Profesia de moașă a început s-o îndrăgească când învăța, iar apoi i-a devenit și mai apropiată sufletului când a început a munci. Toată experiența a acumulat-o doar prin muncă asiduă, iar ajutorul și îndrumările au venit din partea medicilor.

„În lucrul acesta de zi cu zi, profesia m-a modelat și m-a făcut să fac față tuturor provocărilor care pot apărea.”

Își aduce aminte despre prima naștere pe care a primit-o și povestește cu un oftat lung:

Posibilitatea de a activa în continuare în calitate de moașă a fost curmată de deciziile autorităților de a închide toate maternitățile din spitalele sătești, inclusiv cea unde lucra ea.

„Singura opțiune pentru mine era să activez în raion, dar în acest caz trebuia tot timpul să circul cu transportul și am renunțat. Profesia de moașă nu cred că s-a schimbat atât de mult, acum sunt responsabilă de latura obstetrico - ginecologică, tot cu femeile însărcinate lucrez zi de zi, în afară de lucrul de asistenta medicală”, afirmă ea.

„Sentimentele din această profesie sunt de fericire. Aștepți să se nască copilul, să nu apară complicații, iar apoi simți o satisfacție sufletească foarte mare.”

„Din toate profesiile din medicină, aici satisfacția vine din primele clipe, atunci când vezi mama fericită, tatăl fericit că a apărut pe lume copilul și totul a decurs cu bine. Iar fericirea lor și faptul că totul s-a sfârșit cu bine îți umple și ție sufletul cu acea bucurie”.

„Nu o consider o meserie stresantă, ci doar una în care te îngrijorezi până în ultimul moment.”

Între meseria de moașă din trecut și cea din prezent, Ecaterina Bujorean vede unele schimbări în bine pentru noile cadre.

Își amintește de un caz la naștere când exista până și problema de a comunica: „Țin minte când în anul 1984 a fost cutremur, iar în timpul nașterii au survenit niște hemoragii. Foarte greu am reușit să anunțăm asistența medicală de la raion despre situația dată pentru că nu erau telefoane ca să comunicăm”.

„Mi-ar fi plăcut să continui studiile, mi-ar fi plăcut.”

Gândul de a renunța la profesie nu i-a străbătut niciodată mintea. Și chiar dacă ar avea posibilitatea să se întoarcă în trecut, nu ar alege o altă meserie, iar pe parcursul anilor a găsit ceea ce o face mândră.

S-a dedicat acestei profesii din plin, încât este sigură că a ales calea cea dreaptă. Acum, fericirea îi este alimentată nu doar de experiența profesională, ci și viața personală o face să se simtă cu adevărat împlinită.

„Fericirea înseamnă familia unită alături de copii și nepoți. Niciunul nu este plecat peste hotare, la fel cum nici eu nu am avut vreodată acest gând. Ne bucurăm de momentele pe care le petrecem împreună și pot spune că sunt un om fericit”, conchide Ecaterina.

Începând cu anul 1992, în fiecare an, la 5 mai, este sărbătorită Ziua Internațională a Moașelor, propusă pentru prima dată de Confederația Internațională a Moașelor în 1987. Această zi a fost marcată pentru a reliefa importanța acestora, atât în sistemul sanitar, cât și în cadrul comunităților.

Potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, în anul 2017 în maternitățile din Republica Moldova activau peste 600 de moaște. În prezent la nivel mondial sunt 2 milioane de moașe, care constituie jumătate din forța de muncă globală din sectorul sănătății.

Fă parte din comunitatea AGORA. Susține jurnalismul independent și transparent din Republica Moldova. Avem nevoie de tine pentru a continua să ne facem munca cu dedicație și curaj!