriunde se întoarce poartă cu el în suflet dragostea de țară. Nu o elogiază, nu-i atribuie adjective lingușitoare și nu încearcă să demonstreze nimic. Pur și simplu trăiește, tace și face. Uneori greșește, se întâmplă să fie dezamăgit, descumpănit și supărat. Le lasă pe toate să treacă și așteaptă cu răbdare să-și învețe lecția. Una dintre convingerile după care se ghidează în viață ține anume de capacitatea de a desprinde învățăminte din tot ce i se întâmplă. 

 

Poți să zici că ești patriot și să nu faci nimic pentru țară. Faptele întotdeauna bat cuvintele. În interiorul meu este o dragoste față de dealurile Moldovei.

 Are o relație aparte cu cel mai râvnit sentiment de majoritatea pământenilor - fericirea. Nu știe când a coborât-o de pe piedestal și nici nu-și amintește când i-a scos corana de pe creștet. A pus-o laolaltă cu celelalte sentimente și savurează momentele așa cum sunt.

Nu tind spre fericire. Nu mă interesează. Fericirea e cu atât mai dulce cu cât o ai mai puțin.

Deși m-a lăsat să aflu doar atât cât și-a dorit să știu, Dragoș Musteață mi-a oferit răspunsuri pentru fiecare întrebare și să empatizez cu felul în care vede lumea privirea lui, ușor sfidătoare. Pentru că spune lucrurilor pe nume fără echivoc și rostește realități ce ar părea greu de digerat într-o societate obișnuită cu vorbe mari, trase la indigo și folosite în funcție de situație și de eveniment...


Scriem pentru tine. Vrei să ne susții? Sprijinul cititorilor noștri este esențial pentru a putea face în continuare jurnalism independent, iar noi vrem să continuăm cu același curaj și dedicație. Susține redacția AGORA cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon. Îți mulțumim!