
Începutul crizei pandemice a mai dezgolit o disfuncționalitate a societății noastre, aceasta este lipsa de încredere și parteneriat dintre stat și comunitate. Comunicarea în regim de criză a fost unidirecțională, ea a semănat mai mult a ordine date de către stat societății decât a dialog dus între doi parteneri cu statut egal. Lipsa de viziune, tact și experiență a făcut ca statul să eșueze în mobilizarea societății. Statul nu a reușit să conlucreze cu comunitatea întrucât i-a impus un regim autocrat de sub-alternanță. În acest sistem, societatea urma să se închine docil la ordinele statului, iar acesta urma să vină cu directive spontane adesea lipsite atât de sens cât și de bun simț. Liderii politici au avut naivitatea să creadă că structurile teritorial administrative ale statului au atât capacitatea să combată maladia cât și să neutralizeze toate efectele negative generate de pandemie. Lovitura însă dură dată de stat societății în ansamblu și comunităților locale în particular a condiționat ca comunitățile locale să se retragă din luptă. Acestea s-au implicat minimal în ajutorarea statului la combaterea maladiei și la susținerea persoanelor aflate în situații critice. În acest articol vom argumenta că una din lecțiile importante pe care urmează să le învățăm pe urma acestei epidemii este că statul nu poate de sine stătător soluționa situații de criză dacă nu reușește să implice comunitatea în calitate de partener cu drept egal. Parteneriatul Stat + Comunitatea poate salva mult mai multe vieți întrucât comunitatea deține controlul asupra mecanismelor milenare de supraviețuire care asigură atât subsidența fiecărui individ în cadrul grupului cât și asigură dezvoltarea durabilă a grupului în sine.
Vom începe acest articol cu prezentarea a trei cazuri simptomatice care au avut loc pe durata primelor câteva luni de pandemie. Cazurile sunt selectate pentru a arăta atât incapacitatea statului de a servi interesele fiecărui cetățean în parte cât și gradul jos de solidaritate socială care a permis apariția unor astfel de situații.
Una din istoriile halucinante auzite în timpul acestei epidemii s-a petrecut într-un sat din Moldova. Cazul s-a întâmplat în perioada stării de urgență în luna aprilie cu o femeie recent întoarsă de la copii săi din Spania. Revenind în țară femeia a intrat conform legii imediat în carantină de 14 zile. După vreo cinci zile de carantină femeia a consumat toate rezervele alimentare stocate trecând la pesmeți și zeamă de roșii marinate. După mai multe zile petrecute în semi foame ea a decis să meargă la magazinul din localitate după produse. La întoarcere, aceasta a fost oprită de poliție și amendată cu câteva zeci de mii de lei pentru nerespectarea regulilor de carantină.
Prezentarea actorului principal. Arhetipul comunității.
Statul de mâna cu pandemia contra individului atomizat
Cum putea fi mobilizată comunitatea?
Rezistența contra pandemiei – luptă concertată dusă de către autoritățile statului, știință, medicină și a comunităților locale.
Cealaltă mantră a autorităților - #StaiAcasă - a fost la fel de necondiționată, la fel de univocă, la fel de ineficientă și la fel de confuză.
Modul de soluționare a problemei prin implicarea comunității
Comunicare
Răspândirea cunoștințelor comunitare
Mobilizare
Organizare
Poți face diferența
Dacă îți iei un abonament cu doar 48 lei pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent.
Vezi și aceste știri

OPINIE | Securitatea farmaceutică. Cum ajung medicamentele în farmaciile din Moldova?

OPINIE | Inflația academică și devalorizarea diplomelor: efecte economice și sociale pe termen lung

Opinie | Restartarea economiei cu ajutorul muncitorilor străini sau de ce inițiativa Guvernului ne-ar putea trăsni asemeni unui bumerang
Advertoriale

Pentru IMM – Victoriabank te ajută să-ți construiești o afacere modernă, durabilă și profitabilă cu Eu4Business EBRD Credit Line

Complexul locativ Alpha Residence și-a deschis ușile pentru locatari ( VIDEO)
