O echipă internațională de jurnaliști de investigație a descoperit noi fapte care au precedat explozia din portul Beirut și în urma căreia 182 de persoane și-au pierdut viața, peste șase mii au fost rănite, iar câteva sute de mii au rămas fără acoperiș deasupra capului.

Reporterii au descoperit că sursa tragediei pornește din lumea invizibilă a comerțului off-shore, unde companiile cu acționariat secret și guvernele permisive îi lasă pe afaceriștii dubioși să lucreze din umbră.

Printre cei conectați clandestin la nava „Rhosus” și la voiajul său final se regăsesc un magnat cipriot din domeniul transporturilor maritime, o bancă notorie din Liban și o fabrică din estul Africii cercetată anterior pentru conexiuni cu comerțul ilicit de arme.

În rezultatul investigației comune, care a cuprins 10 țări, reporterii au descoperit următoarele fapte:

• Igor Greciușkin nu era proprietarul navei „Rhosus”, ci doar o închiria prin intermediul unei companii off-shore înregistrată în Insulele Marshall. Documentele obținute arată că nava aparținea de fapt lui Charalambos Manoli, un magnat cipriot în domeniul transporturilor maritime. Manoli a negat acest fapt, însă a refuzat să prezinte acte care ar dovedi contrariul.
• Manoli deținea nava printr-o companie înregistrată în Panama, jurisdicție off-shore notorie prin secretomania sa, iar corespondența venea în Bulgaria. El a înregistrat-o în Republica Moldova, o țară cunoscută datorită reglementărilor vagi pentru navele care își arborează „pavilionul comodității”. Pentru a face acest lucru, el a utilizat o altă companie de-a sa, Geoship. Apoi, o altă companie de-a lui Manoli, cu sediul în Georgia, a certificat nava ca fiind aptă pentru navigație – deși ea era într-o stare atât de proastă, încât câteva zile mai târziu a fost sechestrată în Spania.
• În timpul ultimei călătorii a navei, Manoli era dator băncii libaneze FBME, instituție care a rămas în repetate rânduri fără licență pentru presupuse infracțiuni de spălare de bani, inclusiv în favoarea grupării militare șiite Hezbollah și a unei companii conectată la programul de arme de distrugere în masă din Siria. La un anumit moment, „Rhosus” a fost gajata la banca respectivă.
• Cumpărătorul nitratului de amoniu transportat de „Rhosus” – o fabrică de explozibil din Mozambic, face parte dintr-o rețea de companii cercetate anterior pentru trafic de arme și ar fi furnizat dispozitive explozibile folosite de teroriști. Fabrica nu a încercat niciodată să revendice nitratul de amoniu abandonat în portul Beirut.
• Intermediarul operațiunii de livrare – Savaro Limited, o companie britanică inactivă în perioada respectivă, a convins în 2015 un judecător libanez să permită testarea calității nitratului de amoniu, cu intenția ulterioară de a-l revendica. Atunci s-a constatat că stocul se află în condiții precare, iar compania nu a mai încercat să recupereze nitratul de amoniu.

Noile dezvăluiri arată cum, aproape la fiecare etapă, transportul mortal de pe „Rhosus” a fost conectat la actori care foloseau structuri off-shore și supravegherea relaxată a autorităților pentru a lucra din umbră.

Citește întreaga investigație pe RISE Moldova.