Când citește o știre, cum poate cititorul să înțeleagă și să-și dea seama că este o știre falsă?

Ar mai fi și alți indici. De obicei, fenomenul de „clikbait” este atunci când apar diverse site-uri axate anume pe vizualizări și pe posibilitatea de a câștiga bani din acestea. De obicei, site-urile acestea nu ne permit decât să vedem fotografia și titlul, iar ca să putem citi textul integral trebuie să redistribuim în rețelele sociale. Cu siguranță dacă ne întâlnim cu astfel de cazuri probabilitatea este de 99,9% că e un site cu știri false. Totodată să fim atenți la textul care este scris. Jurnaliștii sunt atenți la textul pe care îl sciu și la redactarea acestuia, depinde în ce limbă este editată sursa media respectivă. Și dacă vedem că este un text neîngrijit cu multe greșeli ăsta tot este un indiciu că s-ar putea să fie o știre care ne duce în eroare.

Cine se ascunde, de obicei, în spatele celor care răspândesc știri false și dezinformează?

Totodată există și o categorie de persoane care încearcă să câștige bani din diseminarea falsurilor pe site-uri prin „clikbait”, de care am vorbit mai sus. Adică diseminarea unor falsuri cu scopul de a avea mai multe vizualizări și corespunzător de a câștiga niște bani în felul acesta. Mai nou, există și falsuri în scop economic discreditarea concurenților pe piață prin intermediul diseminării unor falsuri despre un concurent sau altul. De exemplu cum s-a întâmplat recent cu falsul despre două bilete Wizz Air contra unui preț de 1 euro. Deci, a fost un fake general. Foarte multă lume a crezut că poate beneficia de bilete Wizz Air, dacă transferă 1 euro pe un cont necunoscut. Mulți oameni au transferat câte 1 euro, ulterior compania și-a dat seama că trebuie să dezmintă lucrul acesta. Există deci excrocherii puse la cale cu scop economic, pentru a discredita concurența și a obține niște bani.

Care le sunt intențiile și ce scopuri urmăresc cei care scriu (sau sunt puși să scrie) și răspândesc fake-news-uri?

Scopurile în primul rând sunt de propagandă și noi suntem martori cu toții la extinderea foarte mare a fenomenului propagandei pro-Kremlin din anul 2014 încoace odată cu anexarea ilegală a peninsulei Crimeea. De fapt, a venit un val întreg de informații propagandistice din partea Rusiei către restul lumii. Aici este interesul politic în primul rând. Al doilea este interesul politic intern, pentru că fenomenul știrilor false în Republica Moldova este și pe plan intern destul de mult dezvoltat, inclusiv prin falsuri și manipulări mediatice promovate de către televiziunile și alte instituții media controlate politic intern, nu neapărat din exterior. Alt motiv sau scop pe care îl urmăresc este manipularea în scop de obscurantism mai nou. Obscurantismul însemnând inducerea unor idei false cu caracter religios. Să ne aducem aminte de celebra adresare a Mitropoliei Moldovei către autorități de acum o lună și un pic, când se spunea tot felul de falsuri despre vaccinare, despre Bill Gates, despre sataniști. Scopurile acestea sunt de natură obscurantistă, pentru a nu-i lumina pe oameni. Să-i lase în întuneric, să nu se mai intereseze de nimic și să creadă doar ceea ce le este interpretat de către unii fanatici religioși. Alt scop este cel economic despre care am mai vorbit mai sus cu scopul de a câștiga niște bani. Există, mai nou, și unii tineri teribilști, care își doresc neapărat să se afirme și probabil aceste frustrări ale lor se manifestă prin crearea acestor site-uri de știri false, care devin tot mai populare pentru că oamenii acționează prin reflex, nu întotdeauna rational. De aceea, creatorii de știri false obțin tot mai mult teren, din păcate.

Unde este limita dintre libertatea de exprimare, dreptul la propria opinie și dezinformarea?

Organizația pe care eu o reprezint, se ocupă de foarte mulți ani de acest fenomen al manipulării și știrilor false în Republica Moldova. Noi suntem absolut convinși că diseminarea cu bună știință a unor știri false trebuie să fie pedepsită legal. Sunt țări în care există prevederi în Codul Penalnsau în alte legi prin care diseminarea cu bună știință a informațiilor false este sancționată. Este adevărat că aici trebuie să fim foarte atenți ca să nu creăm spații pentru abuzuri. În țările cu o democrație fragile, sub paravanul luptei cu fake-news pot fi sancționate și persoanele care sunt critice în raport cu guvernarea, de exemplu unii bloggeri sau unele instituții media. De aceea, este foarte important ca cei care decid că aici este vorba de un fals intenționat sau este vorba de o tendință de a distribui știri false să nu vină din zona politicului. Este important să fie create structuri care să dea verdictul că respectivul site este unul de știri false sau este unul care critică guvernarea sau pur și simplu e un site de exprimare a unor opinii. Opiniile pot fi și exagerat de critice de exemplu. Se pot estima anumite supoziții, dar atunci când este vorba de tendința clară de a disemina falsuri în scop de manipulare, aceste acțiuni ar trebui să fie sancționate legal.

În opinia dvs, astăzi în Republica Moldova este mai periculoasă propaganda externă și dezinformările care vin dinafară sau acțiunile de propagandă internă, în special pe plan politic unde avem holdinguri de presă controlate de partide și politicieni?

Ce ar trebui să facă autoritățile statului pentru a proteja spațiul informațional și deci cetățenii Republicii Moldova de știri false și propagandă?

Or, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, deputați din Parlament sunt deținători ai unor posturi de televiziune pe care le utilizează cu foarte mult succes în alegeri și între alegeri pentru diseminarea diferitor teorii ale conspirației internaționale și locale și pentru manipulare în definitiv.

Totodată Consiliul Audiovizualului nu este o entitate care poate să ajute în protecția spațiului informațional național din țara noastră de influențele propagandistice străine. Legea anti-propagandă care a fost adoptată în 2017-2018 a rămas de fapt „literă moartă”, pentru că Consiliul Audiovizualului a amânat anumite activități, după care la modul practic Consiliul Audiovizualului nu face nimic pentru protejarea spațiului informațional moldovenesc. Să ne amintim situația cu emiterea ilegală a așa numitului radio „Sputnik Moldova”, care nu are licență pentru așa ceva. Totuși produce niște emisiuni care sunt difuzate de posturi mici de radio din Republica Moldova. Consiliul Audiovizualului chiar dacă a fost sesizat de câteva ori, nu a dorit să întreprindă nimic în acest scop. Sunt și alte dovezi care confirmă din punctul meu de vedere nedorința Consiliului Audiovizualului de a proteja spațiul informațional autohton.

7. Care ar fi principalele trei acțiuni pe care ar trebui să le facă orice consumator de media pentru a evita știrile false și dezinformarea?

Consumatorii de media ar trebui în primul rând să-și educe gândirea critică să nu creadă orbește în tot ce li se spune la televizor, ce ascultă la radio s-au ce citesc în ziare sau pe internet. Chiar dacă sunt niște instituții media în care ei au încredere, oamenii ar trebui oricum să-și pună întrebarea dacă informația care le-a fost prezentată este una echilibrată, dacă este prezentă și o parte și altă parte, atunci când este vorba de conflicte.

* Autor: Natalia Ciubotaru, studentă SSAJ