OPINIE | Media și mass-media: Ce este și cum putem responsabiliza jurnaliștii din Republica Moldova?

Victor Gotișan
Victor Gotișan

Cercetător și expert în mass-media și comunicare

Subiectele abordate de Victor țin de mass-media și comunicare: normele și cerințele unui jurnalism corect, neutru și echidistant; provocările și necesitățile sectorului media; legislația mass-media; misiunea și acțiunea instituțiilor de reglementare în domeniul mass-media; protejarea spațiului informațional și mediatic al țării.

OPINIE | Media și mass-media: Ce este și cum putem responsabiliza jurnaliștii din Republica Moldova?
foto simbol

În ultimul timp, din ce în ce mai mult, în spațiul public, se discută despre ce este mass-media; ce poate fi calificat drept media și/sau mass-media; cum și în ce mod a schimbat internetul noțiunea de mass-media și cea de informare în general; cine se poate numi jurnalist și cât de important este să avem o claritate în acest sens. Anume aceste detalii vor fi analizate în acest articol. Totuși, din capul locului, trebuie să menționez că acesta nu trebuie înțeles – nicidecum – drept un apel pentru reglementarea sectorului media și mai ales al internetului. Acestea din urmă sunt reglementate de cadrul legal sau normativ care există la moment. Însă, pe alocuri, ar putea avea nevoie de anumite clarificări sau îmbunătățiri.

De ce a apărut nevoia abordării unei asemenea tematici? Noile media (new media), implicit Internetul, au revoluționat termenul de mass-media și noțiunea/noțiunile de jurnalism/jurnalist, așa cum erau înțelese în termenii lor clasici. Pe de o parte avem garantată libertatea de exprimare, implicit dreptul fundamental la opinie, iar pe de altă parte, există noțiunea de responsabilitate pentru cele scrise/spuse/declarate. Pot conviețui acestea două sau nu? Unde se termină libertatea de exprimare (bineînțeles, dacă există o limită a acesteia) și începe responsabilitatea pentru cele scrise/spuse/declarate? Și, multe, multe alte întrebări, unde mai pui că și apariția fenomenului fake news nu a făcut decât să complice și mai mult ecuația în cazul celor două drepturi menționate.

Important! Nu vom încerca prezentarea și explicarea genurilor de presă, despre acestea se poate citi lesne în manualele de jurnalism, dar voi încerca, pe cât posibil să răspund la câteva întrebări: ce este și ce putem califica drept media și mass-media/instituție mass-media; care sunt mutațiile care au avut loc în acest sector odată cu ascensiunea online-ului/internetului și cum au modificat acestea conceptul de media în sine? Putem califica o platformă de live-streaming (exclusiv) sau un portal de content agregator drept mass-media sau nu? Sunt bloggerii/vloggerii/influencerii – jurnaliști sau nu și de ce? De ce este necesar un Registru mass-media? Cum ne poate ajuta Codul Deontologic al Jurnaliștilor din Republica Moldova să edificăm un spațiu media într-adevăr sănătos; și pe când un Sindicat al jurnaliștilor în R. Moldova?

Media sau mass-media?

Pentru început trebuie să stabilim ce este mass-media. Noțiunea de mass-media descrisă de DEX spune că aceasta este „ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă” și își are proveniența în limba engleză.

Prin media înțelegem mijloacele prin intermediul cărora se poate comunica cu un anumit public. Poate fi orice, de la o rețea de televiziune până la, de exemplu, niște ambalaje pentru paharele de cafea. Toți sunt, oarecum „media”. Totodată, termenul de media este doar substantivul care indică cine comunică sau raportează o poveste sau un eveniment. Altfel spus, media se referă la ceea ce subînțelegea Marshall McLuhan prin „medium” în teoria sa potrivit căreia „medium is the message” (trad. - media este mesajul). Termenul mass-media este utilizat însă pentru a identifica ceea ce a ajuns să se numească ca „a patra putere în stat”. În acest caz, termenul de mass-media se limitează la jurnalism în toate formele sale (presă scrisă, radio, TV, online, etc.). Mai simplu, în momentul în care mesajul este distribuit și devine accesibil unui public mare, acesta se transforma în mass-media.

În epoca mediei tradiționale – până la apariția internetului – mass-media era calificată drept produs al societății, „un câine de pază al societății” sau „a patra putere în stat”. Capacitatea de informare este probabil cea mai importantă calitate a mass-mediei – pe lângă cele de divertisment, culturalizare, etc. – și care trebuie să predomine asupra celorlalte. 

Mass-media trebuie să fie canalul prin care o persoană sau un grup de persoane informează corect și cu bună-credință publicul larg, iar cel din urmă să aibă posibilitatea să aleagă conținutul care îi este mai pe plac.

Online-ul și mutațiile pe care le-a adus acesta pentru mass-media

Lucrurile au început însă să o ia puțin razna odată cu apariția Internetului și ieșirea în prim-plan a ceea ce experții au numit drept new media (Internetul/online-ul). Acestea din urmă a dus pe de o parte la o creștere a gradului de informare și acces la informație, însă pe de altă parte a adus cu sine și creșterea gradului de manipulare și dezinformare (infodemia). Mai ales din considerentul că fluxul informației și veridicitatea acesteia nu poate fi verificată imediat pe moment. Astfel, odată cu boom-ul Internetului se produce și o creștere a nivelului dezinformării (fake news), iar mass-media, pe lângă misiunile sale clasice – de informare, de culturalizare, de divertisment, etc. – se pricopsește și cu cea de... dezinformare/manipulare.

Totodată, Internetul/online-ul a adus cu sine și preconcepția că oricine poate fi mass-media și oricine poate fi jurnalist. Este suficient doar să dispui de o platformă online și să distribui un anume conținut (nu e necesar să-l produci de sine stătător, o pot face alții pentru tine). Online-ul nu a făcut altceva decât să atenteze la noțiunea clasică a celor două concepte: instituție mass-media și jurnalist. Este important însă să menționăm că, lansarea unei platforme care va produce conținut informativ, încă nu înseamnă că aceasta poate fi inclusă în categoria mass-media. O platformpă mass-media trebuie să îndeplinească câteva condiții pentru a beneficia de instituționalizare/legalizare. La fel, doar publicarea unui anumit conținut pe o platformă nu îi poate aduce celui care l-a publicat titlul de jurnalist. În primul caz – cel al platformelor – pentru existența și recunoașterea acestora drept mass-media este nevoie de o anumită instituționalizare (ex. includerea acesteia într-un Registru mass-media), în al doilea caz – cel al jurnalistului – e nevoie de legitimizarea celui care produce conținutul pentru a beneficia de titlul de jurnalist (ex. apartenența la o instituție media și/sau parte componentă a unui Sindicat, etc.).

Alte câteva întrebări în aceeași cheie: putem califica o platformă de live-streaming (exclusiv) sau un news/content agregator drept mass-media sau nu? Sau, putem pune un semn de egalitate între bloggeri/vloggeri/influenceri și jurnaliști? Pe de o parte, în primul caz, mass-media e ceva mai mult decât doar transmiterea în direct (live streaming) a unor evenimente sau re-publicarea unui conținut produs de altcineva. Și anume, e nevoie de o instituționalizare a acestei platforme (un nume real, un colegiu de redacție, o politică editorială, un sediu juridic, producere de conținut inclusiv propriu, etc.). Plus, mass-media înseamnă și asumarea responsabilității pentru cele publicate. Pe de altă parte, un jurnalist poate fi în același timp blogger/vlogger/influencer, în timp ce un blogger/vlogger/influencer nu poate – și nici nu trebuie – fi neapărat și jurnalist. 

Ce este un jurnalist și ce putem identifica drept mass-media? Instituționalizare…

Legea cu privire la libertatea de exprimare oferă următoarea definiție: „Mass-media - mijloc de informare în masă, tipărit sau electronic, precum şi jurnalistul”. Există însă un nou proiect de lege – care a rămas la etapa de proiect – care propune o definiție separată pentru noțiunea de jurnalist și pentru noțiunea de mass-media. Astfe, potrivit acestui document, cel dintâi „este o persoană fizică care se ocupă cu regularitate de colectarea, fotografierea, înregistrarea video și/sau audio, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea informațiilor de interes public, cu scopul diseminării publice, prin intermediul mass-media”. Deci, aceste persoane – jurnaliștii trebuie – în primul rând să fie identificabile, adică persoane reale; în al doilea rând să aibă o activitate deschisă/transparentă; în al treilea rând, pot fi – sau nu – parte a unei echipe (instituții media) – activitatea de freelancing. Anume, în contextul celei de urmă activități (freelancing) este foarte importantă constituirea unui Sindicat al jurnaliștilor, despre care se vorbește de foarte mult timp.

Care ar fi indiciile prin care am putea identifica o instituție mass-media? Din start trebuie să menționăm că nu orice instituție – sau persoană/individ – care produce conținut media se poate încadra în tiparele a ceea ce se numește mass-media.

În primul rând, este necesar ca instituția – sau persoana – să aibă un nume (real), înregistrat, care să fie recognoscibil, pentru ca să fie ușor identificată. În al doilea rând, este obligatoriu ca numele instituției media sau a celor care activează pentru ea să fie cunoscute – perfect este ca orice conținut, publicat să fie semnat, de o persoană reală. Bineînțeles, există și cazuri când, un anumit conținut poate fi semnat din numele redacției (investigațiile jurnalistice, de exemplu). Însă în niciun caz nu este nevoie să se facă abuz de această tactică, altfel nu putem vorbi despre o instituție mass-media, ci de o publicație anonimă. În la treilea rând, este necesar ca instituția media să își facă transparentă politica editorială (ce fel de publicație este, care este politica editorială, ce fel de conținut va fi publicat, care sunt/vor fi tematicile și genurile de presă cel mai des abordate, etc.). În al patrulea rând, este important ca celor care vor consuma informația publicată – consumatorilor media – să li se ofere accesul la datele de contact ale instituției mass-media: director, adresa redacției, număr de telefon, email, etc. (bineînțeles, și aici pot exista câteva excepții, dar nu ne vom referi la acestea).

Ceea ce am menționat nu este altceva decât un proces de instituționalizare a instituției mass-media. Dacă cineva își dorește să beneficieze de titulatura de instituție mass-media, atunci, este necesar să dea dovadă de transparență în ceea ce privește informația și condițiile menționate mai sus, iar, în al doilea rând să fie semnatar și să respecte normele Codului Deontologic al Jurnaliștilor din Republica Moldova. Primul din aceste puncte poate fi reglementat printr-un...

Registru al instituțiilor mass-media

Registru mass-media ar fi unul din instrumentele pentru clarificarea situației privind instituționalizarea a ceea ce putem numi mass-media. Totodată, existența acestuia ar identifica clar instituțiile media care activează în Republica Moldova, atât ca și număr, cât mai ales ca și identificare a acestora. Acesta – registru – este o idee mai veche a breslei jurnalistice, care oarecum există actualmente, însă marea problemă rămâne faptul că nu orice instituție, care se pretinde mass-media este trecută în acest Registru. Este important să înțelegem că Registrul mass-media nu trebuie să fie înțeles ca un instrument de control, ci doar ca un instrument de reglementare a termenului de mass-media. Astfel, prin reglementarea acestuia se subînțelege: transparență asupra proprietății, transparență asupra datelor de contact; transparența și responsabilitate asupra activității și a conținutului produs de o instituție care dorește să îi fie atribuit calificativul de mass-media. 

Un astfel de registru a existat – până în 2018 – în gestiunea Ministerului Justiției. Principalul său neajuns era că acesta includea doar publicațiile periodice (scrise). Ulterior, Grupul parlamentar privind îmbunătățirea legislației mass-media în baza recomandărilor Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), Asociației Presei Independente (API) și ale altor experți media au venit cu propunerea de a transfera acest registru/activitate în activitatea celor de la Agenția de Servicii Publice (ASP). Grupul propunea ca toate instituțiile media să fie înregistrate la ASP, în așa-numitul Registrul public al mass-media. Aceste prevederi erau menționate în noua versiune a Legii cu privire la libertatea de exprimare (rămasă la faza de proiect de lege). Aceasta propunea definirea, printre altele, a noțiunilor de jurnalist și mecanismul de înregistrare a instituțiilor media. Printre datele de referință obligatorii urmau să fie incluse denumirea publicației, numele fondatorului și al redactorului-șef, adresa redacției și altele. Un punct important e că aceste condiții să fie aplicate, în mod obligatoriu, și mass-mediei online.

În același timp, fiecare număr al publicației periodice și/sau online urmează să includă următoarele date de referință: denumirea publicației, fondatorul, numele redactorului (redactorului-șef) sau al persoanei care îl suplinește, numărul de ordine și data ieșirii de sub tipar, prețul unui exemplar, sediul redacției și al tipografiei, indexul, tirajul, numărul și data înregistrării. Totodată, proiectul de lege interzice editarea și difuzarea publicațiilor periodice neînregistrate. 

Utilitatea și scopul acestui Registru al mass-media este în primul rând ca fiecare instituție media să fie transparentă în ceea ce privește identificarea acesteia: cine este fondator și proprietar(i). Totodată, registrul ar duce la distingerea activității sau tipului de mass-media: TV, presă scrisă, radio sau blogging.

Beneficiile aduse de acest Registru ar fi în primul rând creșterea gradului de transparență în ceea ce privește proprietatea și proprietarii mass-media. În al doilea rând, creșterea gradului de responsabilitate pentru cele publicate de instituțiile media trecute în acest Registru. Acesta ar duce implicit la creșterea gradului de credibilitate în cazul unei sau altei instituții media. Și, foarte important, existența Registrului instituțiilor media poate fi un instrument eficient în combaterea și diminuarea procesului de dezinformare, fake-news și a nivelului de propagandă media. Condiția de bază e ca instituțiile media (de informare) să se înregistreze în acest Registru.

Instituționalizarea acestui Registru va duce și la racordarea legislației și a normelor legale ale RM și UE privind prelucrarea datelor cu caracter personal și circulația acestor date. De exemplu, potrivit Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (cunoscut în circuitul public ca şi GDPR), pentru mass-media există norme speciale privind accesul la datele cu caracter personal. Astfel, instituțiile media înregistrate nu vor mai trebui să-i argumenteze furnizorului de informații în ce scop are nevoie de datele cu caracter personal de interes public, deoarece furnizorul de informație va ști cui exact oferă astfel de informații. Or, mass-media are sarcina expres stabilită de lege de a informa asupra subiectelor de interes public. De asemenea, mass-media înregistrată va putea beneficia de mai multe facilități fiscale sau de altă natură.

Punctul slab al acestui instrument (Registru mass-media) este că înregistrarea este și trebuie să fie una benevolă. Sancțiuni pentru ne-înregistrare nu vor exista. Altfel spus, cei care vor dori să aibă statut de mass-media – scrisă, audiovizual și cel mai important online – vor trebui să se înregistreze. Cei care își vor dori anonimatul, vor putea activa în continuare, doar că nu vor avea credibilitate și nu vor beneficia de garanțiile pe care le va avea mass-media. Altfel spus, Registrul ar fi un instrument de transparentizare și instituționalizare a sectorului mass-media. În acest sens, misiunea pe care o are atât statul, cât și noi toți, este să încercăm să lucrăm și să promovăm funcționalitatea acestui instrument (Registru mass-media), cât și faptul că instituțiile mass-media trebuie să conștientizeze importanța înregistrării sale, evident dacă își doresc să beneficieze de dreptul de a se numi mass-media.

Codul Deontologic. De ce este important acesta?

Dacă Registrul mass-media ar fi creat ca și un fel de catalog de înregistrare și instituționalizare a instituțiilor media, iar prin înregistrarea lor instituțiile media și-ar declara deschis transparența în ceea ce privește numele proprietarilor, contactele, colegiul editorial, etc., atunci prin semnarea Codului Deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, acestea – instituțiile media – vor subscrie celor menționate în el și vor adopta principiile deontologice/profesionale descrise, cu obligativitatea ca să le și aplice.

În Republica Moldova se vorbește în ultimul timp foarte mult despre libertatea presei, despre libertatea de expresie şi despre statutul jurnalistului. Sunt niște discuții, care simplu ar trebui aplicate în practică. Altfel, libertatea presei și cea de exprimare vor rămâne la fel de pervertite și vor deveni paravane pentru dezinformare şi pentru libertatea de a înjura şi de a disemina acuze nefondate. Or, libertatea mass-media, fără responsabilitatea celor scrise/difuzate şi fără obligațiile care reies din aceasta, se transformă, de fapt, în manipulare. Anume din acest considerent, semnarea și aderarea la principiile menționate în Codul Deontologic îi legitimează pe cei care își doresc să profeseze meserie de jurnalist.

Pe când un Sindicat al jurnaliștilor...

Despre un sindicat al jurnaliștilor din Republica Moldova se vorbește de ceva timp. Totuși, acesta a rămas doar la nivelul discuțiilor. Există câteva motive care explică lipsa de progrese în acest sens:

- În primul rând, trebuie să pornim de la faptul că nu există – cel puțin în momentul de față – o solidaritate de breaslă a jurnaliștilor. Politizarea excesivă a sectorului pur și simplu a dus la divizarea jurnaliștilor în baza principiilor politice. Proprietarii media (de cele mai multe ori politicieni) – cei care plătesc salariul jurnaliștilor – sunt cei care dictează lucrurile în mass-media iar, aceștia – proprietarii – sunt mai importanți pentru jurnaliști, decât înșiși colegii lor de breaslă. Jurnalismul în Moldova se face pe baricade, iar solidaritatea în acest caz nu prea își are locul.

- În al doilea rând, jurnaliștii nu conștientizează importanța și beneficiile – mai ales cele pe termen lung – pe care le poate aduce acest for: pe lângă cea de protecție și apărare a dreptului lor, e vorba și despre legitimizarea și legitimitatea pe care o poate acorda jurnaliștilor un Sindicat.

- În al treilea rând, noțiunea de asociere în Republica Moldova – încă – are o conotație negativă. Probabil, e vorba despre o reminiscență a perioadei comuniste, când oamenii erau forțați să se asocieze în jurul unor „cauze ale Partidului”. Anume din acest considerent s-a creat o reticență în adresa dreptului de asociere.

Două exemple pe scurt. Nici România nu stă bine la acest capitol, însă, cel puțin s-a avansat în ceea ce privește conștientizarea creării și activării unui/unor asemenea for/foruri. Există un sindicat al jurnaliștilor din mass-media publică MediaSind și altele câteva care au în componență jurnaliști ai instituțiilor mass-media private. Cel mai bun exemplu de Sindicat al jurnaliștilor îl are Norvegia. Încă în 1946 a fost creată Uniunea Jurnaliștilor Norvegieni (Norwegian Union of Journalists), care în prezent include peste 9.500 de membri, ceea ce înseamnă aproximativ 90% din toți jurnaliștii din țară. Nu este exclus, ca anume solidaritatea de breaslă a jurnaliștilor norvegieni să fie și unul din motivele pentru care Norvegia se menține de ceva timp în fruntea clasamentului privind Indicele libertății presei, publicat an de an de organizația Reporteri fără Frontiere.

Câteva concluzii...

Mutațiile pe care le-a suferit mass-media odată cu ascensiunea online-ului au adus cu sine nu doar efecte benefice asupra sectorului. Pe lângă creșterea nivelului libertății de expresie și a dreptului la opinie, online-ul a adus cu sine și o creștere a gradului de dezinformare, a atentat la noțiunea clasică de jurnalism și mass-media și a șters oarecum granițele dintre ceea ce este și ce nu este mass-media, cine se poate și cine nu se poate numi jurnalist. Niște provocări care ar trebui rezolvate și/sau reglemenatate cât mai curând, anume din considerentul că publicarea unor date, cifre, opinii și informații în general trebuie să impună și asumarea unei responsabilități pentru acestea.

Sectorul mass-media din Republica Moldova are câteva mici-mari probleme și anume, este necesară clarificarea și reglementarea termenului de mass-media. Una dintre soluții ar fi un Registru al instituțiilor media, care ar fi un punct de început pentru aceasta. Totodată, reieșind din clarificarea și instituționalizarea instituțiilor mass-media, e necesar să fie clar identificat cine își poate atribui calificativul de jurnalist și, foarte important, un mecanism/instrument/instituție privind protejarea drepturilor acestora. Un Sindicat al jurnaliștilor ar putea fi o încercare de clarificare atât a faptului cine se poate numi pe sine jurnalist, cât și un for care ar proteja drepturile acestuia.

Ceea ce trebuie să înțeleagă breasla jurnaliștilor este că interesul de a soluționa cele câteva provocări menționate mai sus trebuie să vină din partea lor. Jurnaliștii nu ar trebui să aștepte ca politicienii să vină cu aceste idei.

În cazul celor din urmă, este nevoie să înțeleagă că un sector media corect și sănătos se poate dezvolta dacă ei vor manifesta voință politică, calitate pe care nu prea au avut-o pe parcursul ultimilor 30 de ani. Dar, niciodată nu este prea târziu, important este ca cei care conduc această țară să își dorească. Un început ar fi revenirea la discuții și, ulterior, la adoptarea proiectelor de lege la care s-a lucrat până în 2019.

Avem puterea să ne ajutăm unii pe ceilalți….

Dacă și tu crezi că ceea ce citești pe acest site sunt informații importante, atunci susține munca redacției AGORA cu un abonament digital ca să devină mai bună, să facă știri deosebite, interviuri mai interesante, articole și povești care să te facă să vrei să le recitești și să le distribui prietenilor tăi.

Mai mult, răsplătim fiecare abonat cu un set de produse locale, împachetate cu dragoste de echipa de la From the Heart Shop, astfel contribuim împreună la promovarea produselor de-acasă, din Moldova.

Devino de astăzi Susținător, Fan sau Ambasador AGORA

Vezi și aceste știri
OPINIE | Cât de urgentă este starea de urgență?

OPINIE | Cât de urgentă este starea de urgență?

OPINIE | Achizițiile medicale în regim de pandemie sau cum autoritățile „violează” transparența procesului

OPINIE | Achizițiile medicale în regim de pandemie sau cum autoritățile „violează” transparența procesului

OPINIE | Gospodarii și haiducii trebuie să plece sau cum combatem corupția în doi pași

OPINIE | Gospodarii și haiducii trebuie să plece sau cum combatem corupția în doi pași

OPINIE | Promovarea medicamentelor prin reprezentanții medicali: Marketing de tip nou sau corupție de tip vechi cu nume nou?

OPINIE | Promovarea medicamentelor prin reprezentanții medicali: Marketing de tip nou sau corupție de tip vechi cu nume nou?

Se caută boi pentru a mișca carul din loc

Se caută boi pentru a mișca carul din loc

Covor de flori în deșert: Atacama, unul dintre cele mai aride locuri din lume „a înflorit” (FOTO)

Covor de flori în deșert: Atacama, unul dintre cele mai aride locuri din lume „a înflorit” (FOTO)

Advertoriale
Noi dispozitive au fost dezvăluite în cadrul evenimentului Huawei de la Viena

Noi dispozitive au fost dezvăluite în cadrul evenimentului Huawei de la Viena

Tatiana Croitoru, oenologul cu cele mai medaliate vinuri: „Nu accept compromisuri în activitate” (INTERVIU)

Tatiana Croitoru, oenologul cu cele mai medaliate vinuri: „Nu accept compromisuri în activitate” (INTERVIU)

Teleport - un nou serviciu de taxi ce oferă confort sporit (VIDEO)

Teleport - un nou serviciu de taxi ce oferă confort sporit (VIDEO)

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • Oameni ca tine: Creatorul de zâmbete (VIDEO)
    Oameni ca tine: Creatorul de zâmbete (VIDEO)
  • Oameni ca tine | Un cuplu de la Ialoveni a pus pe roate o afacere creativă: „În dragoste și în business toate căile sunt bune”
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Tărț la PAS. Analizăm promisiunile noii majorități parlamentare și cât de reale sunt acestea (AUDIO)
  • Podcastul „Bilet în Parlament”: Viața de deputat, între glamour și birocrație. Discuție cu fostul parlamentar Vadim Pistrinciuc (AUDIO)
  • De la 11, cu Veaceslav Platon despre promisiunile electorale ale lui Veaceslav Valico
Cele mai populare
  • 1
    Natalia Morari, despre decizia de a reveni în fruntea TV8: „Colegii mi-au organizat un adevărat „товарищеский суд”
  • 2
    Cererea Nataliei Morari împotriva TV8 va fi examinată de instanța de judecată, după ce anterior nu i s-a dat curs. Explicația juristului
  • 3
    Ce spune deputatul Carp despre semnătura în susținerea lui Plahotniuc: „O decizie colectivă a partidului”
  • 4
    Cristina Guțu, ruda Nataliei Morari și cofondatoarea TV8, îi ia apărarea jurnalistei: „Deciziile din viața ei personală rămân deciziile ei”
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.