Capitolina Turculeț

„Principele” de Niccolo Machiaveli. Scurt pe doi nu este o carte pentru toți. Poate chiar grea pentru unii. Interzisă la un moment dat, este lucrarea care stă la baza politicii moderne și ne vorbește despre accederea la putere și menținerea ei. Apropo, se spune că Napoleon şi Stalin citeau şi reciteau „Principele”, făcând adnotări pe marginea considerațiilor lui Machiavelli.

Adriana Făureanu

Și dacă vă doriți o carte care să vă fure în altă lume și să vă deconecteze de realitate, atunci citiți „Trandafirii” de Leila Meacham. Pe această carte am citit-o de trei ori în perioade diferite ale vieții mele și de fiecare dată m-a cucerit, trezând multe emoții. E povestea unei femei puternice care se află între iubire și dedicația pentru muncă, pământ. Atât de actuală și astăzi.

Felicia Nedzelschi

Citesc acum mai puțin decât mi-aș dori, așa că o să pomenesc aici și cărți care m-au prins încă din adolescență.

„Recuperatorii” de Eric Garcia. În viitorul nu foarte îndepărtat, oamenii pot să-și cumpere organe artificiale, când ale lor cedează. Toate însă au un preț, pentru că atunci când nu le mai poți plăti, vin Recuperatorii.

Irina Harea Mardari

Recomand cu încredere opera „Lorelei” de Ionel Teodoreanu. Am citit-o mai înainte, dar dacă aș avea timp destul, aș reveni la ea. Nimic din ce am citit după această carte nu m-a mai impresionat așa de mult. Este un deliciu pentru cei care vor să vadă cum se pot crea peisaje din cuvinte și cum propozițiile cele mai simple te pot transpune într-o altă lume, o lume în care râzi, plângi și te trec fiori alături de personajele narațiunii.

Irina Soltan

Iar dacă preferi lectura fragmentată, vrei să prinzi un gând frumos modelat și profund, iar mai apoi să închizi cartea ca să revii mâine la ea pentru altă jumătatea de oră, asemeni unei cafele ce-ți împrospătează ziua, te îndemn să deschizi „Grădina de Sticlă” de Tatiana Țîbuleac. Să ai un creion la îndemână. Sunt gânduri la care o să vreai să revii.

Victoria Dumbravă

Trebuie să recunoc, viteza mea de lectură (artistică) este foarte mică. Poate e generată și de faptul că zilnic trebuie să citesc zeci de știri, să deschid sute de mailuri, să analizez proiecte sau rapoarte și când ajungi într-un moment de respiro vrei mai degrabă să asculți sau să privești ceva, care să nu necesite o concentrare prea mare.

În prezent, citesc o carte pe care am primit-o cadou de ziua mea, în noiembrie. De atunci o tot citesc . Winston Churchill – „Anii tinereții mele”. Las mai jos câteva idei subliniate cu creionul.

„Un om nu își poate recupera niciodată poziția pierdută. Poate să recupereze altă poziție când ajunge la 50 sau la 60 de ani, dar nu pe cea pe care a pierdut-o când avea 30 sau 40 de ani”.

„Nu poți ști niciodată dacă un mare ghinion nu se transformă, în cele din urmă, într-un mare noroc. Nu trebuie să uităm niciodată că, atunci când ne lovește un necaz, s-ar putea ca acesta să ne salveze de ceva mult mai rău; sau că, atunci când faci o mare greșeală, s-ar putea ca ea să-ți folosească mai mult decât cea mai bine gândită decizie”.

O altă carte pe care aș recomanda-o este „Tată bogat, tata sărac” de Robert T. Kiyosaki. Am citit-o într-o vacanță de vară acum mai bine de doi ani. Pe lângă lecțiile de educație financiară pe care ni le oferă, diferența dintre active și pasive, ideea principală care îți rămâne în minte e că: „Învingătorii se inspiră din eșecuri, iar ratații sunt înfrânți de eșecuri. Cei ce evită eșecul, evită și reușita.

Cei bogați nu muncesc pentru bani, fac banii să muncească pentru ei.

Să câștigi înseamnă să nu-ți fie teamă să pierzi. Majoritatea oamenilor nu câștigă niciodată pentru că se tem prea tare să nu piardă. De aceea, școala tradițională e o prostie. La școală învățăm că nu e bine să greșești și suntem pedepsiți de fiecare data când greșim. Dar oamenii învață tocmai din greșeli. Învățăm să mergem, căzând mai întâi”.

Anastasia Antoceanu

Anul trecut am cunoscut un nou autor despre care îmi tot spuneau mulți să-l citesc. A meritat. Este vorba de scriitorul japonez Haruki Murakami. Mi-a reușit până acum să citesc cartea „Dans dans dans”. E ceva ce nu mai citisem până în acel moment, nu o pot compara cu o altă operă. Pe alocuri, e dificil să-ți dai seama ce este real și ce e fantastic.