Irina Harea-Mardari
Îți ziceam, acum câteva zile, că am decis să muncim de acasă. Odată pentru că ne pasă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, și încă odată pentru că suntem convinși că doar prin puterea propriului exemplu putem aștepta progrese de la alții. Statul acasă, însă, presupune mai mult decât ceai, biscuiți și filme pe Netflix. Pentru noi, la fel ca și pentru multe alte persoane care și-au mutat biroul în sufragerie, statul acasă înseamnă responsabilitate. Trezit devreme, îmbinare de atribuții, multă informare, multă documentare, știri la minut și o coeziune colosală de gânduri, emoții și nervi. Jurnaliștii de la AGORA au notat într-un jurnal improvizat câteva dintre trăirile lor din această perioadă de foc și au hotărât să le împartă și cu tine.
Șefa noastră, Vica, a fost într-un concediu bine-meritat în ultimele două săptămâni. Trebuie să vă spunem că atunci când ne-a dat vestea, noi am început să ne așteptăm că în țară vor avea loc schimbări. Mai în glumă, mai în serios, pentru redacția noastră a devenit o tradiție - când pleacă Vica în vacanță - începe să sfârâie viața politică, să se facă proteste, să se schimbe guverne sau să se declare pandemii la nivel global. Așa că, ne bucurăm că a revenit și sperăm să nu-și mai facă niciun plan în următoarele luni. Între timp, scrie știri de la distanță, la fel ca noi toți. Nu-i ușor, recunoaște ea.
„E o adevărată provocare. Nu că ar fi prima dată când activăm de la distanță, dar cred că va fi prima dată când perioada va fi nițel mai lungă. Cum e? Provocator și pentru echipă și pentru mine personal. În echipă, desigur comunicarea e mai dificilă. Avem situații în care trebuie să repetăm de 2-3 ori ideea care am scris-o pe chat ca să ne înțelegem unii pe alții. Iată un exemplu:
Colac peste pupăză, în această perioadă trecem și prin niște deficiențe tehnice.
Nu știu câți dintre cititori au reușit duminică seara să observe (preț de câteva minute) la noi pe site trei știri care anunțau trei câștigători diferiți în alegerile de la Hîncești. Sau, azi, în știrea cu noii miniștri - ex-ambasadoarea în loc de ex-ministra. Știu, nu sunt scuzabile astfel de erori, dar cred că cititorii ne vor înțelege și nu ne vor judeca prea aspru. Noi ni le asumăm și le corectăm cât de rapid.
Totuși, provocarea la nivel personal este și mai mare. Pentru că #stămacasă înseamnă acum lucrăm de acasă la trei job-uri diferite în același timp.
- Mama, dar la problema asta cum trebuie să fac schema?
- Mama, am desenat frumos?
- Când mâncăm?
- Imediat. Trebuie să dau urgent o știre.
- Pe cine îl asculți? Pe Dodon? Ei, Dodon, ce el e mai important decât mine?
- Du-te în altă cameră, te rog. Trebuie să intru într-o ședință
- Hai, ieși mai repede din baie. Ce faci atâta acolo?
Și acest dialog e continuu în aceste zile.
Dar da, sunt încrezătoare că vom ieși cu toții întregi din această situație”, spune ea și râde. Cum o face mai mereu.
Felicia, editora site-ului nostru și co-realizatoarea podcastului „Bilet în parlament”, se mărită. Adică așa planifică, dar, după cum arată experiența ultimelor zile - decizia nu-i aparține în totalitate. Și pentru că dragostea presupune niște riscuri, sâmbătă, ea și logodnicul ei - Ștefan - au decis să încerce marea cu degetul:
„Echipați cu dezinfectant, ne-am dus la starea civilă, să scriem declarația de căsătorie. În OSC se intra câte doi, noroc că ne-au permis la ambii. Funcționara care ne-a stabilit data a zis:
- Ei, știți cum, mai așteptați, nu achitați încă, nici nu știi cum va trebui să anulați.
Am mers în mașină triști, ne îmbărbătam că mai avem un pic de timp. Am cumpărat la magazin dezinfectant care era mai proaspăt decât cutia cu ouă.
Duminică am făcut curat de parcă mâine e Paștele. Mă sperie ideea că va trebui să fac mâncare de trei ori pe zi, în mare măsură doar din ce am în casă. Deschid fereastra și respir mult, îmi pare că pierd primăvara, că am așteptat-o atâta timp și acum când a venit, noi nu o putem vedea. Noroc de copacul din curtea vecinilor. Pisica e cea mai șocată: „când naiba vă duceți de acasă?.
Nu o să mint: să lucrezi în pijama și să fii aproape de bucătărie e foarte fain. Nu e nevoie să mă mai trezesc la 6:30. Mă pot trezi la 8:45, iar la 9:00 deja să fiu „la lucru”. Ce bucurie :) Nu e fain însă să nu-ți vezi colegele, să nu poți socializa cu ele, să nu poți pur și simplu să le strigi și să le spui „ați văzut asta? hai să dăm!”.
Nu mă simt foarte eficientă, am impresia că sunt într-o bulă, separată de ceilalți. Zilele astea mă fac să cred că nu aș fi un bun freelancer. Știți vorba ceea: „acasă și pereții te ajută”? Apoi nu chiar”, spune Felicia accentuînd cu degetul arătător ultimul cuvânt.
Nastea Antoceanu a aderat la regimul de auto-izolare încă pe vremea când statul în casă zile la rând, întins pe canapea, părea un lux. După o plimbare nereușită, jurnalista care știe să facă știri chiar și atunci când ele nu-s - s-a pomenit cu un picior fracturat. Așa că atunci când întreaga țară a intrat în carantină, Anastasia, ar fi putut crede că i-am urmat exemplul.
„Începe deja a noua săptămână de când lucrez de acasă. Și dacă până nu demult cauza „carantinei” era piciorul fracturat, de cum m-am făcut bine, gata de a ieși în lume, mă pomenesc într-o nouă carantină. De data asta pe bune. Și cum bine vă dați seama, lucrul de acasă nu e străin pentru mine. Totuși, lucrul pe vreme de pandemie presupune eforturi suplimentare. Declarațiile și măsurile se schimbă de la o oră la alta, iar noi trebuie să fim cât mai operativi, ca cititoriii noștri să afle primii cele mai importante informații.
Cred că cea mai dificilă zi de muncă a fost cea de sâmbătă. Știri multe, iar tu în continuare ai două mâini și zece degete care „aleargă” grăbite pe tastatură. Cu greu, dar a trecut. Acum începe o nouă provocare. O săptămână în tura de seară. Ce înseamnă asta? Până ajungeți în pat, gata de culcare, puteți deschide AGORA să citiți ultimele noutăți, actualizări sau declarații făcute de diverși politicieni pe la emisiuni televizate. Până începe tura, la 15:00, stau însă în casă. Este o perioada critică, în care trebuie să ne autoizolăm pentru a preveni răspândirea infecției. Cât despre statul acasă, cu siguranță se găsește treabă de făcut. Demult nu s-au făcut reorganizări în garderobă, curățenie ca la carte în bucătărie. La rând stau mai multe cărți necitite și filme nevizionate. Așa că cine vrea, vede și partea plină a paharului”, explică Nastea.
Cât timp se pregătește pentru a face dreptate în țară și a-i trimite pe infractori la pușcărie, Capitolina face multe și de toate la Agora. Izolarea a luat-o pe nepregătite, dar pentru că nici Capi nu e un om prea ordinar, a primit cu o abordare diferită vestea că își va petrece în casă următoarele „n” zile.
„Ironic, dar sunt mai fericită ca oricând. Te trezești dimineața și poți savura razele soarelui, liniștea de afară, cum se aud păsările, la urma urmei. Lucruri la care nu îmi era mintea atunci când la 6:40 sau cel târziu 7:00 trebuia să fiu deja în drum. Cămașa, sacoul, pantalonii și pantofii nu mai sunt la ordinea zilei. Sunt bine mersi într-un hanorac mareeeee și sub plapumă cu o cană de ceiuț în mână.
Zilele astea este pentru prima dată când dimineața spun: „Salut, Capitolina!”. Apoi cel care îmi cade sub degete este calculatorul. Acest weekend am lucrat. Nu a fost tocmai ce mai lejeră zi. Chiar dacă eram la câțiva pași distanță de bucătărie nu am apucat să gătesc ceva. Am băut dimineață o cană cu lapte și la amiază am mâncat un măr. În rest, ziua a trecut pe lângă mine. Mai târziu, am văzut la cineva în story că a fost un apus minunat, dar l-am văzut doar în poze, fereastra fiind în spatele meu. Pentru a destinde atmosfera, am ascultat muzică pe sărite pentru că din oră în oră apărea câte o conferință sau ceva. A fost una din zilele rare în care am dat patru breaking news-uri.
Spre seară, îmi bubuia capul. Însă, încercam să mă concentrez. Coronavirus. Încă 11 cazuri noi. Se suspendă zborurile. STOP VOT. Așteptăm rezultatele. Iar undeva pe acolo și creierul și ochii mi-au cedat. Am comis-o. Simțeam vena din tâmpla dreaptă cum bubuie. „Va fi bine”, am stors puțină concentrare și am rezolvat-o. Când stai toată ziua sticlit în calculator, fără să vorbești cu cineva sau măcar singur cu tine, cedezi. În aceste momente îți reconfirmi că niciodată nu poți schimba oamenii pe lucruri. Nu-i poți înlocui. Poți să ai confort, bani, mâncare și cele mai performante tehnologii. Dacă oamenii tăi nu-s lâgă tine, nu ai nimic.
În aceste momente, de izolare, îți dai seama câte ședințe și întâlniri se pot rezuma la un mail sau un apel telefonic. Poți să înțelegi cu ușurință, din unele aspecte, ce zace în anumiți oameni. Această pandemie ne dă timp. Timp să citim din acea carte pe care tot o amânăm. Timp să gândim limpede. Timp să cântărim ulterioare decizii pe care le vom lua. Timp să nu acționăm din impuls. Timp să înțelegi cât de puternic ești și că poți.
Această pandemie nu e doar un virus, iar cei care vor o să înțeleagă multe din această „minunăție”.
Este o provocare pentru fiecare dintre noi. Și este una diferită. O provocare care ori o să ne lase o „julitură”, ori o lecție învățată. Poate ambele” , spune fata de la Drept.
Adriana Făureanu este de părere că dacă nu putem schimba situație, ne putem schimba atitudinea față de ea:
„Mereu am avut un mod de viață extrem de activ, multe zile în care abia de îmi vedeam mama.
„E posibil ca lumea să se oprească pentru tine?" mi-a spus într-o zi mama.
Și uite că s-a oprit. Din păcate, nu în cel mai fericit mod, dar eu sunt o optimistă convinsă. Coronavirus e o notă de plată pe care trebuie să o achităm împreună indiferent de rasă, nivel social și valorile pe care le împărțim. Cu multă grijă față de noi și cei din jur vom trece vii și nevătămați peste această provocare. Și da, eu în sfârșit am timp să citesc liniștită, să studiez o nouă limbă și să comunic cu cei dragi mie, să lucrez la proiectele mai vechi și să gândesc alte noi provocări. Sunt fericită că am posibilitatea de a lucra de acasă și să ofer oamenilor cele mai noi și veridice informații, iar în acest mod simt că și eu contribui cumva la stoparea acestei epidemii. Provocarea mea e să stau între patru pereți și se reduc forțat viteza vieții care îmi place și am însușit-o de mai mulți ani. E dificil, dar frumos! Haideți să privim partea bună a situației, fiind mai buni, conștienți și empatici. Poate avem de primit o lecție de aici!”.
Pe Irina Soltan, prima săptămână în care muncește de acasă a întâmpinat-o cu o tură de dimineață pe cinste.
„Ora 6:30, dimineața de luni. Sunt în tura de dimineață și munca mea începe în jumătate de oră. Am uniformă caldă și plăcută- pijamaua, ochii somnoroși și o puternică lumină din geamul ce cuprinde aproape tot peretele. Pare să fie timp frumos de primăvară.
Prima știre pe AGORA azi va fi despre meteo. Brrr. Se anunță temperaturi cu minus la noapte și ziua va fi răcoroasă. Eu însă o să simt timpul doar prin aerul ce vine prin fereastra între-deschisă. Să-mi fac o cafea... Dzing! Un mesaj. Dzing! Alt mesaj. Se trezesc colegii de echipă. „La mine se transmite greu ședința”, „Unde pot găsi declarația X?”. O zi obișnuită de lucru, la început de săptămână. În pijama, cu mult soare din fereastră”, povestește Irina.
Irina Harea-Mardari, adică eu, am cea mai mare experiență în lucrul de acasă:
„Se poate spune că am revenit la concendiul de maternitate. Pentru a fi cât mai aproape de sursa răgușelii mele din ultimele zile, mi-am mutat biroul direct pe podea. Asta după ce am implorat să nu fiu trasă de păr și am încercat să țin piept cu destoinicie unei avalanșe de iubire venite din partea fetei mele de doi ani și jumătate. De când am intrat în regimul de auto-izolare am făcut curățenie generală de trei ori. Nu știu dacă știți, dar când ai un todler la casă - să faci curățenie generală e cam la fel de eficient ca spălatul mașinii când plouă afară. Știți ce zic?
Situația din țară și din lume îmi dă fiori și mă convinge, încă odată, cât de mici și neputincioși suntem dar și cât de mult putem schimba investing un strop de responsabilitate”.
Acum trei zile, noi, cei de la AGORA, am decis să #stămacasă... și să lucrăm. Decizia ne-a fost alimentată de cele aproape 135.000 de cazuri de coronavirus la nivel global. De cele aproape 5.000 de persoane care au murit din cauza acestei epidemii. De cazurile care au fost confirmate în țara noastră. Am decis atunci să depunem toate eforturile ca tu, cel care ne citești zilnic, să nu simți că am fi dispersați.
Comunicarea la distanță își are neajunsurile sale. Noi le știm. Mai mult, în experiența celor șase ani de AGORA, am reușit nu o dată să ne organizăm din mers, să facem față provocărilor și crizelor (fie că erau de natură internă sau externă) și să-ți livrăm informații rapid și corect. Unul din ultimele teste trecute cu brio a fost în iunie 2019, când la Chișinău a început o vară de foc. Îți mai amintești? Ai fost alături de noi atunci, am simțit asta în mesajele primite pe adresa redacției, dar și prin micile contribuții pe Patreon sau PayPal. Îți rămânem recunoscători.
Și acum trecem printr-o perioadă grea și plină de incertitudini. O resimțim deja prin încasările financiare care aproape că au înghețat. Dar greutate o vom resimți și mai mult pe final de lună, atunci când va trebui să facem calculele pentru achitarea serviciilor și a salariilor. Poți să fii alături de noi sprijinindu-ne pe Patreon sau PayPal.
Urmărește-ne acolo unde îți este cel mai comod. Pe site și pagina de Facebook Agora.md venim cu știri la minut, pe canalul de YouTube - AGORA Moldova găsești principalele videouri ale zile și reportajele/interviurile de autor, pe canalul de Telegram venim cu sinteze și o selecție riguroasă a celor mai importante detalii pe care trebuie să le cunoști. De curând am relansat Newsletter-ul AGORA și primești porția zilnică de știri pe mail. Click aici să te abonezi.
Dacă vrei să ne comunici ceva, fie că e vorba de o informație care poate deveni o știre sau o greșeală pe care am făcut-o (știm că avem și din astea) scrie-ne la [email protected] sau pe pagina de Facebook.
Aveți grijă de voi și de cei de lângă voi!
Noi rămânem aproape, în regim online. Offline sperăm să ne revedem curând pe vreun acoperiș ;)
