Veaceaslav Petcov are 11 ani și suferă de dizabilitate intelectuală. Și-a petrecut o bună parte din copilărie în izolare. Din cauză că nu-și poate folosi prea bine cuvintele, copilul era respins de semenii săi. Mama băiatului recunoaște că o asemenea experiență era traumatizantă atât pentru Veaceaslav, cât și pentru ea. La insistența „Asociaţiei Obştești Femeia şi Copilul-Protecţie şi Sprijin”, din raionul Criuleni, băiețelul a început să frecventeze, în anul 2017, grădinița din satul Izbiște.

Totuși, drumul pe care urma să-l parcurgă băiețelul pentru o bună integrare în rândul semenilor săi avea să fie unul anevoios. Tentativa de integrare a lui Veaceaslav în comunitate, a fost, de fapt, primul și cel mai important pas spre succes.

„La început nici nu voia să mănânce, nu era sociabil deloc. Copiii au fost cei care l-au acceptat. A devenit un copil cu zâmbet real pe față. Când venea timpul să se ducă acasă, îi arăta prin semne mamei că vrea să mai stea puțin aici”, spune directoarea grădiniței din satul Izbiște, Dorina Druțî.

Alexandrina Verdeș este o adolescentă din raionul Criuleni care suferă de o serie de dizabilități fizice. Din anul 2013, tânăra este încadrată, ocazional, în activități de socializare. Deși nu a reușit să se integreze în clasa de studiu, alături de semenii săi, Alexandrina a beneficiat de lecții la domiciliu.

Mama fetei spune că pe cât de străduitoare era Alexandra în cadrul lecțiilor la domiciliu, pe atât de puțin coopera atunci când se pune problema frecventării unei clase de studiu alături de alți copii:

„Acasă vrea să studieze, dar când îi spun că trebuie să mergem la școală, nu vrea în niciun caz”.

Nici dascălii din localitate, însă, nu ardeau de nerăbdare pentru a integra copiii cu probleme în procesul de studiu. Motivul, spune directoarea gimnaziului din satul Izbiște, nu este lipsa de dorință a profesorilor ci pregătirea lor insuficientă pentru lucrul cu elevii cu probleme.

„Nina se deosebește un pic de colegii săi. Este un pic mai retrasă, mai supărăcioasă. La început se plângea de faptul că o supără colegii, atunci am vorbit cu ei și le-am spus că nu este puternic cel care supără un copil slab, ci este puternic cel care reușește să-l facă să se simtă bine.

Cu timpul, colegii și-au schimbat atitudinea față de ea”, susține Angela Cheptănaru, diriginta tinerei. În paralel, pe lângă orele de clasă, Nina a mai beneficiat și de ajutorul cadrelor didactice de sprijin.

Incluziunea socială, între stereotipuri, lipsuri și proastă gestiune...

Stereotipuri și convingeri nefondate, fluctuația cadrelor didactice de sprijin și colaborare intersectorială redusă între partenerii-cheie. Sunt doar câteva dintre motivele care fac din incluziunea socială a copiilor din Moldova o problemă abruptă, greu de trecut și și mai greu de rezolvat. Chiar dacă datele oficiale ne asigură că atunci când vine vorba de educația incluzivă a copiilor cu cerințe educaționale speciale, cadrul legal al Republicii Moldova s-a perfecționat, realitatea este, de multe ori, alta. În ultimii ani, a fost creat un fond pentru educația incluzivă în școli, au fost dezvoltate servicii de suport la nivel național, raional și instituțional pentru implementarea educației incluzive, au fost elaborate ghiduri metodologice pentru organizarea unui proces educațional incluziv în școli și grădinițe, pentru copiii cu dizabilități senzoriale și tulburări din spectrul autism.

Deși s-ar părea ca au fost create suficiente premise pentru incluziunea educațională a copiilor cu cerințe speciale, totuși, lacunele din sistem sunt la vedere. Așa se face că nu toți copiii cu necesități speciale beneficiază de o educație de calitate atât în școală cât și în grădiniță.

„Una dintre cauzele principale care nu permite carului să se miște din loc este fluctuația cadrelor didactice de sprijin în care s-a investit efort și resurse pentru formarea lor în domeniul asistenței copiilor cu dizabilități și organizării procesului educațional incluziv. O altă problemă este nivelul scăzut de pregătire al cadrelor didactice în asistența copiilor cu dizabilități severe, tulburări senzoriale, tulburări din spectrul autism, retard mintal sever. Nu este de neglijat nici rata scăzută de angajare a specialiștilor de suport în sistemul educațional preșcolar, dar și în școli în raport cu numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale incluși, a declarat coordonatoare a programului Educație Incluzivă în cadrul „Asociaţiei Obştești Femeia şi Copilul-Protecţie şi Sprijin”, din raionul Criuleni, Ina Cazacu.

Deficiențele fizice sau psihice - interdicție pentru o viață socială normală?

Atât specialiștii în educație, cât și psihologii de ramură susțin într-un glas că micuții cu nevoi speciale ar trebui să fie încadrați în procesul educațional tradițional alături de semenii lor. Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, instituția de învățământ trebuie să fie adaptată la necesitățile copiilor pentru a le asigura condițiile optime pentru o educație de calitate.

„Doar așa este respectat dreptul la educație și este asigurată incluziunea socială a copiilor cu necesități speciale. Dacă ne referim la dezvoltarea copilului și abilitarea lui, alături de semeni, copiii au mai mari șanse de dezvoltare armonioasă pentru o viață independentă. Este important ca micuții cu dizabilități, să fie incluși în comunitate încă de la etapa preșcolară, de la grădiniță. La această etapă de vârstă copiii mai ușor interacționează și comunică și se formează mediul de acceptare favorabil pentru ei”, subliniază Ina Cazacu.

Psihologii precizează că, la vârsta preșcolară, copiii nu fac diferențe, discriminarea apărând, mai degrabă, din partea adulţilor. Un alt aspect important privind incluziunea educațională în grădiniță a copilului cu dizabilități este faptul că în această perioadă cel mic are vârsta senzitivă în care are mari șanse de recuperare și abilitare și poate înregistra mari succese în traseul de dezvoltare. Astfel, pot fi optimizate resursele și eforturile copilului, părinților, sistemului educațional în procesul de incluziune.

Și reprezentanții Ministerului Educației, Culturii și Cercetării consideră că excluderea și marginalizarea copiilor cu cerințe educaționale speciale este o problemă care trebuie să-și găsească rezolvarea. Autoritățile susțin că în ultimii ani au fost înregistrate o serie de progrese în ceea ce ține de incluziunea copiilor în instituțiile de învățământ.

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării spune că își asumă realizarea dreptului la educație pentru copiii cu cerințe educaționale speciale și își reiterează angajamentul pentru o consolidare continuă a eforturilor pentru sporirea calității actului educațional pentru toți copiii.

„Acest angajament este esențial pentru obţinerea succesului şi trebuie să rămână concentrat pe rezultatele finale scontate, dar şi susținut de întreaga comunitate educațională”, a declarat pentru AGORA secretara de stat Natalia Grîu.

Totodată, MECC le recomandă părinților și instituțiilor de învățământ general să colaboreze cu Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică, instituție subordonată Ministerului, pentru implicare și acordare de suport în incluziunea copiilor cu dizabilități în sistemul educațional general pentru fiecare caz în parte. Astfel, spun funcționarii de la minister, se va acționa în interesul superior al copilului, pentru asigurarea drepturilor egale în domeniul educaţiei şi egalizării şanselor, nondiscriminării, a toleranţei şi valorificării tuturor diferenţelor.

Școlile cu profil special pentru copiii cu dizabilități - ultima opțiune

Potrivit Codului Educației al Republicii Moldova, formele educaţionale pentru copiii cu dizabilităţi în învățământul preuniversitar sunt: educaţia incluzivă, implementată în şcolile de cultură generală, și educaţia specială care se realizează în şcoli internat auxiliare și speciale.

Pe lângă aspectele caracteristice de înmatriculare într-o instituție de învățământ general, accederea la una dintre aceste forme de educație prevede și aspecte specifice care ar permite reflectarea particularităților de dezvoltare a copilului.

„În alegerea unei forme de educație se va ține cont de asigurarea unui proces educațional echitabil într-o instituție de învățământ proximă de locul de trai al copilului, evitarea separării copilului de familie, individualizarea procesului educațional, asigurarea serviciilor de sprijin în educație, flexibilitate în activitatea didactică”, explică Natalia Grîu.

Potrivit autorităților, plasarea în cadrul unei instituții de învățământ de tip special al copilului se efectuează conform dispoziției autorității tutelare teritoriale, cu avizul autorității tutelare locale și numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate. Altfel spus, plasamentul copilului este unul planificat și condiționat de necesitatea stringentă, argumentată și de importanță majoră, ca ultimă soluție, deoarece prevede separarea copilului de familie.

Ministerul Educației precizează că, în total, la sfârșitul anului trecut, în instituțiile rezidențiale și în instituțiile de învățământ special erau înregistrați 859 de elevi.

Anatomia potențialelor soluții...

Coordonatoare a programului Educație Incluzivă în cadrul „Asociaţiei Obştești Femeia şi Copilul-Protecţie şi Sprijin” din raionul Criuleni, Ina Cazacu, spune că o soluție pentru o mai bună incluziune socială a copiilor este crearea unui mecanism clar de finanțare a serviciilor de suport pentru copii și de dezvoltare a instituțiilor de învățământ preșcolar conform necesităților copiilor cu necesități speciale, asigurându-le cu specialiști de suport. De asemenea, specialista spune că, pentru a da randament maxim, cadrele didactice au nevoie de formare continuă. O altă soluție pentru crearea unui mediu prielnic de dezvoltare a educației incluzive ține de asigurarea instituțiilor de învățământ cu echipament asistiv și crearea condițiilor optime de acces.

Și șefii de la Ministerul Educației sunt de părere că problema incluziunii sociale a copiilor ar putea fi rezolvată prin identificarea și completarea statelor de personal al Serviciului de asistenţă psihopedagogică cu specialişti, punându-se accent sport pe dezvoltarea politicilor acestuia. O altă opțiune ar fi implicarea în dezvoltarea serviciilor de suport de calitate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale la nivel instituțional. Cu alte cuvinte, școlile dotate corespunzător, cabinetele create pentru logoped și psiholog, dar și identificarea specialiştilor de profil la nivel de raion și municipiu ar face din instituțiile de învățământ din țară un mediu mai accesibil pentru toți copiii, indiferent de posibilitățile fizice și mintale.

Asigurarea unui proces eficient de tranziție a elevilor cu cerințe educaționale speciale de la un nivel de învăţământ la altul, precum și colaborarea cu organizațiile non-guvernamentale, cu agenții economici și cu alți actori care ar pune umărul la implementarea proiectelor educaționale și atragerea surselor extra-bugetare de finanțare.

Povestea de succes de la Criuleni...

În timp ce autoritățile strâng de umeri, directorii de școli se fac că plouă, iar părinții cu copii cu nevoie speciale plâng în pumn, există oameni care pun pe foaie nu doar problemele societății, ci și rezolvarea lor. Este exemplul Asociaţiei Obştești „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” de la Criuleni. Înfiinţată în anul 2000, membrii asociației și-au propus să acționeze pentru îmbunățirea vieții persoanelor cu dizabilități și pentru dezvoltarea comunităților în spiritul incluziunii.

Fiind independentă de autorităţile statului, Asociația nu-și condiţionează sprijinul şi acţiunile în funcție de apartenenţa la anumite ideologii, doctrine sau religii.

„Am decis să acționăm pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și să dezvoltăm comunitățile în spiritul incluziunii. Serviciile noastre contribuie la creșterea gradului de autonomie și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități și la capacitarea familiilor acestora în acordarea îngrijirii calitative și revendicarea drepturilor de bază”, spune Ina Cazacu.

De asemenea, deja de 20 de ani, Asociaţia Obşteștească „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” contribuie la asigurarea educaţiei de calitate pentru copiii cu dizabilităţi prin dezvoltarea politicilor, practicilor şi culturii incluzive.

„Încercăm să îmbunătățim abilităților tinerilor cu dizabilități de a se autoreprezenta și de a-și revendica drepturile sociale, economice, culturale prin diversificarea practicilor de angajare.. De asemenea, punem umărul la implementarea politicilor publice din perspectiva respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi prin influenţarea îmbunătăţirii mecanismelor de aplicare şi participarea directă în procesul decizional la nivel local şi naţional, explică coordonatoare a programului Educație Incluzivă”.

Totodată, doar 222 instituții dispun de grupuri sanitare adaptate, dintre care 53 de instituții de educație timpurie și 169 de instituții de învățământ primar și secundar general. Alte 40 instituții dispun de săli speciale, amenajate pentru realizarea activităților de recuperare/terapeutice cu copiii cu cerințe educaționale speciale, dintre care 15 instituții de educație timpurie și 25 instituții de învățământ primar și secundar general.

Autoritățile dau asigurări că până la sfârșitul anului 2020 vor fi dotate 100 de centre de resurse pentru educația incluzivă din instituțiile de învățământ primar și secundar cu echipamente specializate și materiale de predare-învățare, cu susținerea financiară a Băncii Modiale.

Menționăm că materialul face parte dintr-un proiect de Jurnalism de Soluții, lansat de AGORA. Acesta este finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările şi concluziile din articol aparţin autorului şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.

Fă parte din comunitatea AGORA. Susține jurnalismul independent și transparent din Republica Moldova. Avem nevoie de tine pentru a continua să ne facem munca cu dedicație și curaj!

Incluziunea socială, între stereotipuri, lipsuri și proastă gestiune...

Incluziunea socială, între stereotipuri, lipsuri și proastă gestiune...

Stereotipuri și convingeri nefondate, fluctuația cadrelor didactice de sprijin și colaborare intersectorială redusă între partenerii-cheie. Sunt doar câteva dintre motivele care fac din incluziunea socială a copiilor din Moldova o problemă abruptă, greu de trecut și și mai greu de rezolvat. Chiar dacă datele oficiale ne asigură că atunci când vine vorba de educația incluzivă a copiilor cu cerințe educaționale speciale, cadrul legal al Republicii Moldova s-a perfecționat, realitatea este, de multe ori, alta. În ultimii ani, a fost creat un fond pentru educația incluzivă în școli, au fost dezvoltate servicii de suport la nivel național, raional și instituțional pentru implementarea educației incluzive, au fost elaborate ghiduri metodologice pentru organizarea unui proces educațional incluziv în școli și grădinițe, pentru copiii cu dizabilități senzoriale și tulburări din spectrul autism. 

Deși s-ar părea ca au fost create suficiente premise pentru incluziunea educațională a copiilor cu cerințe speciale, totuși, lacunele din sistem sunt la vedere. Așa se face că nu toți copiii cu necesități speciale beneficiază de o educație de calitate atât în școală cât și în grădiniță.

 „Una dintre cauzele principale care nu permite carului să se miște din loc este fluctuația cadrelor didactice de sprijin în care s-a investit efort și resurse pentru formarea lor în domeniul asistenței copiilor cu dizabilități și organizării procesului educațional incluziv. O altă problemă este nivelul scăzut de pregătire al cadrelor didactice în asistența copiilor cu dizabilități severe, tulburări senzoriale, tulburări din spectrul autism, retard mintal sever. Nu este de neglijat nici rata scăzută de angajare a specialiștilor de suport în sistemul educațional preșcolar, dar și în școli în raport cu numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale incluși,  a declarat coordonatoare a programului Educație Incluzivă în cadrul „Asociaţiei Obştești Femeia şi Copilul-Protecţie şi Sprijin”, din raionul Criuleni, Ina Cazacu. 

Deficiențele fizice sau psihice - interdicție pentru o viață socială normală?

Deficiențele fizice sau psihice - interdicție pentru o viață socială normală?

Atât specialiștii în educație, cât și psihologii de ramură susțin într-un glas că micuții cu nevoi speciale ar trebui să fie încadrați în procesul educațional tradițional alături de semenii lor. Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, instituția de învățământ trebuie să fie adaptată la necesitățile copiilor pentru a le asigura condițiile optime pentru o educație de calitate. 

 „Doar așa este respectat dreptul la educație și este asigurată incluziunea socială a copiilor cu necesități speciale. Dacă ne referim la dezvoltarea copilului și abilitarea lui, alături de semeni, copiii au mai mari șanse de dezvoltare armonioasă pentru o viață independentă. Este important ca micuții cu dizabilități, să fie incluși  în comunitate încă de la etapa preșcolară, de la grădiniță. La această etapă de vârstă copiii mai ușor interacționează și comunică și se formează mediul de acceptare favorabil pentru ei”, subliniază Ina Cazacu.

Psihologii precizează că, la vârsta preșcolară, copiii nu fac diferențe, discriminarea apărând, mai degrabă, din partea adulţilor. Un alt aspect important privind incluziunea educațională în grădiniță a copilului cu dizabilități este faptul că în această perioadă cel mic are vârsta senzitivă în care are mari șanse de recuperare și abilitare și poate înregistra mari succese în traseul de dezvoltare. Astfel, pot fi optimizate resursele și eforturile copilului, părinților, sistemului educațional în procesul de incluziune.

Școlile cu profil special pentru copiii cu dizabilități - ultima opțiune

Școlile cu profil special pentru copiii cu dizabilități - ultima opțiune

Potrivit Codului Educației al Republicii Moldova, formele educaţionale pentru copiii cu dizabilităţi în învățământul preuniversitar sunt: educaţia incluzivă, implementată în şcolile de cultură generală, și educaţia specială care se realizează în şcoli internat auxiliare și speciale. 

Pe lângă aspectele caracteristice de înmatriculare într-o instituție de învățământ general, accederea la una dintre aceste forme de educație prevede și aspecte specifice care ar permite reflectarea particularităților de dezvoltare a copilului.

„În alegerea unei forme de educație se va ține cont de asigurarea unui proces educațional echitabil într-o instituție de învățământ proximă de locul de trai al copilului, evitarea separării copilului de familie, individualizarea procesului educațional, asigurarea serviciilor de sprijin în educație, flexibilitate în activitatea didactică”, explică Natalia Grîu.

Potrivit autorităților, plasarea în cadrul unei instituții de învățământ de tip special al copilului se efectuează conform dispoziției autorității tutelare teritoriale, cu avizul autorității tutelare locale și numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate. Altfel spus, plasamentul copilului este unul planificat și condiționat de necesitatea stringentă, argumentată și de importanță majoră, ca ultimă soluție, deoarece prevede separarea copilului de familie. 

Ministerul Educației precizează că, în total, la sfârșitul anului trecut,  în instituțiile rezidențiale și în instituțiile de învățământ special erau înregistrați  859 de elevi.

Anatomia potențialelor soluții...

Anatomia potențialelor soluții...

Și șefii de la Ministerul Educației sunt de părere că problema incluziunii sociale a copiilor ar putea fi rezolvată prin identificarea și completarea statelor de personal al Serviciului de asistenţă psihopedagogică cu specialişti, punându-se accent sport pe dezvoltarea politicilor acestuia. O altă opțiune ar fi implicarea în dezvoltarea serviciilor de suport de calitate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale la nivel instituțional. Cu alte cuvinte, școlile dotate corespunzător, cabinetele create pentru logoped și psiholog, dar și identificarea specialiştilor de profil la nivel de raion și municipiu ar face din instituțiile de învățământ din țară un mediu mai accesibil pentru toți copiii, indiferent de posibilitățile fizice și mintale.

Asigurarea unui proces eficient de tranziție a elevilor cu cerințe educaționale speciale  de la un nivel de învăţământ la altul, precum și colaborarea cu organizațiile non-guvernamentale, cu agenții economici și cu alți actori care ar pune umărul la implementarea proiectelor educaționale și atragerea surselor extra-bugetare de finanțare.

Povestea de succes de la Criuleni...

În timp ce autoritățile strâng de umeri, directorii de școli se fac că plouă, iar părinții cu copii cu nevoie speciale plâng în pumn, există oameni care pun pe foaie nu doar problemele societății, ci și rezolvarea lor. Este exemplul Asociaţiei Obştești „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” de la Criuleni. Înfiinţată în anul 2000, membrii asociației și-au propus să acționeze pentru îmbunățirea vieții persoanelor cu dizabilități și pentru dezvoltarea comunităților în spiritul incluziunii.

Fiind independentă de autorităţile statului, Asociația nu-și condiţionează sprijinul şi acţiunile în funcție de apartenenţa la anumite ideologii, doctrine sau religii.

„Am decis să acționăm pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și să dezvoltăm comunitățile în spiritul incluziunii. Serviciile noastre contribuie la creșterea gradului de autonomie și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități și la capacitarea familiilor acestora în acordarea îngrijirii calitative și revendicarea drepturilor de bază”, spune Ina Cazacu.

De asemenea, deja de 20 de ani, Asociaţia Obşteștească „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” contribuie la asigurarea educaţiei de calitate pentru copiii cu dizabilităţi prin dezvoltarea politicilor, practicilor şi culturii incluzive.

„Încercăm să îmbunătățim abilităților tinerilor cu dizabilități de a se autoreprezenta și de a-și revendica drepturile sociale, economice, culturale prin diversificarea practicilor de angajare.. De asemenea, punem umărul la implementarea politicilor publice din perspectiva respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi prin influenţarea îmbunătăţirii mecanismelor de aplicare şi participarea directă în procesul decizional la nivel local şi naţional, explică coordonatoare a programului Educație Incluzivă”.

Soluția UNICEF...

UNICEF susţine autorităţile să dezinstituționalizeze copiii cu dizabilități și să-i integreze în familiile lor, în comunități și școli. Datorită schimbărilor din sistemul de învățământ, cadrele didactice dispun de cunoștințele și instrumentele necesare pentru a adapta programele școlare și a preda în funcție de necesitaţile și capacitățile fiecărui copil. Mecanismele de alocare a fondurilor sunt revizuite pentru a se asigura că școlile dispun de resurse financiare adecvate pentru a angaja cadre didactice de sprijin, a crea centre de resurse și a oferi asistență familiilor copiilor cu dizabilități.

În ultimii ani a crescut numărul de copii cu cerințe educaționale speciale în școlile obișnuite, o categorie din care fac parte copiii cu dizabilități și cei cu dificultăți de învățare. Totodată, numărul copiilor cu dizabilități din școlile speciale și auxiliare a scăzut constant. 

Astfel, din anul 2012, datorită unei noi formule de finanţare, 2% din bugetul de stat pentru învățământ au fost alocate educației incluzive, ceea ce a dus la un progres semnificativ în integrarea copiilor cu dizabilități în școlile generale.

Anatomia potențialelor soluții...

Anatomia potențialelor soluții...

Și șefii de la Ministerul Educației sunt de părere că problema incluziunii sociale a copiilor ar putea fi rezolvată prin identificarea și completarea statelor de personal al Serviciului de asistenţă psihopedagogică cu specialişti, punându-se accent sport pe dezvoltarea politicilor acestuia. O altă opțiune ar fi implicarea în dezvoltarea serviciilor de suport de calitate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale la nivel instituțional. Cu alte cuvinte, școlile dotate corespunzător, cabinetele create pentru logoped și psiholog, dar și identificarea specialiştilor de profil la nivel de raion și municipiu ar face din instituțiile de învățământ din țară un mediu mai accesibil pentru toți copiii, indiferent de posibilitățile fizice și mintale.

Asigurarea unui proces eficient de tranziție a elevilor cu cerințe educaționale speciale  de la un nivel de învăţământ la altul, precum și colaborarea cu organizațiile non-guvernamentale, cu agenții economici și cu alți actori care ar pune umărul la implementarea proiectelor educaționale și atragerea surselor extra-bugetare de finanțare.

Povestea de succes de la Criuleni...

În timp ce autoritățile strâng de umeri, directorii de școli se fac că plouă, iar părinții cu copii cu nevoie speciale plâng în pumn, există oameni care pun pe foaie nu doar problemele societății, ci și rezolvarea lor. Este exemplul Asociaţiei Obştești „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” de la Criuleni. Înfiinţată în anul 2000, membrii asociației și-au propus să acționeze pentru îmbunățirea vieții persoanelor cu dizabilități și pentru dezvoltarea comunităților în spiritul incluziunii.

Fiind independentă de autorităţile statului, Asociația nu-și condiţionează sprijinul şi acţiunile în funcție de apartenenţa la anumite ideologii, doctrine sau religii.

„Am decis să acționăm pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și să dezvoltăm comunitățile în spiritul incluziunii. Serviciile noastre contribuie la creșterea gradului de autonomie și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități și la capacitarea familiilor acestora în acordarea îngrijirii calitative și revendicarea drepturilor de bază”, spune Ina Cazacu.

De asemenea, deja de 20 de ani, Asociaţia Obşteștească „Femeia şi Copilul–Protecţie şi Sprijin” contribuie la asigurarea educaţiei de calitate pentru copiii cu dizabilităţi prin dezvoltarea politicilor, practicilor şi culturii incluzive.

„Încercăm să îmbunătățim abilităților tinerilor cu dizabilități de a se autoreprezenta și de a-și revendica drepturile sociale, economice, culturale prin diversificarea practicilor de angajare.. De asemenea, punem umărul la implementarea politicilor publice din perspectiva respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi prin influenţarea îmbunătăţirii mecanismelor de aplicare şi participarea directă în procesul decizional la nivel local şi naţional, explică coordonatoare a programului Educație Incluzivă”.

Soluția UNICEF...

UNICEF susţine autorităţile să dezinstituționalizeze copiii cu dizabilități și să-i integreze în familiile lor, în comunități și școli. Datorită schimbărilor din sistemul de învățământ, cadrele didactice dispun de cunoștințele și instrumentele necesare pentru a adapta programele școlare și a preda în funcție de necesitaţile și capacitățile fiecărui copil. Mecanismele de alocare a fondurilor sunt revizuite pentru a se asigura că școlile dispun de resurse financiare adecvate pentru a angaja cadre didactice de sprijin, a crea centre de resurse și a oferi asistență familiilor copiilor cu dizabilități.

În ultimii ani a crescut numărul de copii cu cerințe educaționale speciale în școlile obișnuite, o categorie din care fac parte copiii cu dizabilități și cei cu dificultăți de învățare. Totodată, numărul copiilor cu dizabilități din școlile speciale și auxiliare a scăzut constant. 

Astfel, din anul 2012, datorită unei noi formule de finanţare, 2% din bugetul de stat pentru învățământ au fost alocate educației incluzive, ceea ce a dus la un progres semnificativ în integrarea copiilor cu dizabilități în școlile generale.