Sergiu, vă mulțumesc pentru deschiderea de a discuta. Apreciez mult oamenii din domeniul dreptului – este o fuziune de multe abilității și domenii conexe. Recunosc, am avut și eu un gând în adolescență că aș putea lua calea juridicii. Pe dvs ce v-a făcut să alegeți dreptul?

Îmi plăceau deopotrivă și materiile reale (matematica sau fizica), dar și cele din domeniul umanistic (istoria, limba română, limbile străine). Am ales însă liceul cu profil umanistic și știam deja că voi lua fie calea dreptului, fie a relațiilor internaționale, fiind foarte populare în acea perioadă. După absolvire am luat admiterea la Facultatea de Drept și, ca să nu-mi pară lucrurile prea ușoare, am ales filiera francofonă, deși studiasem limba franceză doar în anii de liceu. Primul an a fost destul de complicat, studiam de rând cu toți colegii până la masă, apoi continuam după amiază cu aceleași obiecte, doar că studiate în franceză. M-am descurcat foarte bine până la final, iar asta s-a văzut chiar din primul an – la finele căruia am fost selectat să merg la un stagiu de practică în Franța.

Practic studenția v-a pus bazele și carierei, a evoluției profesionale, dar și a viitorilor colegi?

Da, aveți dreptate, absolut în toate sensurile. La acea competiție am participat și în anul III - concursurile probabil m-au marcat mult, văzusem partea practică la nivel internațional, iar asta m-a atras foarte mult către acest domeniu. La absolvirea celor patru ani de drept eram deja determinat să iau calea avocaturii. Astfel, în 2006 mi-am luat licența de avocat și începusem ca junior într-un birou de avocați de la Chișinău. Acolo am avut tot soiul de cazuri în gestiune - eram „sanitarul” biroului timp de doi ani (și dreptul muncii, și contencios-administrativ, și de afaceri și de tot genul).

Deci ați fost primul angajat al biroului Vernon-David de la Chișinău?

Cum se vede dintr-o parte această evoluție profesională și cum o apreciați acum?

Probabil am avut marele noroc să încep de la ceva mai mult decât junior în Vernon-David, cu deja trei ani în spate, dar cu cele mai temeinice cunoștințe în domeniul dreptului de la noi, deoarece George venea cu experiența internațională și școala americană, iar eu, precum ziceam, cu tot ce știam din domeniul legal local.

A fost destul de complicat. Am avut și norocul și nenorocul să ne dezvoltăm local mai mult de sine stătător, chiar dacă aveam în spate o firmă mare internațională și mai apelam din când în când după ajutor și după sfaturi... Ne-am suflecat mânecile și ne-am pus pe treabă singuri, uneori călcând pe greble - dar am fost nevoiți să învățăm din greșelile proprii. Aceste lecții însă au fost cele mai apreciate și ne-au călit foarte mult din toate punctele de vedere. Acum, noi îi ghidăm foarte mult pe juniorii din echipă, deși poate undeva noi nu am avut acest lux.

Ce calități v-au ajutat sau ce ați educat în această perioadă, la dvs?

Răbdarea – probabil anume această calitate am educat-o mult în acești ani, eu fiind o persoană mai impulsivă. Cred că o educ continuu. Este importantă pentru un conducător, un partener, dar și uman vorbind. Indiferent de profesie sau poziția pe care o ocupi în companie, e nevoie să facem apel la răbdare, empatie, toleranță.

Printre alte calități umane, educate sau transmise de părinți, ar fi loialitatea, dedicația și responsabilitatea. Dedicația pentru ceea ce faci, pentru activitatea îmbrățișată este crucială. Tot ce faci, trebuie să faci din inimă. Loialitatea este importantă și mă strădui să o aplic în raport cu oamenii pe care îi respect și care au încredere în mine. Este importantă pentru un conducător, care transmite această încredere colegilor, dar și partenerilor. Orice parteneriat trebuie să fie bazat pe încredere. Responsabilitatea aș atribui-o și la personal și la profesional – aceasta „joacă” bine și în fața partenerilor, dar și în fața clientului. Clientul are nevoie de siguranța cuvântului dat, a termenului stabilit, a promisiunii pentru orice pas sau tranzacție – toate trebuie să le faci cu responsabilitate. Printre alte calități și aptitudini profesionale pe care le-am dezvoltat ar fi capacitatea de a comunica, de a negocia, pregătirea și expertiza practică - indispensabile unui avocat.

Ce planuri a creionat Vernon-David pentru 2021 și cum se înscriu acestea cu planurile personale de creștere profesională?

Mă văd mai departe muncind și dezvoltând Vernon-David cu același tempou de până acum, poate chiar și mai bine. Având în vedere ca mai și predau dreptul internațional privat și arbitraj comercial internațional (fiind lector universitar) am finalizat școala doctorală încă acum 10 ani, dar încă mai am o restanță în ce privește teza de doctor. Mi-am propus ca acest an să fie cu spor pentru finalizarea tezei și susținerea ei în fața comisiei. Mă voi mobiliza și la acest capitol, dar din păcate, fiind foarte ocupat în cadrul Casei de avocatură, nu mi-a mai ajuns timp s-o duc până la capăt. Dacă stau să analizez, la câte rapoarte și memorandumuri am făcut în acești ani la Vernon-David - susțineam deja vreo 10 teze, dacă nu mai bine (zâmbește).