Irina Harea-Mardari
În ultimul an, poate mai mult ca niciodată, oamenii au început să se întrebe unii pe alții cum rezistă. Pentru că dintr-o dată, toate generațiile au fost puse într-o singură oală și „obligate” să învețe să se suporte, să se asculte, să se înțeleagă și să facă ce-or face în așa fel ca să nu se omoare. Am auzit odată un gând deștept, care mi se pare extrem de relevant în vremurile pe care le trăim cu toții: singura diferență dintre oameni și animale constă în capacitatea omului de a se obișnui cu toate. De a se adapta la orice condiții. Iar în cazul jurnaliștilor - de a se adapta și de a scrie despre asta.
Recent am filmat un video în care trebuia să povestesc cum a fost anul 2020 pentru proiectul „Oameni ca tine” și ce planuri am cu această serie de reportaje pentru anul care tocmai a început. A fost o ocazie bună de a trece în revistă ultima perioadă și de a analiza ce a fost bine și m-a dat peste cap. Sau invers. Ordinea nu contează de vreme ce rezultatul e același - proiectul a rezistat pandemiei, muncii la distanță, presiunilor vieții de mamă și gândurilor care mă mai vizitau, periodic, sugerându-mi să fac o pauză.
De fapt, marele noroc al proiectului „Oameni ca tine” constă, propriu zis, în oamenii care acceptă să-l facă. Pentru că indiferent de cât de ambițios este jurnalistul, indiferent de cât de pasionată este echipa de producție, indiferent de cât de mult își doresc cititorii să afle povești adevărate despre oameni simpli - dacă nu există încredere și dorință din partea protagoniștilor - degeaba.
Vrem în continuare să facem jurnalism independent, transparent, relevant și să oferim conținut gratuit pentru toată lumea!
Ce zici, se poate? Hai aici!
Sprijină redacția Agora cu doar 98 de lei pe lună, iar noi te răsplătim cu un coș de produse locale de la From the Heart Shop.
