În R. Moldova, peste 500 de copii eligibili pentru adopție sunt luați în evidență. Dintre ei, pentru adopție internațională sunt eligibili 337 minori. Pe lista de așteptare sunt 297 de adoptatori naționali și 37 de familii din străinătate, arată datele din Registrul de stat al adopției. Procedura de adopție în R. Moldova durează cel puțin un an și presupune achitarea unor taxe doar în cazul celei internaționale. AGORA te ajută să te informezi despre tot ce trebuie să știi, dacă dorești să înfiezi un copil.
Câte tipuri de adopție sunt?
Există adopție națională, care prevede că atât copilul adoptat, cât și adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.
Adopția internațională se referă la situația în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în străinătate. De asemenea, poate fi o adopție în care copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.
Cine poate (sau nu) adopta copii?
Legea prevede că în
calitate de adoptatori pot fi persoanele care au atins vârsta de 25 de ani și
care au capacitate deplină de exercițiu. Aceștia trebuie să fie cu cel puțin 18
ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, însă instanța de
judecată poate încuviința adopția în unele cazuri diferența mai mică, dar în
nici un caz mai puțin de 16 ani sau mai mult de 48 de ani.
Totodată, adopția
copilului de către soți este permisă numai în cazul în care căsătoria lor
durează de cel puțin 3 ani până la momentul depunerii cererii de adopție și este
suficient ca doar unul dintre cei doi să aibă împlinită vârsta de 25 de ani. În
cazul cetățenilor străini și apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova, aceștia
pot adopta copii dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puțin 3 ani până
la depunerea cererii de adopție.
Conform legii, nu pot
adopta copii persoanele care au fost decăzute din drepturile părintești, sau
cele a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a
obligațiilor, responsabilităților de creștere și de educare a copiilor. Nu pot
adopta copii persoanele care au copii biologici și se eschivează de la plata
pensiei alimentare, sau cele care nu-și îndeplinesc obligațiile părintești.
De asemenea, nu pot
adopta un copil nici persoane care au fost condamnate pentru săvârșirea unor
infracțiuni intenționate contra vieții, sănătății sau demnității persoanei,
inclusiv cele referitoare la viața sexuală, contra familiei și copiilor.
Nu este permisă adopția
nici pentru persoanele care au prezentat documente sau informații false pentru
încuviințarea adopției sau care au adoptat anterior copii, dar nu și-au
exercitat corespunzător obligațiile părintești, dar și cele care au prezentat
documente sau informații false pentru încuviințarea adopției.
Ce acte sunt necesare?
Persoanele care doresc
să adopte copii depun cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază își au
domiciliul. Aceasta trebuie să conțină numele, prenumele, ziua, luna și anul nașterii
adoptatorului, adresa de domiciliu și de reședință. Adoptatorul trebuie să
indice solicitările pe care le are dar și motivele pentru care dorește să
înfieze un copil. De asemenea el trebuie să indice și dacă este disponibil de
a adopta mai mulți copii, inclusiv frați.
La cerere se anexează:
- copia actului de identitate;
- copia certificatului de naștere;
- certificatul de la locul de muncă despre funcția deținută și despre cuantumul
salariului sau copia de pe declarația de venituri, sau un alt act similar,
pentru ultimele 12 luni;
- copia autentificată a actului ce confirmă dreptul său
de proprietate sau dreptul de folosință asupra unui spațiu locativ;
- cazierul
judiciar;
- certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, dar și
alte date biografice.
În cazul adopției de către un cuplu căsătorit se prezintă și copia de pe certificatul de căsătorie sau copia de pe certificatul de divorț, dacă este divorțat.
Ce copii pot fi adoptați?
Legislația prevede că
pot fi adoptați copiii cu vârsta de până la 18 ani, dar este interzisă
separarea fraților prin adopție, precum și adopția acestora de către persoane
sau familii diferite cu excepția cazurilor când această cerință contravine
interesului superior al copilului. Posibilitatea separării fraților prin adopție
se examinează de către Consiliul Consultativ pentru Adopții.
Este interzisă adopția
între frați dar și adopția unui copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția
cazului în care aceasta se face de către ambii soți simultan. Poate fi încuviințată
o nouă adopție în cazul în care adoptatorul sau soții adoptatori au decedat,
adopția anterioară fiind considerată desfăcută sau nulă.
Un copil poate fi
adoptat doar după ce toate căile de integrare a lui în familia biologică ori în
familia extinsă s-au epuizat. Măsurile de reintegrare a acestuia se efectuează
în baza unui plan individualizat, care se realizează în termen de șase luni de
la data luării la evidență ca fiind copil orfan sau copil rămas fără ocrotire
părintească. Statutul de copil adoptabil i se stabilește copilului doar după ce
există o hotărâre definitivă și irevocabilă. Copilului găsit i se stabilește
statutul de copil adoptabil la epuizarea tuturor investigațiilor de
identificare a părinților.
Cât durează procesul de adopție națională și internațională?
Durata procedurii de
adopție depinde de la caz la caz, în funcție de perioada de pregătire a actelor
anexate la cererea de adopție, de posibilitatea de realizare a potrivirii
prealabile dintre un adoptator și un copil adoptabil. Timpul de așteptare se
poate mări, de regulă, atunci când adoptatorii solicită adopția copiilor de
vârstă fragedă fără probleme de sănătate, pe când în Registrul de stat al adopției
sunt luați în evidență preponderent copii mai mari de șapte ani, copii cu
probleme de sănătate sau cupluri de frați.
Perioada de potrivire
propriu-zisă dintre adoptator și copil care durează de la două până la trei
luni și încuviințarea adopției în instanța de judecată, etape care în mediu
formează șapte-opt luni, fiind perioada medie a unei adopții naționale.
În cazul adopției
internaționale această procedură are în mediu aceeași perioadă ca și în cazul
unei adopții naționale. De asemenea, după realizarea potrivirii prealabile,
termenul se extinde în dependență de rapiditatea recepționării, atât din partea
adoptatorilor, cât și din partea autorității centrale din statul primitor a
acordului privind adopția copiilor cu care au fost în prealabil potriviți.
Ce taxă prevede procedura adopției naționale sau internaționale?
În Republica Moldova
procedura adopției naționale nu prevede anumite taxe. În cazul adopției internaționale,
odată cu depunerea cererii de adopție internațională adoptatorul, personal sau
prin intermediul reprezentantului organizației străine achită în instituțiile
financiare o taxă unică și fixă pentru efectuarea procedurilor de adopție
internațională pe teritoriul Republicii Moldova în sumă de 3000 lei.
Taxa reprezintă
contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea de către Minister a
serviciilor aferente îndeplinirii procedurii de adopție internațională pe
teritoriul Republicii Moldova.
Indiferent de numărul
de copii care pot fi adoptați, specificat de către adoptator în cererea de adopție
internațională, cuantumul taxei pentru efectuarea procedurilor de adopție
internațională rămâne aceeași. Mijloacele speciale obținute în urma achitării
taxei se direcționează pentru achitarea serviciilor de telecomunicații,
corespondență prin poștă, servicii de traducere, precum și altor cheltuieli
administrative (cu excepția cheltuielilor de personal), ocazionate de derularea
procedurii de adopție internațională și comunicarea cu autoritățile și instituțiile
de resort competente în domeniul adopției de peste hotare.
Perioada post-adopție
Din momentul adopției, copilul pierde drepturile nepatrimoniale, patrimoniale și este exonerat de îndeplinirea obligațiilor față de părinții săi biologici și de rudele acestora.
Atât părintele adoptiv, cât și copilul adoptat, au drepturile și obligațiile similare ca și în cazurile în care părinții sunt biologici.
Timp de cinci ani, autoritățile vizitează și raportează situația din familie:
în primul an – trei rapoarte (la trei, la șase și la 12 luni);
în al doilea an – două rapoarte (la șase și la 12 luni);
în anii 3, 4 și 5 – câte un raport anual (la 12 luni).
Când copilul poate afla identitatea părinților biologici?
Părintele adoptiv îi
poate spune copilului că este adoptat atunci când vârsta și gradul lui de
maturitate de a înțelege. Ei au dreptul să obțină din partea autorității
centrale extrase din Registrul de stat al adopțiilor al căror conținut atestă
faptul, data și locul nașterii, dar fără a dezvălui în mod expres adopția sau identitatea
părinților biologici ai adoptatului.
Identitatea părinților
biologici ai copilului adoptat poate fi dezvăluită înainte ca acesta să dobândească
capacitate deplină de exercițiu numai din motive medicale, cu autorizarea
instanței de judecată.
Pe parcursul ultimilor cinci ani, în Republica Moldova au fost adoptați în jur de 566 de copiii, dintre care 510 de către cetățenii Republicii Moldova, iar 56 de copii de către cetățenii străini.