Opinie | Restartarea economiei cu ajutorul muncitorilor străini sau de ce inițiativa Guvernului ne-ar putea trăsni asemeni unui bumerang

În acest articol vom analiza premizele politicii imigraționiste propuse de Guvern precum și vom prezenta riscurile de implementare a acesteia. În continuare vom analiza impactul importului de emigranți temporari asupra diverselor sfere ale vieții economice, sociale și culturale din Moldova în caz că politica imigraționistă lansată de Guvern va fi implementată în formatul propus. În continuare vom prezenta efectele adverse ale implementării unei politici similare pe cazul statului Israel. Iar în final, vom propune un model de politică emigrațională alternativă care este diferită de modelul arborat de Guvern în proiectul de lege recent discutat în Parlament. Acest model își propune tratarea imigranților străini drept viitori cetățeni, ceea ce este cardinal diferit de modelul propus de Guvern care percepe lucrători străini exclusiv în calitatea lor de compensatori temporari de servicii.

În ședința Guvernului din 23 septembrie 2020, a fost adoptat un proiect de lege care introduce un șir de amendamente speciale la Legea nr. 200/2010 care vizează modificarea regimului de aflare a străinilor în Republica Moldova. Proiectul de lege a fost propus de Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) propulsat pe agendă de mediul de afaceri, în scopul facilitării angajării muncitorilor străini calificați și necalificați în economia națională.

Acceptarea acestor amendamente noi va însemna simplificarea procedurii de angajare a muncitorilor străini în câmpul muncii. Reglementările propuse spre aprobare țintesc în câteva aspecte precum: simplificarea procedurii prin care angajatorii dovedesc posesia de spații locative pentru muncitorii imigranți; eliminarea condițiiilor prin care angajatorii certifică asigurarea salariilor de cel puțin rata salariului mediu prognozat pe economie; limitarea perioadei de ședere provizorie a imigranților muncitori la perioada de trei ani consecutiv; abrogarea prevederilor anterioare de evidență a străinilor în scop de muncă în baza Listei Ocupațiilor Prioritare.

Problemele complexe necesită soluții complexe

Argumentele de bază invocate de către MSMPS la justificarea generală a proiectului țin de necesitatea de compensare a deficitului forței de muncă de origine locală. Insuficiența de cadre apte de muncă însă nu este un fapt nou pe fundalul economiei slabe. Această realitate este o urmare cumulativă a faptului emigrării masive a populației din țară, combinat cu sporul natural scăzut din ultimele două decenii.

Recunoaștem fără echivoc că premisele problemei invocate de către Guvern sunt adevărate, acestea cu ușurința pot fi dovedite prin date statistice și anlize sectoriale elaborate și prezentate în ultimii ani. În urma unei analize comparate însă, pe cazul mai multor state, putem afirma cu siguranță că greșeala de analiză a Guvernului se ascunde în premisa soluției propuse. Ne fiind în stare să genereze soluții complexe pentru probleme complexe, Executivul intenționează să vină cu soluții rapide. Riscul implementării acestora ar putea duce la daune iremediabile în timp.

Cum intenționeaza Guvernul să abordeze criza identificată?

În continuare vom analiza fiecare prevedere propusă în proiect și vom identifica lacunele acestora

Eliminarea restricției de stat care impun angajatorii să asigure plata salariilor lucrătorilor străini la cota salariului mediu prognozat pe economie este una din inovațiile majore ale proiectului. Guvernul invocă, în nota informativă, că menținerea restricției salariale distorsionează piața muncii și defavorizează forța de muncă autohtonă. Conform MSMPS, scopul eliminării restricțiilor salariale este să le permită angajatorilor să decidă singuri baremul acestora. Prin urmare, dimensiunea salariilor oferite muncitorilor străini vor tinde să meargă în jos în comparație cu cotele salariale oferite muncitorilor locali. Drept rezultat, eliminarea restricțiilor ar trebui, conform spiritului acestei inițiative, să deschidă calea spre importul unor muncitori străini „ieftini” care ar completa locurile de muncă vacante pe sectoare specifice ale economiei.

De exemplu, autorii proiectului citează rapoartele Biroului Național de Statistică (BNS) și a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) din care reiese că numărul de locuri de muncă vacante a crescut cel mai mult pe segmentul de remunerare 3.001 - 5.000 de lei (+15.2 puncte procentuale) în sectoarele industriei prelucrătoare, comerț cu ridicata și amănuntul.

Aceste sectoare nu pot fi considerate sofisticate tehnologic și, în condițiile în care, conform BNS, rata șomajului este la unele grupe (15-24 ani) de 11 % avem toate temeiurile să credem că tinerii, de exemplu, nu merg să ocupe acele locuri de muncă exact din cauza remunerării joase. Datele statistice demonstrează că numărul locurilor vacante crește proporțional cu scăderea cotelor salariale. În așa fel, numărul salariaților care sunt gata să lucreze la cota salarială minimă pe economie de 2.935 lei/lună, decisă pentru anul 2020, este net mai mic decât numărul angajaților care sunt remunerați cu un salariu mediu prognozat la cota 7.953 lei/lună. Evident că muncitorii nu fac coadă pentru suplinirea joburilor vacante la cote minimale care nu ajung nici pe departe să acopere necesitățile lunare.

Acum să vedem care este oferta Guvernului pentru soluționarea problemei salariilor minimale. Credeți că vine cu propuneri de majorare a salariului minim sau poate propune stimulente pentru angajatori ca aceștia să crească cotele salariale? Răspunsul la ambele întrebări este NU.

Propunerea Guvernul constă în suplinirea locurilor vacante cu muncitori din afara țării.

În loc ca Guvernul să creeze politici de stimulare a creșterilor salariale cel puțin pentru cuantumul de salarii minimale, acesta intenționează să importe forță de muncă ieftină din afară. Efectul acestei politici nu va fi chiar cel dorit de Guvern. Implementarea acesteia va genera scăderi și mai accentuate a cotelor salariale oferite muncitorii necalificați. În afara faptului că aplicarea acestei politici va oprima și va stoarce muncitori străini veniți din țări mult mai defavorizate decât a noastră, ea va mai avea și efectul de înrăutățire pe termen lung a condițiilor muncitorilor moldoveni.

Paradoxul e că Guvernul deja promovează anumite politici de subsidiere a industriei prin acordarea scutirilor de taxe în Zonele Economice Libere sau prin acordarea facilităților fiscale în sectorul IT fapt care creează un regim preferențial favorabil dezvoltării acestora. Toate aceste măsuri întreprinse de Guvern implică anumite cheltuieli, în așa fel Guvernul deja depune eforturi de creare a locurilor de muncă locale. Întrucât sistemul este deja pus în aplicare pasul următor al Guvernului trebuie să fie crearea condițiilor de creștere salarială pentru segmentul de remunerare 3.001 - 5.000 de lei.

Limitarea perioadei de ședere a muncitorilor străini la perioada de trei ani este condiționată exclusiv de premisa economică fără a lua în calcul principiile umanității. În pagina cinci a textului proiectului se explică că această reglementare are drept scop anticiparea situațiilor în care muncitorii imigranți ar putea căpăta dreptul la reintegrare cu familiile sale prin invitarea acestora în Moldova. Tot aici este menționat că această limitare anticipează situațiile în care aceștia vor decide să beneficieze de serviciile de protecție socială, educație sau sănătate. Conform proiectului legii, limitările introduse au drept scop evitarea cazurilor în care muncitorii temporari ar putea crea situații de „pericol de împovărare a sistemului social”. Experiența Israelului și a altor țări europene este adusă drept argument pentru promovarea reglementărilor propuse.

După prezentarea contra-argumentelor care analizează spiritul legii vom analiza în detalii și efectele aplicării politicilor descrise în cazul statului Israel pentru a arăta ca argumentul invocat de Guvern trebuie folosit nu drept suport, dar mai degrabă ca antiexemplu, întrucât efectele acestei politici clar demonstrează în timp efectele sale nocive.

Experiența Israelului, Germaniei, Italiei, Belgiei și Olandei – arată că, importul de forță de muncă temporară nu rezolvă eficient problema lipsei de forță de muncă.

Pe de altă parte, restricționarea eforturilor lucrătorilor temporari de a se acomoda, de a învăța limba, și de a depune eforturi ca să rămână îi va condamna la o stare de marginalitate permanentă și nu va contribui deloc la integrarea lor. Riscăm să construim în sânul societății moldovenești grupuri sociale din start excluse. Istoria acestor țări arată că muncitorii străini tind să rămână în societățile adoptive. La sfârșitul articolului voi prezenta cum această problemă poate fi tratată drept oportunitate.

Caracterul vădit abuziv al acestei legi este lizibil din prima citire. Limitarea drepturilor de ședere aplicat în combinație cu refuzul autorităților de a crea mecanisme de acordare a serviciilor de asistență socială va oficializa un regim xenofobic bazat pe clase sociale. Clasa muncitorilor locali va fi plasată drept superioară iar clasa imigranților temporari va fi exclusă din majoritatea proceselor sociale. Aceasta va fi tratată drept clasă de servitori chiar dacă muncitorii străini vor avea aceleași responsabilități fiscale ca și restul populației. Pentru a înțelege cum funcționează acest regim în timp real nu este nevoie să mergem departe, noi trebuie doar să ne uităm la modul de tratare a emigranților în cazul Federației Ruse.

Să fie oare frustrarea națiunii noastre într-atât de mare ca să avem nevoia morală să ne creăm o clasă de servitori drept recompensă pentru anii de „lucru la negru”?

Studiu de caz - asupra limitării perioadei de ședere a muncitorilor străini pe modelul Israelului

Importul masiv de lucrători ieftini de către Israel la sfârșitul anilor '80 a fost pe de o parte condiționat de necesitatea de suplinire a deficitului de forță de muncă locală (exact ca în cazul Moldovei actuale), iar pe de altă parte pentru a înlocui numărul mare de muncitori palestinieni activi în diverse sfere economice precum construcții, agricultură și menaj. Pe valul necesității omogenizării naționale, Israel promovează o politică foarte etnocentristă. Ceea ce înseamnă că statul descurajează orice formă de imigrare și integrare dacă cadndidatul nu corespunde unui profil predeterminat. În așa fel Israel defavorizează naturalizarea muncitorilor temporari. Ba din contra, serviciile de monitorizare a emigranților descurajează orice formă de relații intime dintre muncitorii temporari practicând câte odată și măsuri intruzive în viața personală.

Semnarea acordurilor de parteneriat dintre Moldova și Israel a însemnat pentru mulți deschiderea porții Israelului spre locurile de muncă propuse. În prezent, aproximativ 10 procente din toți muncitorii prestatori de muncă menajeră (metapelet) din Israel sunt originari din Moldova, conform datelor colectate de organizația Kav LavOved, activă în domeniul protecției drepturilor muncitorilor. Conform estimărilor făcute de FIDH și EuroMed, două rețele de organizații care monitorizează situația drepturilor omului în zona mediteraneană, dintre cei peste 300 de mii de muncitori care muncesc în Israel, peste 65% (adică 200 de mii) stau ilegal.

Respectarea drepturile muncitorilor străini

Promovarea unei legislații discriminatorii față de muncitorii străini va deschide cutia pandorei a ilegalităților comise de angajatori față de angajați. Lipsa capacității de executare a legilor votate de Parlament este o stare universal acceptată în Moldova. Respectiv, încălcarea în continuare a drepturilor angajaților din diverse sfere ale economiei, în special a muncitorilor care își vând munca la cotele salariale minimale în domeniile industriei textile, construcției, agriculturii nu va lua sfârșit. Suplinirea golului de forță de muncă cu muncitori străini va înrăutăți și mai mult situația existentă. Iar faptul că autoritățile moldovenești nu au considerat oportun să ratifice Convenția Nr. 143 cu privire la Muncitorii Migranți a Organizației Internaționale a Muncii, care protejează muncitorii migranți de trafic de ființe umane și să le ofere garanții de protecție socială, ridică și mai multe îndoieli că drepturile muncitorilor străini vor fi puse cel puțin pe agendă.

Evidența străinilor în baza Listei Ocupațiilor Prioritare

Conform legilației actuale, regimul de primire a muncitorilor străini este ajustat la lista ocupațiilor prioritare. Această listă este revăzută și aprobată periodic de Guvern și reflectă nevoia economiei naționale de muncitori de anumite categorii. Specialitățile, categoriile și numărul de specialiști necesari sunt calculați în prezent după o schemă destul de sofisticată care evaluează ca nevoile oficiale ale economiei să fie susținute cu forță de muncă care va duce la realizarea viziunilor de dezvoltare în domeniile prioritare. Această schemă ia în considerație următorii factori: ocupațiile la care numărul locurilor de muncă vacante înregistrate la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) depășește 100 de unități, iar solicitarea de suplinire nu poate fi satisfăcută în termen de o lună, ocupațiile pentru care raportul dintre numărul locurilor de muncă vacante înregistrate și numărul șomerilor înregistrați la aceste ocupații să fie de cel puțin 2/1 și ocupațiile care sunt recunoscute drept prioritare de către autoritățile publice centrale de specialitate și autoritățile publice locale în domeniile de competență. În prezent, în lista celor mai prioritare ocupații sunt menționați lucrătorii medicali precum și mai multe categorii de specialiști din domeniul IT.

În varianta nouă propusă de Guvern, importul forței de muncă străină nu mai este legată de acestă listă de ocupații prioritare. Angajatorii prin urmare vor avea deplina decizie asupra importului de specialiști indiferent dacă aceștia pot sau nu fi identificați pe piața locală.

Respectiv lipsa forței lucrătorilor va fi cauzat nu de lipsa de forță de muncă ci de nedorința lucrătorilor locali de a activa într-un anumit sector, pe condițiile de muncă propuse. Neatractivitatea locurilor date în final va face ca muncitorii importați cu scopul să suplinească locurile oferite vor căuta alte oferte de lucru mai atractive.

Un aspect separat, care doar îl vom menționa aici, întrucât el necesită o abordare mai amplă este cum Guvernul intenționează să soluționeze problema lipsei cadrelor în domeniul Medical și IT, punând în acțiune această politică imigraționistă.

Sumar concluziv. În urma analizei mai multor reglementări noi a politicii imigraționiste propuse de Guvern putem spune cu certitudine că reformele intenționate nu vor vindeca nici cauzele problemei și nici efectele ei. Cauzele problemei care sunt plecarea masivă a populației și sporul natural jos nu pot fi remediate cu imigranți temporari. Iar efectele problemei, care o constituie în principal lipsa critică a forței de muncă în anumite sectoare ale economiei, nu pot fi reparate într-o astfel de manieră ca să nu producă decalibrări pe alte segmente. Importul de muncitori străini, în formatul propus, va reduce nivelul de salarizare a muncitorilor salarizați la cote minimale, va reduce condițiile de lucru precum și va crește nivelul de criminalitate și conflict social. În afară de aceasta, pe partea morală, proiectul creează duble standarde de natură descriminatorie și promovează o imagine proastă a Moldovei pe plan internațional.

Soluții potențiale

Soluționarea problemei lipsei forță de muncă pe fundalul colapsului demografic trebuie abordată sistemic. Schimbarea mecanică a unui lucrător printr-un alt lucrător nu funcționează prin simplu motiv că oamenii nu sunt niște obiecte statice. Ei sunt ființe vii și trăiesc într-un univers valoric complex. De aceea, orice reformă care implică o mișcare a maselor umane trebuie să ia în calcul toate aspectele necesare vieții umane. O reformă imigraționistă de calitate trebuie să dispună de un plan calculat de oferire a asistenței sociale; sănătate; integrare socială - ceea ce ar însemna programe de învățare a limbii; educație; de acomodare culturală; toleranță religioasă; integrare economică și multe alte aspecte necesare pentru obținerea unui confort psihologic necesar pentru asigurarea unei productivități sporite.

Prin urmare, una din soluțiile pe termen lung poate fi dezvoltarea politicilor imigraționiste care favorizează migrația muncitorilor străini, însoțiți de familiile lor sau a tinerilor specialiști care caută ulterior să se naturalizeze în Moldova. Promovarea unei astfel de politici va re-suplini lipsa de muncitori, va extinde numărul de actori activi economic, și va resuplini golul de cetățeni pierduți în perioada de tranziție. Evident că promovarea acestei politici trebuie să fie atentă și balansată pentru a anticipa iminența conflictelor sociale, religioase sau de altă natură. În prezent, sunt o mulțime de state care au reușit să se dezvolte ca națiuni heterogene etnic, religios și lingvistic care reușesc să unească întreaga populație în jurul unei idei naționale puternice unice. Acest lucru de obicei poate fi obținut exclusiv în cazurile în care noul sosit este tratat cu respect ca membru cu drepturi depline al noii comunități. Dublele standarde nu funcționează.

În caz că recunoaștem că nu dispunem de o expertiză complexă în domeniu putem împrumuta modele imigraționiste gata, care sunt testate și aplicate cu succes în Canada, SUA sau Suedia. La o minimă adaptare și contextualizare, acestea pot fi făcute funcționale și pentru Moldova. Întrucât cele trei țări menționate mai sus sunt bogate iar numărul de doritori de a imigra e mare, ele fac trieri. Moldova poate implementa un mecanism de imigrație și naturalizare care nu ar prezenta doar bariere minime. Societatea noastră ar putea fi deschisă pentru toți dacă aceștia s-ar integra și ar putea aduce o plus valoare comunitară.

Rolul Guvernul în acest proces, este de a dezvolta condiții care ar fortifica un spirit unic de identitate și ar minimiza riscul de xenofobie. Întrucât viziunile radicale tot timpul germinează între grupurile marginalizate, Executivul treuie să ia seama ca procesul de lărgire a bazei naționale să nu creeze perdanți, adică oameni excluși. Pentru anticiparea acestor probleme trebuie să se lucreze atât la încurajarea socio-economică a nou veniților cât și la acordarea suportului de integrare a populației istorice cu grupele noi venite de imigranți.

* Autor: Vitalie Sprînceană