Oameni ca tine: Povestea Adelinei Labic, poeta care inspiră vers și expiră inspirație (FOTO)

• Salvează articol

Tot ce vede cu ochii i se așează în inimă. Tot ce ajunge în inimă se plămădește, se frământă, se coace, se răscoace și se pune pe foaie. Scrie litere în care ascunde o lume întreagă. Pune pe coala albă gânduri cu miros de țărână, de mâinile mamei, de dragoste și dor. Nu știe cum ar putea privi lumea fără a o valida cu un vers, cu o idee citită undeva, cu un zâmbet de copil ștrengar. Pentru Adelina Labic viața este ca o poezie pentru că este convinsă că viața este poezie. Uneori veselă, alteori tristă. Deseori în catrene, dar și în versuri albe - înșirate fără noimă între rutină, vise neîmplinite și speranță.

Am întrebat-o ce le-ar spune celor care nu știu nimic despre ea, cum s-ar descrie. A răspuns zâmbind că,la fel ca și vestitul bunic humuleștean, este doar „o bucată de humă însuflețită”, dar și că se regăsește în afirmația marelui Stănescu fiind ceea ce iubește.  

Îmi iubesc neamul, graiul, familia, copiii, prietenii, job-ul, poezia și literatura, copacii, marea, ploaia, muzica… Asta e ceea ce mă definește...

Deși nu le caută neapărat, versurile se țin mereu din urma ei. Le găsește în dorul din suflet, în bucuriile mari și mici, în iubire dar și în durere. 

Versul, cât n-ar fi de straniu se naște dintr-o luptă, iar această luptă o duci cu tine însuți, atunci când scrii. Și nu e ușor.

Așa cum spun, de cele mai multe ori, legile firești ale vieții - primele versuri au început să-i bată la ușa sufletului încă în copilărie. Cu timpul, își făcuse o obișnuință să decoreze ultimele pagini ale caietele cu frânturi de poezii. După ani de înșirat litere pe foi, spune că și-ar recunoaște versurile din mii de cuvinte. 

Le recunosc ca pe propriul copil...

Pentru Adelina Labic inspirația se asemuiește cu o femeie. O vede subtilă și imprevizibilă, liberă - vine când vrea și pleacă înainte de a-ți da seama. La fel ca o femeie, inspirația Adelinei crede cu tărie în muncă, în trăire și în dedicație. 

Când te vede că te frămânți în fața foii albe, te înconjoară, mai dansează cu pixul un tango, mai mâzgălește foaia și când e convinsă că ești deja pe punctul de a ceda, îți povestește de ce a venit. Uite așa!

Cu zeci de versuri la activ, Adelina Labic încă este în căutarea celei mai frumoase poezii. Spune că cea mai frumoasă poezie este aceea care încă nu a fost scrisă, dar pe care o simte, de care se lasă ademenită și spre care merge cu încredere, acceptându-i invitația de a o descifra în cuvinte. 

Poezia e ca o revanșă pentru emoția trăită, pentru ceea ce ești...

Spune că poezia clasică este un vehicul al cunoașterii. Ritmul ei cald este tămăduitor,  ducându-i pe cei care o citesc mereu acasă, către cei dragi. Pe de altă parte, spune Adelina Labic, poezia postmodernistă este ca o avalanșă care își propune să ne amintească de cât de continuu e prezentul pe care îl trăim.

Poezia, de fapt scrisul, te ajută să te eliberezi de niște întrebări, ca să te lase apoi cu o stare de liniște interioară.Pe de o parte este un act al creației, iar pe de altă parte este o eliberare...

Trăiește cu convingerea că fiecare om reprezintă visul cuiva, iar viața fără un vis nu are niciun sens. Cel mai mult își dorește ca în Republica Moldova să existe un spațiu viu și pro-activ de exprimare dar și de consumare a poeziei. Nu contestă existența sporadică a unora, dar spune că modelul de conexiune cu  publicul și cu tinerii creatori este unul defectuos.

Îmi propun câteva proiecte de carte pentru copii și pentru adulți, dar aș dori foarte mult ca planurile mele să coincidă cu ale lui Dumnezeu.

În anul 2019, Adelina Labic a debutat cu cartea de versuri „Pe aripile timpului”. Recent, în noiembrie 2020 a apărut o altă carte „Semințe de Cer”, care este o carte de proză scurtă, pentru copii. Cartea abordează subiecte care au afectat societatea moldovenească de la începutul veacului XXI și implicit copiii: migrație, sărăcie, marginalizare. 

Chiar și așa, printre nuvelele cu o profundă încărcătură emoțională a mai lăsat să se strecoare și câte o povestioară ușoară, simplă, hazlie, pentru a demonstra că e loc de vis și speranță în această țară cu oameni buni și harnici.

Spune că-i place să călătorească alături de familie și să descopere muntele căruia îi duce dorul. A cochetat un timp cu pictura, dar a renunțat la inițiativă rămânând cu admirația și dragostea față de artele plastice. 

Când nu scriu mi-i dor să scriu...

Timp de cincisprezece ani a activat în organizații ale societății civile din domeniul dezvoltării comunitare, protecției sociale, domeniul tineretului. Acum combină experiențele acumulate atât în organizații naționale cât și internaționale să le aplice pe segmentul de evaluare și monitorizare al unui proiect al Băncii Mondiale implementat de Agenția de e-Guvernare, în cadrul căreia activează. 

Susține că cei mai mari critici sunt cititorii și timpul. 

Atunci când scrii, deseori emoția e declanșatoarea cuvântului, conținutului literar, iar când nu mai ești în acea stare de spirit s-ar putea să îți pară banală o  afirmație, un vers, o rimă.

Iubește Moldova și se îndoiește că ar putea decide vreodată să plece definitiv de aici. Chiar dacă a fost mereu vizitată de gândul de a pleca, întotdeauna balanța a înclinat spre Casă.

Suntem deja un fel de neam de cuci. Cum ar fi dacă plecăm toți? Cine stinge lumina?

Este atentă la tot ce vede pentru tot ce vede cu ochii i se așează în inimă. Tot ce ajunge în inimă se plămădește, se frământă, se coace, se răscoace și se pune pe foaie. Scrie litere în care ascunde o lume întreagă. Pune pe coala albă gânduri cu miros de țărână, de mâinile mamei, de dragoste și dor. Nu știe cum ar putea privi lumea fără a o valida cu un vers, cu o idee citită undeva, cu un zâmbet de copil ștrengar. Pentru Adelina Labic viața este ca o poezie pentru că este convinsă că viața este poezie. Uneori veselă, alteori tristă. Deseori în catrene, dar și în versuri albe - înșirate fără noimă între rutină, vise neîmplinite și speranță...

Vezi și aceste știri

Oameni ca tine: Ion și Irina Varmari, moldovenii care în fiecare weekend vizitează o destinație turistică de acasă (GALERIE FOTO)

Oameni ca tine: Ion Făureanu, tânărul care crește odată cu profunzimea tablourilor sale (FOTO, VIDEO)

Oameni ca tine: Corina Cardaniuc, medicul care poartă la gât talismanul nemuririi (FOTO, VIDEO)

Oameni ca tine: Aliona Bezman, femeia care îmblânzește bombele (FOTO)

Oameni ca tine: Igor și Mihaela Belei, cuplul care au demonstrat că moldovenii devin mai bogați atunci când dăruiesc (VIDEO)

Oameni ca tine: Cristian Serdeșniuc, tânărul profesor care și-a legat destinul, visele și viitorul de școala din sat (FOTO)

Advertoriale

Samsung schimbă rolul televizorului în viața oamenilor. Detalii la conferința online din 2 martie

De ce peste 400 de mii de moldoveni au ales internet fix de la Moldtelecom?

Cel mai inovator sistem de dezinfectare cu ozon, accesibil acum și pe piața din Moldova. Cum lucrează Sanity System (VIDEO)