În explicația sa desfășurată pe 35 de pagini, Înalta Curte susține că procedura încheierii Acordului a fost afectată de o serie de vicii. Bunăoară, CC notează că Guvernul nu a desemnat şi nu a împuternicit vreo delegație oficială pentru negocierea proiectului Acordului; negocierea a fost inițiată în lipsa avizului Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului și a avizului Ministerului Justiției privind compatibilitatea proiectului Acordului cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi cu legislația naţională; semnarea acordului a fost aprobată în lipsa avizului Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului, iar Parlamentul a ratificat Acordul în lipsa unei hotărâri a Curții Constituționale privind constituționalitatea acestuia, Curtea fiind sesizată în acest sens.

Mai mult, Curtea consideră că Parlamentul trebuia să-și exercite controlul efectiv asupra negocierii și semnării Acordului contestat. Așa cum această condiție nu a fost respectată, Curtea reține că Acordul contestat a fost încheiat cu încălcări.

Ce spune CC cu privire la disputatul articol 7.2

Înalta Curte a dat o notă celui contestat articol al acordului - 7.2 Acesta prevede că în cazul în care datoria restantă și/sau dobânzile la datoria restantă pentru oricare din obligațiile Părții Moldovei pentru împrumuturile de stat oferite de către Partea Rusă sau pentru creditele acordate, cu acordul Părții Moldovei, de către băncile rusești debitorilor moldoveni și asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către societatea pe acțiuni „Agenția rusă pentru asigurarea creditelor de export și investiții”, nu sunt rambursate în termen de 180 de zile calendaristice de la data apariției restanțelor, Partea Rusă are dreptul să consolideze întreaga sumă a datoriei restante conform prezentului Acord, inclusiv suma principală, dobânda pentru împrumut și dobânzile pentru datoria restantă și să declare datoria consolidată către plată urgentă.

Potrivit CC, acest articol este formulat incert, nu permite a determina clar întinderea răspunderii statului Republica Moldova în caz de restituire tardivă a împrumutului și dobânzilor datorate. „În formula complexă a acestei clauze se regăsesc o serie de expresii și noțiuni care pot fi interpretate în mod divers și contradictoriu, fără a putea determina cu precizie ce au intenționat semnatarii să prevadă”, observă magistrații.

Curtea conchide că prin acest Acord Partea Moldovei ar putea să fie obligată să ramburseze atât suma împrumutului acordat de către Partea Rusă, cât și datoriile și dobânzile la datoriile restante ale debitorilor moldoveni care au contractat credite, cu acordul Părții Moldovei, de la băncile rusești care au fost asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către Agenția rusă menționată mai sus.

Mai mult, CC a stabilit că acest articol extinde obiectul acordului mult mai departe de un singur împrumut.

„Complexitatea clauzei respective din Acord permite Curții să ajungă la concluzia că Republicii Moldova i s-ar putea pune în obligație să achite datoriile unor debitori moldoveni (persoane juridice și/sau fizice) pentru care statul, în mod obișnuit, nu poartă răspundere juridică”.

„Astfel, având în vedere faptul că Acordul utilizează, de mai multe ori, texte neclare (a se vedea §§ 102-104 supra), Curtea consideră că în circumstanțele invocate lipsa unei clauze privind soluționarea disputelor apărute între părțile Acordului în fața unui tribunal independent este de natură să afecteze interesele economice naționale ale Republicii Moldova, garantate de articolele 1 alin. (3), 9, 126 alin. (2) lit. b) și c) și 129 din Constituție”, mai punctează plenul Curții.

Pe final, Curtea mai subliniază încă un detaliu: traducerile în română și rusă ale acordului nu coincid. „Spre exemplu, articolul 11 din varianta în limba română are următorul conținut: „Dezacordurile între Părți ce țin de interpretarea sau realizarea prezentului Acord se reglementează de către Părți pe calea consultațiilor și negocierilor bilaterale”, pe când în varianta în limba rusă sintagma „interpretarea” lipsește. Acest fapt presupune că dacă părțile vor avea opinii diferite cu privire la interpretarea sau realizarea Acordului, ele ar putea întâmpina dificultăți de soluționare în textele Acordului. De asemenea, Acordul nu prevede că părțile ar putea să se adreseze unui tribunal independent pentru a soluționa eventuala dispută”.

Întreaga hotărâre poate fi accesată aici.

Pe 7 mai, acordul de creditare dintre Federația Rusă și Republica Moldova a fost declarat neconstituțional. După mai bine de 10 ore de discuții și deliberări, magistrații Curții Constituționale au declarat în afara legii atât proiectul Acordului, Legea votată de Parlament, cât și Hotărârea aprobată de Guvern. Decizia a venit după trei sesizări, din partea a trei formațiuni politice, pe marginea acestui credit.

Ulterior, premierul Ion Chicu a scris pe pagina sa de Facebook că Guvernul va identifica sursele necesare pentru acoperirea găurii bugetare provocate de această decizie.

Pe 8 mai, președintele Igor Dodon a declarat că autoritățile de la Chișinău vor bate la ușa rușilor pentru a negocia un nou credit. Dodon a precizat că deși conducerea țării nu este mulțumită de decizia CC, trebuie să găsească în mod urgent soluții pentru stabilitatea bugetară a Moldovei.

Fă parte din comunitatea AGORA. Susține jurnalismul independent și transparent din Republica Moldova. Avem nevoie de tine pentru a continua să ne facem munca cu dedicație și curaj!