„De obicei, fiind stângace, stau în partea stângă a băncii pentru a nu-mi încurca colegul de banca. Astfel e și la sărbători, când suntem cu toții la masă”, susține tânăra.

Pentru ea a fi „stângace” este ceva unic, în special atunci când cântă la un instrument muzical.

„Când am început sa studiez cobza, ca orice elev am încercat cu mâna dreaptă. Partea cea mai interesantă este că nu am rezistat mult și am simțit că pur și simplu mâna dreaptă nu mă ascultă și gata! Am decis să întorc cobza și să cânt cu stânga, iar profesorul meu a fost impresionat, eu fiind prima lui elevă stângace”.

Profesoară de limbă engleză și limbă și literatură română, Diana Ghincul a întâlnit și ea momente în copilărie când profesorii nu o lăsau să scrie cu mâna stângă.

„Eram trei elevi într-o clasă cu numele de familie Gudumac și toți trei eram stângaci. Diriginta a încercat să ne corecteze, dar eu începeam să scriu rândul cu dreapta și până ajungea profesoara la tablă eu îl terminam cu stânga”, și-a amintit Diana.

Nu cunoaște dacă această tendință a moștenit-o de la bunica sa, care la rândul ei era stângace, dar până și feciorul ei ține stiloul în mâna stângă. Pe el nu a încercat niciodată să-l schimbe.

În calitate de profesoară, a întâlnit momente amuzante despre care povestește cu un zâmbet pe față. Mai mult de atât, în clasele unde predă mai sunt și alți stângaci.

„Când încep prima lecție de limbă engleză cu clasa a II-a toți se înspăimântă când mă văd că scriu pe tablă cu stângă. Toți mă întreabă: „Dar la engleză se scrie cu stânga? Dar noi scriem cu dreapta!””.

„Profesoara fiind mai în vârstă și obișnuită cu rigorile din perioada sovietică, unde știa că toți absolut scriu cu mâna dreaptă, mă forța și pe mine. Consider că nu contează dacă scrii cu mâna stângă sau dreaptă, contează să scrii și să o faci bine”.

În familia Anetei Popov nimeni nu are tendința de a face lucrurile cu stânga, iar atunci când părinții au descoperit că Aneta se simte mai confortabilă și mai natural să folosească mâna stângă, aceștia au apelat la un medic.

„Medicul le-a explicat că acest lucru nu este o problemă, iar într-un final familia mea a acceptat acest lucru, fără a încerca să mă mai schimbe”, povestește Aneta.

Totuși, în viața de zi cu zi, tânăra a întâlnit unele greutăți sau a fost nevoită să folosească obiecte destinate doar dreptacilor.

„Foarte multe lucruri în lume sunt făcute pentru dreptaci și eu nu le pot folosi, de exemplu ceștile pentru ceai, cele cu imprimeu sau ornamentate. Acestea sunt foarte incomode și am început să cumpăr doar căni neutre, care pot fi folosite atât cu mâna dreaptă, cât și cu stânga. O altă situație care nu-mi reușește este utilizarea foarfecii. Când vreau să tai ceva nu pot și trebuie să rog pe cineva să facă acest lucru pentru mine. Sau eu nu pot să o utilizez, sau foarfeca are ceva contra stângacilor.”

Și în echipa AGORA avem persoane stângace. Când era mică, Capitolina Turculeț a trecut și ea prin acel proces de „a deveni normală”.

„Folosesc cu predilecție tot ce poate fi în partea stângă. De când mă știu scriu, mănânc, gesticulez, beau și fac cam toate lucrurile cu mâna stângă. Încep a merge cu piciorul stâng, iar pe drum nu pot sta în partea dreaptă pentru că am tendința de a mă mișca spre stânga și mă ciocnesc în cel de lângă mine.”

Nu s-a simțit niciodată specială pentru că e stângace, asta face parte din ea și o reprezintă. Iar a fi diferit nu a fost niciodată o problemă. Ține minte că, la un moment dat, când a început a scrie, o făcea invers. Scria cuvintele de la dreapta la stânga, nu de la stânga la dreapta. Mai avuse și episoade în care scria cuvintele în oglindă.

„Singura chestiuță cu care nu mă împac e atunci când scriu, iar marginea mâinii devine plină de cerneală. Stângacii vor înțelege. De asta alegem noi pixurile cu atenție”, afirmă ea.

„Pe înțelesul tuturor: Stânga este dreapta mea. Iar dacă aș putea, nu aș schimba asta niciodată”, precizează Capitolina.

Potrivit unui studiu, stângacii reprezintă 7-10% din populația lumii.

Ziua Stângacilor a fost sărbătorită pentru prima dată pe 13 august 1976 în Statele Unite. Scopul său era să conștientizeze asupra dezavantajelor pe care oamenii stângaci le au într-o lume dominată de dreptaci. „Clubului Stângacilor” britanici a instituit caracterul internațional al zilei stângacilor în 1992.