Pe parcursul ultimilor cinci ani, în Republica Moldova au fost adoptați în jur de 566 de copiii, dintre care 510 de către cetățenii Republicii Moldova, iar 56 de copii de către cetățenii străini.
Câte tipuri de adopție sunt?
Există adopție națională, care prevede că atât copilul adoptat, cât și adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.
Adopția internațională se referă la situația în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în străinătate. De asemenea, poate fi o adopție în care copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.
Cine poate (sau nu) adopta copii?
Legea prevede că în calitate de adoptatori pot fi persoanele care au atins vârsta de 25 de ani și care au capacitate deplină de exercițiu. Aceștia trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, însă instanța de judecată poate încuviința adopția în unele cazuri diferența mai mică, dar în nici un caz mai puțin de 16 ani sau mai mult de 48 de ani.
Totodată, adopția copilului de către soți este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puțin 3 ani până la momentul depunerii cererii de adopție și este suficient ca doar unul dintre cei doi să aibă împlinită vârsta de 25 de ani. În cazul cetățenilor străini și apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova, aceștia pot adopta copii dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puțin 3 ani până la depunerea cererii de adopție.
Conform legii, nu pot adopta copii persoanele care au fost decăzute din drepturile părintești, sau cele a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor, responsabilităților de creștere și de educare a copiilor. Nu pot adopta copii persoanele care au copii biologici și se eschivează de la plata pensiei alimentare, sau cele care nu-și îndeplinesc obligațiile părintești.
De asemenea, nu pot adopta un copil nici persoane care au fost condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate contra vieții, sănătății sau demnității persoanei, inclusiv cele referitoare la viața sexuală, contra familiei și copiilor.
Nu este permisă adopția nici pentru persoanele care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției sau care au adoptat anterior copii, dar nu și-au exercitat corespunzător obligațiile părintești, dar și cele care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției.
Ce acte sunt necesare?
Persoanele care doresc să adopte copii depun cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază își au domiciliul. Aceasta trebuie să conțină numele, prenumele, ziua, luna și anul nașterii adoptatorului, adresa de domiciliu și de reședință. Adoptatorul trebuie să indice solicitările pe care le are dar și motivele pentru care dorește să înfieze un copil. De asemenea el trebuie să indice și dacă este disponibil de a adopta mai mulți copii, inclusiv frați.
La cerere se anexează:
- copia actului de identitate;- copia certificatului de naștere;- certificatul de la locul de muncă despre funcția deținută și despre cuantumul salariului sau copia de pe declarația de venituri, sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni;- copia autentificată a actului ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosință asupra unui spațiu locativ;- cazierul judiciar;- certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, dar și alte date biografice.
În cazul adopției de către un cuplu căsătorit se prezintă și copia de pe certificatul de căsătorie sau copia de pe certificatul de divorț, dacă este divorțat.
Ce copii pot fi adoptați?
Legislația prevede că pot fi adoptați copiii cu vârsta de până la 18 ani, dar este interzisă separarea fraților prin adopție, precum și adopția acestora de către persoane sau familii diferite cu excepția cazurilor când această cerință contravine interesului superior al copilului. Posibilitatea separării fraților prin adopție se examinează de către Consiliul Consultativ pentru Adopții.
Este interzisă adopția între frați dar și adopția unui copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția cazului în care aceasta se face de către ambii soți simultan. Poate fi încuviințată o nouă adopție în cazul în care adoptatorul sau soții adoptatori au decedat, adopția anterioară fiind considerată desfăcută sau nulă.
Un copil poate fi adoptat doar după ce toate căile de integrare a lui în familia biologică ori în familia extinsă s-au epuizat. Măsurile de reintegrare a acestuia se efectuează în baza unui plan individualizat, care se realizează în termen de șase luni de la data luării la evidență ca fiind copil orfan sau copil rămas fără ocrotire părintească. Statutul de copil adoptabil i se stabilește copilului doar după ce există o hotărâre definitivă și irevocabilă. Copilului găsit i se stabilește statutul de copil adoptabil la epuizarea tuturor investigațiilor de identificare a părinților.
Cât durează procesul de adopție națională și internațională?
Durata procedurii de adopție depinde de la caz la caz, în funcție de perioada de pregătire a actelor anexate la cererea de adopție, de posibilitatea de realizare a potrivirii prealabile dintre un adoptator și un copil adoptabil. Timpul de așteptare se poate mări, de regulă, atunci când adoptatorii solicită adopția copiilor de vârstă fragedă fără probleme de sănătate, pe când în Registrul de stat al adopției sunt luați în evidență preponderent copii mai mari de șapte ani, copii cu probleme de sănătate sau cupluri de frați.
Perioada de potrivire propriu-zisă dintre adoptator și copil care durează de la două până la trei luni și încuviințarea adopției în instanța de judecată, etape care în mediu formează șapte-opt luni, fiind perioada medie a unei adopții naționale.
În cazul adopției internaționale această procedură are în mediu aceeași perioadă ca și în cazul unei adopții naționale. De asemenea, după realizarea potrivirii prealabile, termenul se extinde în dependență de rapiditatea recepționării, atât din partea adoptatorilor, cât și din partea autorității centrale din statul primitor a acordului privind adopția copiilor cu care au fost în prealabil potriviți.
Ce taxă prevede procedura adopției naționale sau internaționale?
În Republica Moldova procedura adopției naționale nu prevede anumite taxe. În cazul adopției internaționale, odată cu depunerea cererii de adopție internațională adoptatorul, personal sau prin intermediul reprezentantului organizației străine achită în instituțiile financiare o taxă unică și fixă pentru efectuarea procedurilor de adopție internațională pe teritoriul Republicii Moldova în sumă de 3000 lei.
Taxa reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea de către Minister a serviciilor aferente îndeplinirii procedurii de adopție internațională pe teritoriul Republicii Moldova.
Indiferent de numărul de copii care pot fi adoptați, specificat de către adoptator în cererea de adopție internațională, cuantumul taxei pentru efectuarea procedurilor de adopție internațională rămâne aceeași. Mijloacele speciale obținute în urma achitării taxei se direcționează pentru achitarea serviciilor de telecomunicații, corespondență prin poștă, servicii de traducere, precum și altor cheltuieli administrative (cu excepția cheltuielilor de personal), ocazionate de derularea procedurii de adopție internațională și comunicarea cu autoritățile și instituțiile de resort competente în domeniul adopției de peste hotare.
Perioada post-adopție
Din momentul adopției, copilul pierde drepturile nepatrimoniale, patrimoniale și este exonerat de îndeplinirea obligațiilor față de părinții săi biologici și de rudele acestora.
Atât părintele adoptiv, cât și copilul adoptat, au drepturile și obligațiile similare ca și în cazurile în care părinții sunt biologici.
Timp de cinci ani, autoritățile vizitează și raportează situația din familie:
în primul an – trei rapoarte (la trei, la șase și la 12 luni);
în al doilea an – două rapoarte (la șase și la 12 luni);
în anii 3, 4 și 5 – câte un raport anual (la 12 luni).
Când copilul poate afla identitatea părinților biologici?
Părintele adoptiv îi poate spune copilului că este adoptat atunci când vârsta și gradul lui de maturitate de a înțelege. Ei au dreptul să obțină din partea autorității centrale extrase din Registrul de stat al adopțiilor al căror conținut atestă faptul, data și locul nașterii, dar fără a dezvălui în mod expres adopția sau identitatea părinților biologici ai adoptatului.
Identitatea părinților biologici ai copilului adoptat poate fi dezvăluită înainte ca acesta să dobândească capacitate deplină de exercițiu numai din motive medicale, cu autorizarea instanței de judecată.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.