Felicia Nedzelschi, la #AntiConferință. The Newsroom. Cum se „pupă” frica de a vorbi, „rârâitul” și un podcast despre politică (VIDEO)
Eu eram acel gen de copil care, deși știa tema, nu prea era dornic să ridice mâna. Nu-mi plăcea prima bancă, locul în lumina reflectoarelor și atenția excesivă. Îmi fac bine lucrul și aia e. De aceea, când pe final de 2019 șefa noastră, Irina Ghelbur, a spus că vom pune la punct un eveniment în care noi, reporterii din spatele știrilor, vom ieși pe scenă, ochii mei au făcut înconjorul capului. Am scos cel mai dramatic oftat, în speranța că o să spună „Ei dacă nu vreți, nu trebuie”. Desigur, nu a funcționat. Atunci, am hotărât că dacă nu pot evita inevitabilul, trebuie să-l înfrunt cu umor. Autodepășirea mea a mers mâna în mână cu ironia de sine, despre care cred că e unul dintre atuurile mele. Ferm convinsă (cum spune președintele) că nimeni nu poate râde de tine când tu însuți râzi de tine, am ieși pe scena Teatrului „Satiricus” cu două vorbe de duh în buzunar, gata să povestesc oamenilor cum e să fii o jurnalistă care graseiază, dar face un podcast și cum e să lucrezi cu a doua ta jumătate.
・
Lumina puternică mă ajutase să nu văd pe nimeni. Mi-am imaginat că vorbesc singură în încăpere și am pornit a turui, iar acum vă povestesc și vouă ce brașoave am spus atunci.
Eu am un defect de vorbire și unul la ochi. Copilăria mea a fost marcată de o sumedenie de încercări de a dovedi altora că asta nu mă reprezintă. Dar dacă puteam să nu le arăt, eu nu le arătam. Dacă trebuie să mă uit în stânga, eu nu o să privesc la tine cu coada ochiului, ci o să mă întorc toată. Iar dacă trebuie să vorbesc undeva corect și frumos, eu mai bine am să zic „b**a, nu” și era foarte bine era când nimeni nu mă ruga.
Când m-am dus să fac presă și dădeam actele la admitere, am auzit, cu coada urechii, o fată care aspira la aceeași facultate: „Eu vin aici ca să ajung la TV, să fiu ca Angela Gonța”. Iar eu stăteam în rând sigură 1500%: la radio și TV eu nu am ce face. Eu am să scriu și asta-i cam tot. Cum să spun țării asta? „Roada de roșii și harpacică a crescut față de perioada similară a anului trecut. În 2019, s-au cules cu treizeci și trei de tractoare mai mult. Din teren transmite reporterul nostru Radu. Radu, ai legătura!”
Autor:
Desigur, evitam cu tot dinadinsul o carieră în care trebuie să spui 20 de „R” pe minut. Era 2011, online-ul încă arăta încă de parcă era făcut în Paint, iar ziarele încă se consumau și eu credeam că o să fiu OK.
La lecțiile de dicție din anul 2, eu eram dezamăgirea Tamarei Berzoi, faimoasei profesoare de dicție.
„Rică nu știa să zică, râu, rățușcă, rămurică...”. Încă o dată, și încă o dată. „Trebuie doar să depui mai mult efort”. Ei, care efort, dacă eu mergeam acasă și mama-mi spunea că eu sunt așa de usiusiu și drăgălașă cu acest „R”, iar de muncit deja munceam, la ziar desigur, și textul imprimat n-avea nici un defect de vorbire.
Autor:
Planul meu a mers bine, până când am ajuns la AGORA. Eram angajată de o săptămână, când am fost trimisă la prima filmare din viața mea, pe care - o Doamne - a trebuit să o sonorizez. Adică să spun cuvinte cu „R”.
Eu și AGORA suntem împreună cinci ani, timp în care relația noastră a dus la un podcast - cel mai bun podcast al anului 2019 - în care spun multe cuvinte cu „R” și, culmea, sunt înțeleasă. Nu asta ar fi oare dovada cea mai mare a unei relații, chiar și de job, în care ți se oferă încredere? Să poți să crești, să te autodepășești, să nu fii tras în jos.
Așa mi-a dat de înțeles că pentru cei care mă ascultă contează ce spun, nu cum o spun. Mi-am dat seama că această chestie cu „rârâitul” e – da, mă rog, în gura mea – dar mai cu seamă în capul meu. Că noi suntem cei care ne punem limite. Eu sunt un om cu frici, în special cea de a nu greși, de a nu fi judecată, și asta era adevărata cauză pentru care nu deschideam gura.
Autor:
Toată viața mă tem să ies din zona de confort și să dau motiv oamenilor să nu mă placă. Abia spunând asta îmi dau seama că asta se bate ca nuca de perete cu jurnalismul. De asta, cred că eu, fiind rârâită, fac podcast nu doar eu cu mine însumi și microfonul, ci cu logodnicul meu Ștefan.
Pentru că e super-mega să lucrezi în cuplu, zic toți trainerii din lume.
Autor:
Vă întrebați cum e asta? Ei, de exemplu să amesteci în tigaie în timp ce el curăță cartofii, discutând dacă luni podcastul ar fi mai interesant despre Aeroportul Mărculești sau bugetul de stat. Sau, bunăoară, eu pot să-i spun cât de aiurea a citit o bucată, și în general – ea nu e suficient de documentată, iar apoi să-mi cer scuze, iar această remarcă să mai răsară peste două luni într-o ceartă care deloc nu e legată de job.
În cuplu în general e dificil să lucrezi. Tu practic nu te odihnești niciodată de ce lași în spatele tău la muncă, pentru că aduci toată baraholca asta acasă și mai mestecați această chestie încă în pat înainte de somn.
În schimb, bucuria de a face un produs media e înmulțită la doi. Cine știe cum ar fi reacționat o persoană străină în momentul în care eu aș fi oprit toată înregistrarea și aș fi spus „asta tot e *****, hai acasă, asta e o ***** de scenariu”, pe care apropo tot el l-a făcut.
Și totuși, senzația care nu mă lasă este că cei care știu că suntem cuplu se gândesc că noi vrem să transformăm asta într-un business de familie, că acest produs ne iese doar pentru că ne înțelegem bine, că dacă ar trebui să o facem în altă formulă – asta nu ne-ar ieși.
Știți, eu de cele mai multe ori n-am idee ce fac. Mie-mi place să cred că stăpânesc unele lucruri, dar adevărul e că multe sunt făcute atât de intuitiv, încât e ciudat că încă țin. Podcasul nostru e unul dintre aceste lucruri. Sper că într-o zi asta va deveni a new big thing. Până atunci, citiți îndemnul nostru de mai jos.
AGORA vrea în continuare să facă jurnalism independent, transparent, relevant și să ofere conținut gratuit pentru toată lumea!
AGORA vrea să facă asta alături de voi și finanțat de membrii comunității. De curând, am lansat pe AGORA pachetele de membership. Fiecare din ele are beneficii, fiecare din ele contribuie la creșterea capacității redacției. În patru ani, noi sperăm ca familia noastră să adune celmpuțin 800 de membri (bipezi) cu care vom face AGORA, EA.md, ROOFOFFLINE-uri și facturi. Asta înseamnă 200 de membri pe an.