
Fragmentarea identitară sau antipodul său - coeziunea identitară a populației, este unul din puținele elemente categorice pentru asigurarea dezvoltării unui stat. De aceea, putem spune cu certitudine că lipsa unei coeziuni identitare este sinonim cu lipsa unei națiuni. Iar fragmentarea națională înseamnă imposibilitatea promovării proiectelor de interes comun. Chiar dacă unele entități politice se declară națiuni, în lipsa unei identități ele acționează ca racul broasca și știuca din basmul cunoscut. Proiectând întreaga idee pe un context mai prozaic local, atunci vizualizăm o situație tipică: un economist dintr-un minister oarecare sau de exemplu dintr-un fond ajunge la concluzia că cea mai rațională formă de folosire a fondurilor disponibile este construcția magistralelor internaționale care ar uni orașele centrale cu punctele de trecere vamală. Pentru realizarea acestui proiect însă este nevoie de un sprijin social și de un vot majoritar în Parlament. Fragmentarea națională condiționează însă interese antagoniste, tot ea crește și gradul de neîncredere dintre diverse grupe identitare din Moldova. Prin urmare sprijinul social nu va fi obținut și proiectul nu va fi votat în Parlament – așadar planul de dezvoltare optimă va fi amânat. Banii vor fi alocați pe tot felul de alte proiecte regionale mici sau vor fi consumați de grupul majoritar. În final, lipsa cleiului identitar manifestat prin lipsa de solidaritate socială va defini fatumul acestui stat.
În fiecare națiune există teme tabu care trebuiesc evitate. Acestea de obicei sunt parte a memoriei colective care în sine crează verticala identitară a națiunii. Cu un azer și un armean nu vom discuta despre Karabahul de Munte, cu un turc și un curd despre drepturile minorităților, cu un neamț despre trecutul nazist, cu un spaniol un basc și un catalon despre dreptul la autodeterminare etnică. Acest șir poate continua pâna la nesfârșit. Moldovenii, la fel, au un subiect de iritație sporită. Aceasta este limba. De fiecare dată văzându-mă într-o călătorie în România, neapărat se va găsi cineva să mă întrebe cum numesc limba în care vorbesc pentru a identifica pe care din baricadele identitare mă plasez. Acest lucru se întâmplă pentru că „limba moldovenească sau mai nou limba de stat” este elementul focal al identității naționale moldovenești – proiect propulsat de generații de politicieni care își suplinesc cohortele de votanți pe contul scindării lingvistice.
De unde s-a luat ideea națională?
Baza ideii naționale în cazul Statelor Unite ale Americii
Valorile identității naționale Sârbe
Despre identitatea națională în Rusia
Reciclarea războiului pentru apărarea patriei în scopul formării noii identități naționale
Despre identitatea națională în Moldova
Câteva modele fără succes
Identitatea, bazată pe o istorie unică
Vinul Moldovenesc – o nouă identitate națională pentru Moldova
Poți face diferența
Dacă îți iei un abonament cu doar 48 lei pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent.
Vezi și aceste știri

Ala Tocarciuc, noul contributor AGORA: Cine e și pe ce subiecte va scrie (VIDEO)

Opinie | Restartarea economiei cu ajutorul muncitorilor străini sau de ce inițiativa Guvernului ne-ar putea trăsni asemeni unui bumerang
