Irina Harea-Mardari

Irina deodată a spus că mare lucru n-are ce scrie. Să nu o ascultați, pentu că ea de fapt are un blog unde înșiră gândurile și trăirile. S-a dat bătută și a scris:

„În aceste zile chiar și un optimist incurabil ca mine găsește cu greu motive de bucurie. Cred că fetița mea este dealer-ul care îmi livrează întreaga gamă de emoții: de la nervi fără număr până la clipe de fericire pură. Zilele trecute am decis să creăm împreună niște amintiri de luat la pachet în viață. Am făcut un tort cu fructe pe care l-a decorat ea.

Nu face să menționez că jumătate dintre fructe au trecut testul burticii, iar decorul s-a făcut în paralel cu urme de degete lipicioase pe dulapuri.

Bucuria noului din ochii ei și faptul că a stat locului câteva minute mi-a umplut inima de bucurie”, spune creatoarea proiectului „Oameni ca tine”.

Capitolina Turculeț

Capitolinei îi priește carantina și o să vedeți de ce. „Mă bucură că am timp să stau, cu mine. Că am timp să plâng și să mă gândesc minuțios la lucruri și oameni”, spune Capi.

Viitoarea noastră procuroră stă cu geamurile larg deschise, cu buzele vopsite cu ruj roșu și citește thrillere juridice.

„M-am reapucat de citit și mi-am adus aminte de timpurile în care reușeam să citesc cel puțin o carte pe săptămână. M-am reîntâlnit cu John Grisham, autorul meu preferat. Evident, printre paginile scrise de el. Mai nou urmează să citesc despre dopamină, m-a îmboldit pe mine așa într-o zi acest subiect. Sunt fericită că reușesc să descopăr alte părți ale unor oameni pe care îi știam de mai mult timp. Izolarea reușește să arate ceea ce ochiul nu a a văzut niciodată”, zice Capitolina.

Noi, cei de la redacție, știm că găsim la Capitolina pe Instagram cele mai frumoase fotografii, iar de la o vreme ele sunt dovada că colega noastră s-a apucat de gătit la modul cel mai serios.

„Zeamă, clătite, dovlecei și tot ce altădată nu aveam timp să fac. Am depășit un record propriu. Timp de șapte zile nu am băut deloc cafea. Le-am spus câtorva oameni asta și mi-au spus că „nu cred așa ceva”. Totul în contextul în care pe zi eu rad cel puțin trei căni de cafea. Apropo de asta, reușesc să fac și puțin sport, cât fierbe cafeaua sau se gătește micul dejun, în fața aragazului schițez niște așezări ori fandări. Mă mai bucură să văd cum crește pe zi ce trece micul meu copac de avocado, să văd pe geam cum înverzesc și înfloresc copacii”, ne mai povestește social-media managera noastră.

Anastasia Antoceanu

Anastasia deodată a spus: vorba multă - sărăcia omului. În schimb, Nastea a transmis cele mai motivaționale poze - cu haltere și covorașul pentru sport. Iar dacă aceste poze v-au prins mâncând un biscuite să știți - pe colaga noastră piciorul fracturat a ținut-o departe de redacție și de plimbări multe săptămâni, dar sport face mai mult decât noi :).

„Nu știu cum alții, dar eu am găsit și avantaje în acestă perioadă de autoizolare”, afirmă Nastea

„Dorm mai mult, nu pierd timpul în ambuteiaje, petrec timpul alături de soțul meu, nu mă grăbesc nicăieri, gătim și mâncăm gustos (de cele mai multe ori și sănătos). Totuși, asta nu înseamnă că e mai bine în autoizolare. Abia aștept să trecem peste această perioadă critică și să pot ieși la o plimbare, să văd persoanele dragi, să savurez din primăvară la o terasă sau pe marginea unui lac. Însă cel mai mult mi-e dor de călătorii. Abia aștept, cu răbdare, bineînțeles”, spune Nastea.

Adriana Făureanu

Adriana, creatoarea proiectului „Nota de plată”, își face griji din toată inima pentru oamenii de afaceri și micii antreprenori, eroii materialelor sale. Ea numește carantina „examenul răbdării” și încearcă să-i facă față.

„Coronavirusul parcă ar fi profesorul meu, apărut de nicăieri și fără voia mea. „Adriana, acum e timpul pentru altceva, să înveți să stai în casă, să gătești și să vorbești mai mult cu mama și motanul. Vrei sau nu, asta e lecția”. Și am acceptat-o!”, spune reportera noastră.

Adriana spune că nu e atât de rău.

„Uite că nu am știut că voi primi atâta fericire în timp ce mama mă învăța să fac tăiței de casă sau să pierd timpul cu ochii pe rafturile magazinelor. Așa, ca o gospodină. Să primesc liniștea, după ce aproape în fiecare zi aud vocea bunicii și pur și simplu să înșir discuții lungi cu mama. Să revin la dragostea mea pentru yoga și să îmi notez noi scopuri și promisiuni mie. De motan nici nu mai vorbesc. Cred că e speriat și nu înțelege „De ce #stațiacasă?”. O da, și cărțile mele care s-au adunat, iar acum nu sunt nevoite să mă mai aștepte. Le citesc și Percy îmi este tovarăș. Nu știu dacă voi reuși să trec de testul „Răbdării”, pentru că am multe restanțe aici, dar una e sigur, am avut nevoie de niște lecții sănătoase”, mărturisește Adriana.

Irina Soltan

Inițial, am crezut că și în Irina Soltan carantina a trezit un MasterChef. Ne-a dat gura apă la toți când a trimis într-o zi, pe chat, fotografia cu colțunașii, dar iată că azi aflăm că sunt creația surorii sale. Ne-a mai distrat și cu „știrile criminale”, când ne mai povestea despre certurile cu vecinii. Acum aflați și voi ce mai face Irina.

„Norocul m-a făcut să-mi petrec aceste zile de autoizolare cu sora. Noi două...Aș fi vrut să am alături și copilul pe care am reușit să-l trimit la bunici înainte de a ne autoizola, dar poate și asta e o lecție de viață. Cu oftat, știri ce sperie și certuri cu vecinii gălăgioși – așa au început primele zile. Prima sticlă de tărie am deschis-o cu fraza: „Așa nu mai poate continua”. Și așa nu a continuat. Acum avem un grafic de mers pe rând la cumpărături, pe care stabil îl încălcăm, din cauza poftelor”, spune Irina și vă întreabă și pe voi ce pofte mai aveți.

Reportera noastră spune că sora a alintat-o în carantină cu colțunași, borș cu sfeclă, pampuște din cele cu usturoi cum face mama și multă hrișcă.

Pe Irina carantina a pus-o la lucru: spălat și împăturit haine cât duce trenul. Dar, toate până aici:

„Eu am grijă să fim cât mai des frumoase. Vrea nu vrea, dar amestecând în ceaun, sora poartă buze roșii. Fără îndoială, rujul schimbă dispoziția și-l recomand. Acum am scos din cutia cu zeci de produse de frumusețe, măștile de față. Poate o să ieșim din carantină grăsuțe, dar cu un ten de invidiat”, râde colega noastră. „Carantina e așa cum ți-o faci”, deci nu ezitați să vă creați mici plăceri, când o să mai aveți atâta timp?”, întreabă ea.

Ilinca Fiodorov

„În această perioadă am reușit să petrec mai mult timp aproape de bunici. Fiind departe de ei, mi-a fost dor să stau cu ei la o ceașcă de ceai fierbinte din tot felul de plante adunate de bunica, să împărțim o vorbă bună și să povestim despre noi, despre ceea ce facem, despre felul în care ne simțim și sa ne aducem aminte de episoadele din copilăria mea”, spune Ilinca.

Ea crede că această carantină a adus și lucruri pozitive, lucruri de care e mândră.

„După ceva timp în care doar am procurat cărți fără să le citesc, mirosul celor noi și sunetul foilor răsfoite m-au făcut să stau trează până în zori pentru a devora o carte într-o zi. Am încercat noi experiențe de a găti dulciuri și am realizat ca fericirea stă în lucrurile mici, pe care în mod obișnuit nu le observăm”

„Sunetul focului în sobă, mirosul ceaiului alături de persoane dragi, torsul ghemului de blană lângă mine, plăcerea unei lecturi bune și o lacrimă la un film trist, sunt doar câteva momente care mi-au adus fericire, momente pentru care înainte nu aveam timp”, enumeră studenta noastră.

Victoria Dumbravă

Între sunetul a un milion de chaturi, ședințe de redacție, de bord, de regie, trei mâncări pe zi și lecții cu doi școlari, redactora-șefă a noastră, Victoria, a reușit să scrie un mesaj despre carantina sa.

„Un lucru bun făcut în această perioadă e că am reușit să jucăm cu copii o partidă de Monopoly până la sfârșit. Am ieșit pe locul doi. Aproape 100.000 într-o oră nu e deloc rău, zic eu”, râde Vica.

„Merg mai des pe la mama. E drept nu stăm mult, doar îi las produsele de care are nevoie și plec. Dar, ne auzim la telefon de cel puțin două ori pe zi”, spune ea.

După un pic de gândire, Victoria a întrebat „Ce să mai zic? Ei am spălat și eu sâmbătă aragazul...”

Felicia Nedzelschi

Iată și eu, Felicia, cea căreia i-a picat azi să adune aceste mărturii. În una din primele zile ale carantinei, am visat că m-am îmbolnăvit de COVID-19 și stăteam în rând la spital. Prima perioadă îmi intrau în cap tot felul de frici, nu-mi imaginam ce o să fac acasă, între aceeași patru pereți. Mă temeam să ies afară și fiind la magazin îmi părea că mă furnică nasul sau vreau să tușesc.

Treptat, au început să mă bucure unele chestii mici. În ieșirile la magazin sunt exploratoarea Dora, trăiesc o mare fericire de a mai vedea alți oameni.

Recent, m-a bucurat că am găsit niște vin bun și nu era rând la magazin. I-am dus mamei, de rând cu mănuși și dezinfectant, gem de portocale, pentru că mi-am amintit că-i place enorm și aduce a Italia. Într-o zi am decis că s-au aliniat planetele pentru ca să coc pâine și mica-mare bucurie a acelei zile era pâinea caldă, pe care am tăiat-o nerăbdătoare, unsă cu unt.

Un mod de „terapie” pentru mine și iubitul meu este să ne urcăm în mașină și să facem cercuri prin oraș, fără să ieșim nicăieri. Punem muzica, deschidem geamurile de la portiere și mai „furăm” din primăvară. Cine a zis că benzina trebuie cheltuită doar prin ambuteiaje în drum spre lucru?

Zilele astea, am scos mâncarea care nu i-a plăcut pisicii mele (fițoasa) și le-am dus-o rezidenților tomberoanelor locale – motanii și cățeii cartierului. N-a rămas nici urmă. Iar eu am mers și am luat niște tort de ciocolată. Pentru că trebuie celebrate și zilele cu soare.