Cercetătorul de 27 de ani, care studiază pulsarii şi undele gravitaţionale, spune că a avut ideea dispozitivului, în timp ce se plictisea în auto-izolare, potrivit The Guardian.

Într-o primă încercare eşuată, astrofizicianul a construit un colier a cărui alarmă suna încontinuu şi se oprea doar când purtătorul ducea mâna la faţă. „După ce am renunţat la ideea asta, eram în continuare puţin plictisit, jucându-mă cu magneţii. Este aceeaşi logică ca atunci când prinzi magneţi în lobul urechii - eu i-am prins de nările nasului şi de atunci situaţia s-a complicat, când am mai prins un set de magneţi de cealaltă nară”, mărturiseşte tânărul cercetător.

Reardon spune că a poziţionat doi magneţi în nări şi doi pe partea exterioară a nasului. Atunci când a dat la o parte magneţii de afară, cei doi din interior s-au atras şi au rămas prinşi în interiorul nasului. Deşi a încercat în diverse forme să-i scoată, bărbatul nu a reuşit. Atunci când a încercat să folosească alţi doi magneţi pentru a-i scoate, acesta şi-a complicat şi mai mult situaţia pentru că şi magneţii noi au fost atraşi de cei din nas şi au rămas şi aceştia blocaţi.

Înainte să meargă la spital, Reardon a încercat să folosească un cleşte, însă i-a fost imposibil pentru că acesta se lipea de magneţi.

Odată ajuns la spital, medicii au fost puţin amuzaţi şi au spus că e „o rană provocată de plictiseala din auto-izolare”. Un doctor a reuşit însă să-l scape pe tânăr de chin şi i-a scot magneţii manual, unul câte unul. „După ce mi-a scos cei trei magneţi din nara stângă, cel care a rămas, mi-a căzut pe gât. Ar fi putut fi o problemă dacă îl înghiţeam sau inhalam, dar, din fericire, am reuşit să tuşesc şi să-l elimin. Nu mai e nevoie să spun că nu o să mă mai joc cu magneţii”, a povestit bărbatul.