Indicatori precum nivelul sărăciei, capacitatea de asistență medicală, accesul la internet și protecția socială pot ilustra cât de grave ar putea fi efectele crizei COVID-19 în fiecare țară. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a lansat două rapoarte statistice, care scot în evidență disparitățile enorme între capacitățile țărilor de a face față crizei și de a se redresa.
Nivelul de pregătire a țărilor de a răspunde la COVID-19
Raportul statistic nr. 1 privind nivelul de pregătire, întocmit de PNUD, prezintă indicatori pentru 189 de țări, inclusiv Moldova – incluzând nivelul de dezvoltare, inegalitățile, capacitatea sistemului de asistență medicală și conectivitatea la internet – pentru a evalua în ce măsură un stat poate face față impacturilor multiple ale unei crize precum COVID-19.
În timp ce fiecare societate este vulnerabilă la crize, abilitățile acestora de a răspunde la astfel de situații diferă semnificativ în întreaga lume.
De exemplu, cele mai dezvoltate țări – cele din categoria dezvoltării umane foarte înalte – au în medie 55 de paturi de spital, peste 30 de medici și 81 de asistente medicale la 10.000 de persoane, comparativ cu 7 paturi de spital, 2,5 medici și 6 asistente într-o țară din cele cu nivel scăzut de dezvoltare umană.
Și odată cu blocajele și restricțiile pe scară largă, decalajul digital a devenit mai semnificativ ca niciodată. 6,5 miliarde de oameni de pe glob – 85,5% din populația globală – încă nu au acces la internet în bandă largă și fiabil, ceea ce le limitează capacitatea de a lucra și de a-și continua educația.
În Moldova, nivelul de pregătire este clasat ca mediu până la înalt, țara fiind încadrată în categoria dezvoltării umane ridicate, potrivit Indicelui de Dezvoltare Umană 2018, având 32 de medici, 45 de asistente și moașe și 58 de paturi de spital la fiecare 10.000 de persoane. Conform datelor din 2017-2018, abonamentul la telefonul mobil este accesibil pentru 88 de persoane din 100, iar internetul în bandă largă fixă – pentru 15,4 din 100 de persoane.
Vulnerabilitățile țărilor la crize de tipul COVID-19
Pregătirea este doar o față a monedei. Însă, odată ce criza lovește, cât de vulnerabile sunt țările la efectele negative? Raportul statistic nr. 2 privind vulnerabilitățile, întocmit de PNUD, prezintă indicatori care reflectă susceptibilitatea țărilor la efectele acestei crize.
Cei care trăiesc deja în sărăcie sunt supuși unui risc considerabil. În pofida progreselor recente în ceea ce privește reducerea sărăciei, circa una din patru persoane încă trăiește în sărăcie multidimensională sau sunt vulnerabile la aceasta, iar peste 40 la sută din populația globală nu beneficiază de protecție socială.
De asemenea, pandemia COVID-19 ne amintește că perturbările pe o dimensiune sunt contagioase, declanșând probleme în alte sectoare. De exemplu, în unele țări, cum ar fi Kârgâzstanul, o parte semnificativă din PIB provine din remitențe, în timp ce țări ca Muntenegru, Maldive și Cabo Verde, se bazează foarte mult pe turism (de exemplu, aproape 60% din PIB-ul Maldivelor), acestea fiind foarte afectate de interdicțiile de călătorie și de blocaje.
În Moldova, deși nivelul vulnerabilității în ceea ce privește populația aflată în sărăcie multidimensională este considerat scăzut, dependența țării de volumele de remitențe (16,25% din PIB conform datelor din 2018) reprezintă o preocupare majoră.
