La fel ca mine, Victor Nistorică, se reîntoarce în copilărie ori de câte ori pășește pragul brutăriei din satul Bardar. De când administrează această afacere a reușit să afle câteva dintre secretele drumului pâinii, dar râde și spune că mai are încă multe de învățat.

Tot zâmbind mă invită în biroul său de la primul etaj.

Deschide o ușă vechișoară și îmi face semn să intru. Pășesc și rămân uimită. Elementele ce par să definească spațiul în care muncește un șef, lipsesc cu desărvârșire. Nici tu fotoliu din piele, nici tu masă din lemn scump, nici măcar o canapea confortabilă sau vreun televizor cu diagonală generoasă atârnat de perete. Niște scaune negre, simple, o masă plină cu hârtii și un geam care păstrează răcoarea. Atât.

Parcă citindu-mi gândurile, Victor Nistorică îmi spune că, de fapt, întreaga activitate, întreaga magie, întregul sens se petrece în alte încăperi. Îmi dă o pereche de botoșei medicinali și mă invită să începem excursia.

„Te rog, totuși, să stai cât mai departe de aluat. Ne plac fetele cu părul lung, dar nu atunci când facem pâine”, adaugă și râde iar.

În spatele unei uși de fier, precedată de câteva trepte, câteva femei cu bonete și costume albe muncesc de zor asupra fâșiilor de aluat corect proporționate. Victor Nistorică le privește cu mândrie și îmi spune pe îndelete ce face fiecare dintre ele:

Dacă i-ar fi spus cineva acum câțiva ani că va ajunge să administreze o afacere bazată pe aluat, umpluturi, plăcinte, colaci și pâine, Victor Nistorică ar fi râs. Ani de zile a lucrat în multinaționale internaționale, a călătorit în zeci de țări și a coordonat business-uri în diverse destinații din Europa Centrală și de Est.

Așa a început aventura sa de la Bardar. A tratat această nouă experiență ca pe o șansă de auto-dezvoltare. Spune că este pasionat de felul în care oamenii pot crește și se pot schimba spre bine din punct de vedere profesional. A început prin a-și cunoaște colegii, prin a le afla temerile, planurile și dorințele. Îi provoacă în permanență la discuții sincere și este convins că adevărul se ascunde undeva, într-un mijloc de cuvânt.

Vorbește cu admirație despre fondatorii brutăriei, Victoria și Sava Plugaru. Spune că anume ei, prin cunoștințele și priceperile pe care le dețineau au reușit să ridice de la zero clădirea și să construiască conceptul care este cunoscut de mulți moldoveni de mai bine de 20 de ani. De aceea, când a preluat gestionarea afacerii a simțit pe umeri o imensă responsabilitate pe care a avut nevoie de timp pentru a și-o asuma și pentru a o putea face să meargă în pas cu vremurile.

Desigur, acolo unde lucrează mulți oameni, nasc și multe situații neprevăzute, se aprinde conflicte și se încing dezbateri. Victor Nistorică depune tot efortul pentru a menține pacea în echipă și pentru a le oferi celor cu care își petrece cele mai multe zile din an un adevărat confort emoțional.

Nistorică spune că au fost multe momente când habar nu avea ce le va aduce ziua de mâine, dar de fiecare când puterile păreau să-l părăsească, puterea pasiunii pentru lucrul bine făcut îi întindea mâna și în ridica de jos.

O altă forță pentru care Victor Nistorică ar întoarce munții și care îl ajută să întoarcă munții este familia. Recunoaște că parcursul profesional i-a furat, deseori, momente petrecute alături de oamenii dragi, dar știe că indiferent de direcția din care bate vântul, există un loc în care este așteptat și iubit. Spune că dejunurile savurate pe terasă sunt cele mai memorabile momente ale zilei, iar serile în care își povestesc întâmplări și fac planuri de viitor sunt balsam pe suflet.

Fiind un om care a colindat lumea în lung și-n lat, Victor Nistorică a întâlnit, deseori, oportunități de a renunța la Moldova și de a-și începe o viață fără griji în altă parte. Recunoaște că propunerile îl tentau, dar întotdeauna existau mai multe argumente pentru a rămâne decât pentru a pleca. Familia, părinții, prietenii, sunt doar câteva dintre elementele care îl țin pe omul de afaceri strâns lipit de gândul că acasă e cel mai bine.

Nu regretă că a schimbat zeci de bilete de avion cumpărate anual pentru o afacere la doar zece kilometri de casă. Este convins că a câștigat în schimb șansa de a-și re-valida visele și de a trăi în fiecare zi într-un loc în care miroase în mod constant a copilărie....

***

Cred în puterea exemplelor și știu că deși nu are nici petrol și nici aur, Moldova este bogată datorită oamenilor săi. În fiecare vineri vă fac cunoștință cu adevărații eroi ai zilelor noastre. Oameni harnici, buni, dedicați.

Dacă vă plac poveștile de viață, vă invit să deveniți patronii proiectului „Oameni ca tine” și să ne ajutați, astfel, să-i descoperim în continuare pe cei care ne fac țara.

Dacă și voi știți oameni frumoși care ar putea deveni eroii reportajelor mele, lăsați-mi un mesaj pe Facebook sau pe Instagram.