De când sunt native editor la AGORA am înțeles că lucrez pentru toți și pentru fiecare client (care, indubitabil, are dreptate) și că am atâția șefi, câți n-am visat vreodată. Cel mai interesant este că tot ce scrii, tot cuvântul care apare pe site despre prăvălia șefului, trebuie să-i placă lui în primul rând. Și nu contează câte departamente de PR are și câte agenții îl consiliază și câte mii de lei le plătește salariu specialiștilor în comunicare și publicitate. Dacă șefului nu-i place - ștergeți tot amu, iar în clipa următoare „faceți ceva să stea pe prima pagina timp de vreo săptămână măcar”. Noi le mulțumim - asta ne educă răbdarea și diplomația. Nu toți o stăpânesc.

De când sunt native editor la AGORA am înțeles cât de norocoși suntem când ne aleg clienții. Ne dau campanii întregi, uneori de la cap și până la glorie, iar asta pe noi ne face atât de puternici, așa de autentici. Așa am pornit și am făcut „Autentic Moldovenesc”, cu un creativ pe care din start l-am greșit și cu primul eveniment pe furtună... Așa am făcut comunicarea pentru evenimentele de pe acoperiș. Aleg cu noi, brandurile din țara noastră, să transmită mesaje, să schimbe atitudini, să promoveze valori - și asta e așa de frumos. Așa de tare mi-i dragă că promovăm femei în IT, femei în vinificație, oamenii ca tine care fac operații și țin în frâu studenți la informatică, mi-i dragă că scriem despre cele mai noi gadgeturi, despre soluții în remont (urmează un aliniat de asta), despre multe lucruri frumoase. Și pentru asta le suntem recunoscători clienților noștri.

De când sunt native editor la AGORA mă culc și ma scol cu titluri, introducere, intertitlurile recomandate de mine mici și care se măresc considerabil după prima runda de modificări. Ce de bine că la texte avem doar una (o rundă de modificări), de altfel, s-ar tot schimba textele mele peste noapte, fără să le mai visez. Dar așa eu le visez. Uneori chiar mi-i ciuda, sincer, dimineața, că nu țin minte exact ce cuvânt am visat acolo sau cum erau înșiruite. În vis îmi păreau perfecte. După tehnica psihologilor, șterg mailurile după ce finalizez un proiect, așa ca să nu mă influențeze pentru cel viitor. Am scris frumos acum, așa-i?! Pe dracu, veșnic n-am spațiu pe mail, așa ca eu după ce am livrat, am văzut clientul mulțumit, șterg mailul. Dar nu uit. Nu uit niciun text scris, nicio reacție, mai plăcută sau mai deocheată. Știți vorba ceea, nu-s rea, dar am memorie bună. Până când le mulțumesc inclusiv clienților noștri pentru asta.

De când sunt native editor la AGORA am testat atâtea alte funcții... mai ales când am filmări. Deci, lejer, mă calific ca sufleor. La mine și așa vorbesc și urechile cred că, dar dacă mai am reportaje din astea mai deosebite, când mă trec apele și pe mine, ap mă calific și ca suflător de fraze. Mă întrebați ce mi-a plăcut să filmez cel mai mult cu colegii mei? Oooo, au fost multe. Toate se împart însă până la beciul de la Lalova, al domnului Sergiu Hanganu, care face cele mai bune măcerate, și după. După, și vodca s-a dat ușor la filmat. Iar evenimentul era cât se poate de notoriu. Mai sunt domenii în care nu am filmat, cu siguranță, dar și funcții de testat în viața asta. De un lucru sunt mândră - că n-am rupt totuși din pasca pe care o filmam în joia mare la Ghidighici. Eram cât pe ce, dar pentru asta le sunt recunoscătoare clienților noștri.

Când te apuci de puricat un material filmat înțelegi tare multe despre om. În primul rând îi detectezi ticurile verbale. Și mare nenoroc ai să aibă mai mult de unul. „Deci”, „de altfel”, „cu siguranța”, „în principiu” - am zis să nu le țin minte, dar acum efectiv îmi curg gârlă. Și cel mai tragic e când ești rugat să le ștergi pe toate (#facepalm). Mai este o situație când „nu-i bun nimic, trebuie tot să filmăm din nou”. Ha, serios? (Second #facepalm). Ei, dar noi trecem peste toate, discutăm calm (toți, numai nu eu), zâmbim clienților, că doar mahalaua Chișinăului e mică și, vorba înțeleptului: „oameni să șim!”. Rămânem oameni în orice situație, iar pentru asta le putem spune clienților noștri un mare MULȚUMESC.

Partea cea mai bună, de când sunt native editor la AGORA, v-am zis-o și mai sus: am făcut texte, video-uri și am redactat despre tot și despre toate. Cum spune prișdintili, eu o leacă deja îs și doctor, o leacă și pacient, o țâră din de toate și nimic concret. Perspectivele însă sunt largi. Pentru mine am înțeles multe: de la cum se acorda un credit pe pași și până la de ce avem nevoie de procedura de „albire a dinților în Chișinău”. Cine o leacă înțelege o să mă înțeleagă. Uneori și instrumentele SEO mai exagerează. Dar, totul în favoarea clientului și să placă șefului - chiar dacă în mailul unde era cuvântul „asap” se strecurase și rugămintea „editați cum credeți de cuviință mai bine ca să aibă impact”. Aha, impact o fi, dar nu și la director. El visase alt titlu, degeaba noi ne-am prea străduit să inventăm unul mai bun. De fapt noi nimic nu inventăm în departamentul comercial, noi doar venim cu soluții. Unele o lecuță merg, altele trag mai bine - depinde de domeniu. Noi le rămânem, însă, recunoscători clienților noștri - plasamentele lor ne fac mai buni și ne țin pe linia de plutire!

Despre borșul cu fasole și vinegret în care lucrez azi nu vă povestesc. O să-l savurați, ingredient cu ingredient, pe parcursul zilelor viitoare, pe site. Poftă bună... de texte bune!