Timp de doi ani, 27 de deținuți, care luptau cu dependența de droguri, au trecut prin programul de reabilitare, ca ulterior să se poată reintegra în societate, revenind la familiile lor și obținând un post de lucru. Iurie, Alexandru și Dan, trei dintre foștii rezidenți ai comunității au povestit pentru Ziarul de Gardă că reabilitarea a fost un proces anevoios, însă dincolo de asta, i-a ajutat să-și schimbe prioritățile, să aibă încredere în ei înșiși și să poată trece peste bariere care mai înainte păreau de nedepășit.
Iurie s-a dus prima dată să asculte despre activitățile comunității, păstrând o doză serioasă de scepticism, Alexandru a mers acolo pentru că știa că au cafea, iar Dan trecuse odată prin tot procesul, însă și-a spus cu tărie că mai merită o șansă. Din acele momente, viețile lor au cotit spre drumuri la care nici nu sperau.
„Ajunge! Așa nu mai poate continua”
Iurii (35 de ani) era într-o instituție penitenciară, când a auzit într-una din zile despre un prieten de-al său că nu mai bea, că nu fumează și că, în general, a pus capăt tuturor viciilor pe care le avea. Îl cunoștea de mulți ani pe acest om, știa că e un aprig consumator de droguri și încă dintre cele grele, astfel că a fost uimit peste măsură. La început, nu-l crezuse. Apoi, i s-au povestit mai multe și a devenit interesat.
„Era un gând care nu-mi dădea pace. Eu voiam de mulți ani să-mi schimb viața. Toți acești 16 ani mă gândeam „- Iura, ajunge, așa nu mai poate continua. Trebuie să ai o altă viață. Nu ești născut ca să stai la închisoare toată viața ”. De asta am decis că vreau să trec reabilitarea”, susține Iurie.
Îi rămânea jumătate de an până la eliberare și se gândea că dacă nu o să-i placă ceva, poate pleca oricând. Încetul cu încetul, scepticismul s-a atenuat și Iurie a ajuns să se simtă în cadrul comunității la fel ca în mijlocul unei familii. Este mulțumit că a reușit să treacă cu bine programul de reabilitare. Grație terapiei și ajutorului oferit de specialiști, susține că a reușit să-și schimbe modul de viață.
„Am ieșit de acolo un om nou, un om schimbat. Pentru mine acum regulile și principiile sunt foarte importante. Când întâlnesc în prezent pe cineva din cunoscuții mei vechi, ei mă întreabă dacă nu fac parte din vreo sectă (râde, n.r.). Și eu le spun: las’ să fi e sectă, spuneți-i cum vreți, dar eu acum sunt altfel. Nu mai sunt acel tiran și agresor care eram în închisoare. Mi se face pielea de găină, când mă gândesc la reabilitarea mea și cum am început să vorbesc altora despre asta. Eu toată viața ieșeam și intram în închisoare, iar acum am ieșit definitiv”, surâde bărbatul.
Astăzi, Iurie și-a perfectat actele, a căpătat un post de muncă, are o soție și curând va avea un copil. Afirmă că încă învață foarte multe lucruri din mers, dar se bucură de turnura pe care a luat-o viața sa.
Proiectele de viitor ale lui Iurie se rezumă la trei aspecte: să-și construiască o casă, să crească în sfera unde a început să activeze și să-și educe așa cum trebuie fiul.
„Nu am fost niciodată treaz atât de mult timp”
Alexandru (37 de ani) a ajuns la închisoare din cauza furturilor și a drogurilor, pe când avea 18 ani. Drumul către comunitatea terapeutică a pornit de la zvonurile lansate printre deținuți legate de activitățile de grup pe care le făcea Asociația „Inițiativa Pozitivă”.
A acceptat să se ducă la cursul de reabilitare, pentru că, la fel ca și Iurie, era obosit de închisoare și voia să-și schimbe viața. Se gândea mai ales la timpul pe care îl pierduse cât fusese absent din viața copiilor săi. Altminteri, greutățile nu țineau atât de decizia inițială, cât de procesul ce urma.
„Totul a fost dificil, pentru că modul de viață pe care-l duceam până la comunitate era 100% diferit. Era greu să mă dau cu regulile, era greu să îmi stabilesc unele scopuri, era greu să vorbesc frumos, era greu să fiu atâta timp treaz. Din experiența mea, eu nu am fost niciodată treaz atât de mult, mereu consumam droguri sau alcool. Trebuia să consum ceva, pentru că altfel viața mi se părea gri”, susține acesta.
Pentru el lucrurile s-au încheiat brusc și neașteptat. Într-o zi, i s-a spus că poate merge acasă, întrucât este eliberat condiționat înainte de termen. Ulterior, Alexandru a devenit colaborator al comunității terapeutice „Catharsis” și subliniază acest lucru ca pe un paradox – a stat 15 ani la închisoare, dorindu-și tot timpul să scape și, până la urmă, tot acolo s-a angajat să lucreze. Pe de altă parte, îi place să lucreze în acel spațiu, pentru că mediul este unul cunoscut, prin urmare, se simte degajat. Pandemia a schimbat piesele din schema de muncă, în schimb acum are mai mult timp să se gândească la strategii și moduri mai eficiente de lucru. Povestește că își dorește mult să facă studii – să obțină Bacalaureatul și apoi să meargă la Facultate, dar să obțină și permisul de conducere în viitorul apropiat.
„Un alt mare vis al meu e să ajung să am propria casă și să construiesc relații mai bune cu fiica mai mare. Relația cu ea e mai complicată, întrucât eu am lipsit mulți ani. Sigur că e dificil s-o iei de la capăt, eu nu am fost cel mai bun om… Dar încerc. Am alte trei fete în educația cărora mă implic și, încetul cu încetul, învăț să-mi aranjez viața”, conchide el.
„Cred că pot să-mi transform experiența în ceva folositor pentru alții”
Dan (36 de ani) a ajuns după gratii în anul 2016, din cauza dependenței de droguri. A fost condamnat pentru trafic de droguri, însă menționează că se ocupa de asta, în primul rând, pentru a-și lua doza zilnică. Și el consideră că procesul de reabilitare a fost unul complicat. I-au făcut probleme mai ales rutina, monotonia și programul zilnic care trebuia respectat cu strictețe. Dincolo de asta, însă, spune că ceea ce s-a petrecut acolo i-a făcut bine și nici nu și-ar fi imaginat vreodată câte oportunități se vor deschide ulterior în fața sa.
Terapia l-a ajutat să descopere sursa unor vulnerabilități și probleme, care au dus la dependență și consum de droguri. Drept urmare, a reușit să se împace cu sine, a devenit mai deschis și mai firesc. A început să presteze servicii de traducător și management de conținut încă de pe când se afla după gratii, având astfel perspectiva de a se angaja după eliberare. Totodată, Dan a reușit să-și descopere vocația – scrisul și, mai ales, faptul că își poate transforma experiența de viață în ceva util pentru alți oameni.
„Sunt multe alte persoane care se confruntă cu probleme similare – consum de droguri, detenție, mod de viață infracțional și eu am înțeles esența multor factori care duc la asta. Prin urmare, cred că pot să-mi transform experiența în ceva folositor pentru alții”, subliniază bărbatul.
Acum Dan urmează să facă un Masterat în Traducere și Interpretare de Limbă Engleză, vrea să-și scrie cartea despre lucrurile prin care a trecut, despre detenție, droguri și lecțiile pe care le-a învățat pe parcurs „cu un pic de suferință, un pic de durere și un pic de greutăți” în următorii doi ani, să-și dezvolte cariera și să se dedice pentru a schimba lucrurile spre bine în societate.
„De departe, cea mai importantă lecție pe care eu am învățat-o e că libertatea e o chestie pur lăuntrică, că nu depinde de factori externi, de gardurile penitenciarelor. Libertatea este ceva care vine din gândirea omului și din sufletul lui. E absolut ok să fi i așa cum ești, să gândești așa cum vrei, e foarte important să fii firesc, atâta timp cât nu dăunezi nimănui și respecți granițele altor oameni”, a susținut acesta.
Articolul integral poate fi citit în versiunea tipărită a Zarului de Gardă.
Vezi și aceste știri
Advertoriale
Tatiana Croitoru, oenologul cu cele mai medaliate vinuri: „Nu accept compromisuri în activitate” (INTERVIU)
Teleport - un nou serviciu de taxi ce oferă confort sporit (VIDEO)
