Nu-și amintește exact când a început să-și dorească să fie chirurg. Poate atunci când era de-o șchioapă și o vizita pe mama sa la muncă, la spital? Sau poate atunci când nevoia l-a trimis să muncească în construcții? Crede că meseria l-a ales, iar el nu a ripostat și a lăsat-o să-i domine destinul, deciziile și viața.

Ani la rând a muncit într-un spital dotat din Portugalia. Acolo, dragostea pentru chirurugie a prins niște rădăcini puternice, iar odată cu ele a răsărit și dorința permanentă de auto-perfecționare. De aceea, Ușurelu nu a lăsat să treacă nicio zi fără să se auto-depășească. Nu se crede un Dumnezeu și vorbește cu sinceritate și despre reușite, dar și despre greșeli.

Le ține la distanță și se apără de ele alimentându-și încrederea cu speranța că totul va fi bine. Așa reușește să le transmită și pacienților gânduri bune și îi determină să-și lase viitorul în grija lui. Consideră că, indiferent de cât de colosală este experiența pe care o duce un doctor în spate, emoțiile sunt cele care fac diferența.

Anii de muncă cu bisturiul în mână i-au oferit multe lecții. În sala de operații a învățat să învingă și să piardă, a învățat să-și testeze limitele până la extrem și să pună stăpânire pe propriile frici. Totuși, anii de chirurgie nu l-au putut determina să se obșnuiască cu felul în care reacționează oamenii când aud că au cancer. În aproape două decenii de activitate încă învață să aline durerea sufletească a celor pe care urmează să-i vindece.

Poate anume această restanță l-a ambiționat să cerceteze mai mult domeniul, să sape mai adânc și să încerce să găsească ieșiri din labirint. Așa a gândit și a pus pe roate un proiect ambițios pe care îl implementează la Medpark. Fiind chirurg generalist, Ușurelu încearcă să găsească ac de cojocul cancerului tractului digestiv. Regretă că noțiunea acestei maladii este puțin cunoscută de pacienți, dar este deteminat să-i convingă pe oameni că acolo unde există multă credință și profesionalism, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Găsește cu greu cuvintele potrivite pentru a descrie o iubire așa de mare. Și pentru că este mai degrabă omul faptelor, decât cel al vorbelor, a revenit acasă și i-a făcut, astfel, cea mai mare declarație de iubire acestei țări.

Când ultima sutură a fost făcută, iar cifrele roșii ale ceasului electronic de pe peretă strigă că operația s-a încheiat, Ușurelu își dezdoaie spatele. Își lasă liberi genunchii și își îndreaptă privirea către cer. A mai trecut o zi în care a reușit să-și facă meseria bine. Încă o zi în care a decapitat boala și i-a întors spatele morții. I se pare că le-a făcut pe toate și nu i-a mai rămas nimic pentru mâine, dar vocea lui Sting îi amintește că „Fragile” e mai mult decât un nume de cântec, iar acasă este așteptat de femeia iubită și de un mic viitor chirurg...

*Cred în puterea exemplelor și știu că deși nu are nici petrol și nici aur, Moldova este bogată datorită oamenilor săi. În fiecare vineri vă fac cunoștință cu adevărații eroi ai zilelor noastre. Oameni harnici, buni, dedicați.

Dacă vă plac poveștile de viață, vă invit să deveniți patronii proiectului „Oameni ca tine” și să ne ajutați, astfel, să-i descoperim în continuare pe cei care ne fac țara.

Dacă și voi știți oameni frumoși care ar putea deveni eroii reportajelor mele, lăsați-mi un mesaj pe Facebook sau pe Instagram.