
Irina Soltan, la #AntiConferință. The Newsroom. „După opt ani de medicină, am ajuns să fac știri și reportaje. Și aici crește tensiunea și temperatura”(VIDEO)
„Urgent vezi tensiunea pacientului în salonul șapte!”, „Pentru mâine pregătim pacientul de operație, colectăm setul de analize”, „E nevoie să administrăm 2 ml de preparatul X”. Sunt fraze rupte din zilele și mai cu seamă nopțile mele de muncă. Perioadă ce o să o port în suflet toată viața. Un an în urmă, însă, am renunțat la halatul alb și am ales să fac jurnalism. Am coborât dintr-o centrifugă și am urcat în alta. Cum așa? „Sama v shoke”!
・
Așa a fost viața mea timp de opt ani, perioadă în care am avut grijă de pacienți. Ani în care am trecut prin suflet încercările și poveștile de viață a sute de pacienți.
În februarie n-am avut curajul, dar am îndrăznit să urc pe scena de la teatrul „Satiricus”, alături de colegii de la AGORA, și să povestesc cu gura uscată și inima cât un purice, unei săli întregi, ce a fost în capul meu și cum am decis ca după opt ani să „virez” așa brusc. Și dacă nu vedeam curajul colegilor, n-o făceam. Dacă ei nu credeau în mine la început și nu mă susțineau, multe nu erau. Dar să începem cu începutul.

Schimbarea se întâmplă de aproape un an
Totul s-a schimbat la 17 iulie, 2019. În două luni se împlinește un an de când asistenta medicală Irina a început să scrie știri, să documenteze subiecte și să filmeze reportaje.
Eu – fata căreia îi place liniștea, stabilitatea și confortul, am luat o decizie care mi-a schimbat viața la 180 oC. M-am pomenit într-o zi că dintr-un mediu agitat activez într-un mediu și mai a dracului.
Prima idee că eu aș vrea să fac jurnalism a venit acum 5 ani când lucram în calitate de asistentă medicală la spital. Atunci am înțeles că îmi place să comunic și că sunt lucruri pe care le înțeleg și pot să le transmit mai departe. Mai cu seamă am înțeles că există un medicament foarte puternic. Cum care? CUVÂNTUL! Și am zis să încerc.
Autor:
Mi-am insuflat undeva în sinea mea că dacă ceva nu merge, oricând mă pot întoarce la medicină – un domeniu care îmi rămâne la fel de drag. Am zis atunci că o să fac materiale jurnalistice de nișă și o să scriu articole despre Sănătate. Asta mă făcea să cred că eu rămân în sistem și astfel, mi-am depășit frica.
Cel mai dificil an 2018-2019: Alergam de la lecții la serviciu
Totuși, până să ajung să fac această schimbare, au fost ani la rând de studii. Ani pe care i-am combinat cu serviciu. Sunt sigură că prin experiențe similare, deloc ușoare, ați trecut mulți din voi, cititorii AGORA.
Am să mă întorc cu gândul la anul 2018-2019, care a fost cel mai dificil pentru mine, când am fost studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism. Erau timpuri când aveam 20 de minute ca să ajung din centrul capitalei, unde erau lecțiile, la „Poșta Veche” unde era cabinetul stomatologic (n.r. Aveam deja un alt loc de muncă).
.png">În timpul unei proceduri stomatologice</figure>)
A doua zi, la școală, trebuia să prezint materiale jurnalistice gata. Aici mi-au sărit în ajutor colegii de la stomatologie. I-am intervievat, i-am filmat, i-am înregistrat audio. Pentru susținerea lor, le rămân recunoscătoare.
Și în jurnalism crește tensiunea arterială, temperatura și se fac ture de seară
Ziceam că viața mea s-a schimbat la 180 oC, dar multe lucruri au rămas la fel. Și în jurnalism crește tensiunea, mai ales atunci când problemele sociale se confruntă cu inacțiunile responsabililor. Și în jurnalism crește temperatura. Mai ales când politicieni din tabere diferite se întâlnesc față în față. Și în jurnalism faci ture de seară. Aici am observat un lucru – în medicină au crescut salariile pentru aceste ore, dar în jurnalism...

Continui să tratez
Dacă la spital urmăream ce fac și ce spun pacienții, acum urmăresc ce fac și ce spun politicienii.
Ce tratez acum? Vreau să cred că opinia publică, pentru că trebuie să recunoaștem că există o adevărată epidemie de dezinformare. Și vreau să cred că nu doar tratez, dar și previn. Prin faptul că munca mea fie amână, schimbă sau anulează o decizie pripită luată la un nivel mai mult sau mai puțin înalt.
Autor:
Nu regret că am ales jurnalismul, dar mi-i dor de medicină

Un regret este asemănător atât pentru medicină cât și pentru jurnalism – oamenii pleacă. Pleacă cu familii sau singuri, tineri sau cu experiență, dintr-un sistem în altul, așa ca mine.
Opt ani am fost asistentă medicală. De aproape un an sunt jurnalistă. Unde voi fi mâine? Vreau să cred că în teren după un subiect de actualitate, Dar... nu se știe unde mă va purta firea mea iubitoare de liniște, stabilitate și confort. Dar cu siguranță, acolo va fi multă, multă comunicare.

AGORA vrea în continuare să facă jurnalism independent, transparent, relevant și să ofere conținut gratuit pentru toată lumea!
AGORA vrea să facă asta alături de voi și finanțat de membrii comunității. De curând, am lansat pe AGORA pachetele de membership. Fiecare din ele are beneficii, fiecare din ele contribuie la creșterea capacității redacției. În patru ani, noi sperăm ca familia noastră să adune celmpuțin 800 de membri (bipezi) cu care vom face AGORA, EA.md, ROOFOFFLINE-uri și facturi. Asta înseamnă 200 de membri pe an.