Destine ruinate într-o noapte: lucruri nespuse despre deportările staliniste și lecțiile pe care (nu) le-am învățat din greșelile din trecut (VIDEO)
Sute de familii de români, polonezi, nemți, evrei, ceceni, armeni, tătari, bulgari, ucraineni s-au pomenit într-o noapte cu viața dată peste cap. Părinți și copii, mame și tați, bunici și tineri au fost scoși cu forța din casele lor și duși în regiuni îndepărtate ale Asiei Centrale. Deportările staliniste au marcat cu negru multe pagini de istorie. Specialiștii în domeniu spun că din acea noapte milioane de oameni au fost nevoiți să trăiască un coșmar adevărat. Unii au murit, alții au rămas captivi în acele locuri străine și nu am revenit niciodată acasă. Ce trebuie să cunoască generația de azi despre acea perioadă? Cum ajungeau informațiile despre cei care urmau să fie deportați la urechile asupritorilor și ce a făcut actuala elită politică pentru a le reda drepturile cetățenilor noștri înstrăinați? Subiectul a fost discutat în cadrul unei noi dezbateri organizată de postul de radio „Europa Liberă”, în cadrul proiectului „Antinostalgia”.
・
Amintiri dureroase, greu de descris prin cuvinte...
Una dintre victimele deportărilor își amintește cum, dintr-o dată, în casa sa au intrat nouă NKVD-iști, dar la noi au venit vreo nouă. Bărbatul povestește că părinții săi, oameni primitori, i-au îndemnat pe oaspeții nepoftiți să ia loc pe scaune.
Ei fără să întrebe nimic au început să-l forțeze pe tata. Tata n-a cedat, iar ei au ieșit afară. Au găsit lanțul de la căruță și l-au pus pe gâtul tatei. Când tata a încercat să se apere cu mâna, unul dintre ei l-a lovit cu patul armei peste mână, iar tata a căzut jos. Altul l-a lovit cu călcâiul peste față și i-au căzut trei măsele. A început să curgă sânge. Mama voia să fugă, dar nu avea unde. A stricat geamul, iar doi au tras-o și au scos-o pe geam.
Autor:
Istoricul, Ion Varta, susține că practicile implementate de sovieticii în spațiul nostru nu erau o premieră:
Fiecare val al deportărilor a avut specificul său. Deportările din 1941 aveau la bază specificul că Stalin pregătea un război preventiv cu Germania, iar în toate teritoriile anexate în vara lui 1940 a făcut epurări pentru ca nu cumva în spatele frontului sovietic să opereze oameni care nu erau loiali regimului. La crearea listelor au colaborat și așa zișii oameni de bună credință. Există și cazuri când oamenii au avut decență și au încercat să atenueze efectele negative care urmau să se abată asupra acelor familii.
Cât de ușor este să cazi în ispită, om fiind, atunci când ești pus în fața dilemei de a colabora sau de fi chiar tu supus represiunilor...
Autor:
Unul dintre moldovenii care a colaborat cu armata sovietică a povestit, în cadrul unui reportaj realizat de Europa Liberă, detalii despre acea perioadă. Bărbatul spune că povara vinei pe care o simte pe umeri nu-l lasă să trăiască liniștit nici astăzi.
Pe la ora 1 noaptea au intrat militari cu becuri în piept, lanterne, cu echipament militar complet, cu arme și ne-au spus că în noaptea aceea au de făcut un lucru mare și anume să lichideze elementele dușmănoase puterii sovietice. Chiaburii, foștii colaboratori cu organele românești, ne-au spus că datoria noastră este să mergem la gospodăria pe care urma să ne-o arate șeful echipei militare. Au fost create mai multe grupuri din care făceau parte, obligatoriu, unul sau doi localnici. Când le-au spus că urmează să fie deportați, oamenii au început să plângă. Plângeam și eu...
https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Feuropalibera.org%2Fvideos%2F904578713397196%2F&show_text
Doctorul în istorie, Viorica Olaru Cemîrtan, explică legătura care se crea între asupritori și așa-zișii informatori - localnici care ofereau detalii despre familii și ajutau la crearea dosarelor celor care urmau să fie duși cu forța departe de locurile natale.
La nivel rural, majoritatea sunt rude, prieteni, vecini. Era inevitabil. Ei știau că oamenii se cunosc, iar autoritățile organizând deportările au avut grijă să aibă suportul celor din teritoriu pentru a putea ajunge la victimele deportărilor. Acești oameni au colaborat nu doar în seara de 5 spre 6 iulie, ci tot ei au constituit sursele de informare în baza cărora se creau aceste dosare personale. Este revoltător acest lucru pentru că demonstrează cât de ușor este să cazi în ispită, om fiind, atunci când ești pus în fața dilemei de a colabora sau de fi chiar tu supus represiunilor.
Istoricul, Ion Varta, subliniază că au fost multe cazuri în care cei aleși să fie colaboratori încercau să diminueze pericolul care plana asupra familiilor care urmau să fie deportate.
Au fost cazuri când consătenii antrenați în întocmirea dosarelor de deportare au sesizat pericolul care plana asupra acelor familii care urmau să fie incluse în aceste liste și încercau să atenueze. Întrebările formulate de torționarii sovietici aveau un răspuns evaziv. Asta denotă o fațetă frumoasă a basarabenilor de atunci. Nu toți s-au ticăloșit, spune Ion Varta.
Generațiile în etate dar și tânăra generație - victime ale unui adevăr distorsionat...
Istoricul, Ion Varta, susține că una dintre principalele probleme care a rămas actuală până în prezent este faptul că adevărul despre acea perioadă nu a fost spus niciodată până la capăt.
Deportările au frânt coloana vertebrală a poporului nostru...
Autor:
Așa se face că atât generația care a văzut cu propiii ochi acel calvar cât și tinerii prezentului nu cunosc decât frânturi ale realității care a ruinat mii de destine.
Din păcate și generațiile în etate dar și tânăra generație continuă să fie victimele inocente ale unor distorsionări ale adevărului istoric. Această pagină sinistră din istoria noastră modernă a suferit anumite interpretări eronate, absolut deplasate, din această cauză avem o atitudine neunivocă față de acest subiect, spune Ion Varta.
Istoricul consideră că cifra inovată cu referire la numărul de deportați este una incorectă, asta pentru că în aceasta nu sunt incluse persoanele care s-au născut în Siberia în sânul familiilor deportate:
Avem un rechizitoriu uriaș, este vorba de peste un milion de victime, iar cifra asta ne permite să insistăm asupra faptului ca asupra acestui fenomen să fie aplicat numele de genocid. Suntem primele trei popoare din Europa care au suferit din cauza acestei crime.
Doctorul în istorie, Viorica Olaru Cemîrtan, a declarat că evenimentele tragice de acum 70 de ani sunt actuale și azi. Mai mult, potrivit specialistei, anume acum este timpul potrivit pentru redobândirea pieselor pierdute din acest puzzle al deportărilor.
Noi nu am avut dreptul la această istorie în perioada sovietică (Viorica Olaru-Cemîrtan)
Autor:
Nu consider că ceea ce s-a întâmplat acum 70 de ani nu mai este actual azi. Din contră. Noi nu am avut dreptul la această istorie în perioada sovietică. Am fost privați de acest adevăr, de aceea trebuie să recuperăm și să mergem mult mai rapid în recuperarea istoriei. E ca și cum am avea o casă căreia în fiecare an i se scot pietre din fundament.
Lecțiile istoriei, pilde pentru viitor?
Deși consideră că este o provocare de a-i aduce pe tinerii de azi față în fața cu paginile dureroase prin care au trecut bunicii lor, Viorica Olaru-Cemîrtan susține că doar astfel poate fi educată o generație care să aibă la bază valori sănătoase:
Este provocator să aduci tinerii în jurul unui subiect care are latura asta de suferință. Totuși, profesorii de istorie îi îndeamnă pe elevi și studenți să facă cercetări și să adune pagini din familia lor. Chiar dacă fiind tânăr nu înțelegi care este utilitatea acestui eveniment pentru viitor, cu siguranță la maturitate va apărea empatia. Subiectul deportărilor nu reprezintă doar cifre și nume, ci și posibilitatea de a analiza diferența dintre lucrările bune și rele și cultivarea valorilor. Nu poți merge mai departe fără a lucra la erorile care au pătruns în memoria colectivă.
Viorica Olaru-Cemîrtan subliniază că democrația este o valoare fragilă, iar cunoașterea adevărului istoric este unul dintre factorii de bază care poate contribui la crearea unui viitor puternic.
Este greu de spus dacă oamenii învață din lecțiile istoriei, dacă ei înțeleg că democrația este foarte fragilă. Noi nu putem să schimbă trecutul, dar putem să facem să avem un viitor mai bun, iar subiectul deportărilor este un studiu de caz despre cum am putea depăși viitoarele pericole și despre cum am putea deveni agenții de pază ai democrației. Este important să ducem în sălile de curs și spațiile publice aceste aspecte ale istoriei.
*Proiectul multimedia „AntiNostalgia - Privind spre viitor” este desfășurat cu susținerea Ambasadei Statelor Unite la Chișinău.