Cine poate deveni președinte

Așa cum bine știți, președintele este ales prin vot direct. După cum ne spune Constituția, el „reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”.

Doritorii de a ocupa fotoliul de președinte trebuie să aibă 40 de ani împliniți și să fi locuit sau să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova de cel puțin zece ani. Bineînțeles, trebuie să posede limba de stat.

Ce poate face președintele

Ca și deputații, Guvernul și Adunarea Populară a Găgăuziei, președintele are dreptul de inițiativă legislativă. Adică poate expedia în Parlament proiecte de lege care urmează să fie examinate și votate, într-un final, de deputați.

De asemenea, el poate lua parte la lucrările Parlamentului și poate adresa acestuia „mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii”.

De menționat este că toate legile aprobate de Legislativ ajung, într-un final, la Președinție. În caz că are obiecții, șeful statului poate trimite legea la reexaminare. A doua oară, este însă obligat să o promulge. În caz contrar, Curtea Constituțională poate stabili imposibilitatea președintelui de a-și exercita atribuții. Acesta este suspendat temporar din funcție, iar legea respectivă este promulgată de prim-ministru sau de președintele Parlamentului.

Totodată, președintele este cel care desemnează, după consultarea fracțiunilor parlamentare, un candidat pentru funcția de prim-ministru.

Dacă obține votul de încredere din partea Parlamentului, Guvernul este numit de șeful statului. Membrii Cabinetului de miniștri depun jurământul în fața președintelui. În caz de remaniere guvernamentală, șeful statului revocă și numește, la propunerea premierului, alți membri. De menționat este că președintele poate obiecta asupra candidaturii o singură dată, a doua oară fiind obligat să o accepte.

Președintele vs Parlamentul

După cel mult 30 de zile de la alegerile parlamentare, deputații sunt convocați în ședință de președinte. De asemenea, el poate decide întrunirea Parlamentului în sesiuni extraordinare sau speciale, așa cum o pot face șeful Legislativului sau o treime din deputați.

Și dizolvarea Parlamentului e pe seama șefului statului. Decizia poate surveni, după consultarea fracțiunilor parlamentare, în cazul în care fie nu poate fi format Guvernul, fie procedura de adoptare a legilor este blocată timp de trei luni.

Justiție

Judecătorii de instrucție, vicepreședinții și președinții instanțelor sunt numiți în funcție de șeful statului, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Doar magistrații și șefii de la Curtea Supremă a Justiției sunt numiți de Parlament.

La fel, președintele numește și demite procurorul general, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

Politica externă

Constituția mai spune că președintele poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.

La propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

De asemenea, primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în țara noastră.

Apărare

Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.

Așadar, el poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală. În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Parlamentului. Poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii. Aceste decrete, în caz că sunt emise, trebuie contrasemnate de prim-ministru.

Amintim că, în iunie 2019, majoritatea ACUM-PSRM a decis trecerea Serviciului de Protecție și Pază de Stat (SPPS), din subordinea Guvernului, în cea a președintelui. Respectiv, acesta îi numește și îi eliberează din funcție pe șeful instituției și pe adjunctul acestuia, le conferă grade speciale. De asemenea, decide structura și limita personalului SPPS, modul de stimulare și de aplicare a sancțiunilor. Mai mult, președintele este cel care stabilește acordarea protecției demnitarilor de stat, dar și sediile de lucru, reședințele sau obiectele ce se află sub protecția SPPS.

Tot atunci, s-a decis revenirea Serviciului de Informații și Securitate (SIS) în subordinea parțială a președintelui. Acesta propune Parlamentului numirea și eliberarea din funcție a directorului SIS, acordă prin decret grade speciale șefului instituției și coordonează, în limitele competențelor, activitatea SIS.

Alte atribuții

Legea supremă mai prevede că președintele poate îndeplini următoarele atribuții:

• conferă decoraţii şi titluri de onoare;
• acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
• soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;
• numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
• acordă graţiere individuală;
• poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional;
• acordă ranguri diplomatice;
• conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari, în condiţiile legii;
• suspendează actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, până la adoptarea hotărârii definitive a Curţii Constituţionale.

Cum președintele poate fi demis

Mandatul președintelui durează patru ani. Acesta poate fi însă prelungit în caz de război sau de catastrofă. De menționat este că funcția poate fi îndeplinită pentru cel mult două mandate consecutive.

Șeful statului se bucură de imunitate. Constituția ne spune că „el nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului”.

Totuși, Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a acestuia, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvârşeşte o infracţiune. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

Mai este o procedură prevăzută de Constituție. Șeful statului poate fi suspendat din funcție, cu votul a două treimi din deputați, dacă săvârșește fapte grave prin care se încalcă prevederile Legii Supreme. În acest caz, parlamentarii trebuie să înștiințeze președintele, astfel încât acesta să ofere explicații cu privire la acuzațiile aduse. Dacă argumentele nu sunt convingătoare și deputații aprobă propunerea de suspendare din funcție, în cel mult 30 de zile se organizează referendum. Așadar, cetățenii sunt cei care decid dacă președintele este sau nu demis.

De asemenea, șeful statului poate să-și depună cererea de demisie. În acest caz, interimatul este asigurat de prim-ministru dau de șeful Parlamentului. Vacanța funcției poate surveni și în cazul în care președintele, timp de peste 60 de zile, este în imposibilitatea exercitării atribuțiilor. Acest lucru trebuie confirmat de Curtea Constituțională.