După o astfel de informație, trebuie să revenim cu date statistice pentru a observa cât de mult influențează aceste destinații fluxul de turiști. Spre exemplu, în 2019, în Republica Moldova au fost cazați în jur de 375 mii de turiști în structurile de primire turistică colective cu funcțiune de cazare, dintre care șase mii în pensiuni turistice și agroturistice, iar aproximativ 12 mii – în sate de vacanță și alte structuri de odihnă. Acesta este un rezultat îmbucurător dacă îl comparăm cu anul 2010, când în țară au fost doar 229 mii de turiști, totuși, în același timp, în 2007 turiști au fost 314 mii. Deci, ceva i-a oprit pe turiști să ne viziteze pentru o anumită perioadă de timp. Posibil fluctuațiile politice, posibil locurile limitate și destul de repetitive ce pot fi vizitate, posibil după ce au călătorit la baștina lui Zdob&Zdub după Eurovisionul din 2005 și au văzut unde bunica bate toba, turiștii s-au gândit că au văzut suficiente. Adevărul este că, într-adevăr, un turist în Republica Moldova poate sta mai puțin de o săptămână și deja să se plictisească de vin, mâncare, mănăstire, biserică, vin, mâncare, mănăstire, biserică..

Despre avantajele turismului cred că se cunoaște suficient. În primul rând, locurile de muncă – evident, odată ce mai mulți turiști vin pe plaiurile noastre, mai multe persoane trebuie să îi întâmpine și să le ofere servicii din industria turismului, care includ cazare, ghidaj, masa și transportarea turiștilor, serviciile de agrement, tratament balnear, asistența turistică și alte servicii complementare. Într-al doilea rând, cultural – turismul valorifică obiectivele turistice de ordin cultural ale unei localități, zone sau regiune ale țării care fie că au fost uitat, fie că deja este privit de localnici ca ceva firesc. Într-al treilea rând, turiști mai mulți înseamnă dezvoltarea infrastructurii unei regiuni, adică investirea mai multor resurse în ansamblul construcțiilor necesare pentru primirea și deservirea turiștilor (structuri de cazare, de alimentație, de agrement și de tratament balnear, de prestare a serviciilor de transport, de organizare a congreselor și conferințelor, cu destinație sportivă, birouri de informare turistică, centre de confecționare/comercializare a articolelor de artizanat, parcări etc.).

McDonald’s în sat sau mămăliga transformată în kebab

Dezavantajele turismului sunt la fel sunt bine cunoscute. Pe locul întâi în lista de plângeri asupra turismului este mereu deteriorarea mediului înconjurător din cauza modului mai puțin sustenabil al turiștilor de a se atârna față de resursele locale. Urmează apoi globalizarea sau altfel spus pierderea identității culturale din urma fluxului de turiști care necesită adaptare cu cerințele și dorințele lor. Asta poate trezi peste noapte un McDonald’s în mijlocul unui sat sau transformarea mămăligii într-un kebab mai sofisticat. Nu în cele din urmă, deși turismul aduce beneficii economiei unei țări, investițiile pot fi repartizate neuniform, de exemplu o parte mai mare de resurse financiare poate fi direcționată într-o regiune turistică mai vizitată, iar alte zone pot fi neglijate din cauza lipsei turiștilor sau a vizitatorilor.

Totuși, luând în considerare cele menționate mai sus, care ar fi pașii strategici pentru o încurajare și promovare a turismului mai optimă în Republica Moldova? Răspunsul ar consista din trei pași optimi:

· Transformarea localnicilor în complici;

· Digitalizarea resurselor destinate turismului;

· Îngrijirea destinațiilor turistice.

Sigur la listă se poate de mai adăugat elemente, însă multe din ele de fapt se regăsesc anume în acești trei pași. Dar să le analizăm treptat pe toate.

Transformarea localnicilor în complici

Odată ce mai mulți localnici ar fi interesați în această ecuație, mai mulți turiști ar veni în țară, iar asta ar spori economia. Și aici nu mă refer la airbnb sau alte site-uri similare, unde poți vedea doar imagini cu patul, baia, bucătăria și priveliștea pe geam, de parcă te pornești la închisoare și nu în călătorie, pentru că sunt sigură nu din acest motiv vin turiștii în Moldova, pat, pernă și o bucată de săpun găsești în orice țară. Din contra sunt necesare platforme speciale adaptate atât pentru turiști, cât și localnici, prin intermediul cărora aceștia ar putea interacționa și s-ar putea ademeni reciproc. Iar asta deja ne duce la pasul numărul doi.

Digitalizarea resurselor destinate turismului

După cum este explicat mai sus, digitalizarea turismului ar fi un avantaj pentru ambii factori ai ecuației. În primul rând, digitalizarea turismului ar însemna accesibilitatea acestuia. Turiștii trebuie să cunoască încotro o apucă și ce îi așteaptă acolo. Evident aici ar trebui de implicat cât mai mult campanii de marketing pentru a atrage turiștii și a le oferi suficiente „vino-ncoace” întru a-i umple de entuziasm și curiozitatea încă înainte ca aceștia să ajungă pe plaiurile noastre.

Însă un lucru aparte care necesită digitalizare este crearea unei mape virtuale pentru turiști, o mapă disponibilă în limba engleza (perfect ar fi în mai multe limbi, dar cel puțin în engleză) care le-ar ușura turiștilor călătoria pe teritoriul țării. Ați observat vreodată indicatoarele în limba engleză privitor la direcții, străzi, destinații turistice și mijloacele de transport până la acestea? Nu? Nici eu. Asta din simplu motiv că astfel de instrumente nici nu au fost create, deși ar fi fost foarte utile. Un turist habar nu are cum să se deplaseze din punctul X spre zona Y fără ca cineva să îi sugereze, iar de regulă acel cineva este o persoană care observă nedumerirea turistului și îl scurge de bani așa cum îi convine lui. Până la urmă, vizitatorul este deplasat de către un terț care se alege cu mulți bani, iar turistul rămâne cu un gust amar de la așa o experiență.

Însă oricât de digitalizat nu ar fi turismul la noi în țară, nu-l va ajuta nici photoshop-ul dacă zonele turistice care merită vizitate nu sunt îngrijite corespunzător, iar asta ne duce la pasul trei.

Îngrijirea destinațiilor turistice

La un sistem de colectare a gunoiului din Republica Moldova ajung zilnic circa 5.000 de metri cubi de deșeuri sau aproximativ 1,8 milioane de metri cubi anual. Un volum suficient cât să clădești din gunoi aproape 40 de clădiri de mărimea Parlamentului Republicii Moldova. Din păcate, moldovenii duc încă gunoiul la râpă sau la gunoiștea neautorizată de la marginea localității. Chiar dacă treptat apar tomberoane special amenajate pentru colectarea separată a gunoiului (hârtie, plastic, sticlă), mulți cetățeni încă aruncă deșeurile reciclabile împreună cu cele menajere

Ce se poate de făcut? De implicat oamenii în curățirea zonelor umplute de gunoi. Deși sună simplu e mai greu de implementat. Cum poți cere de la turiști să strângă gunoiul lăsat în urma vizitei dacă singur nu respecți această regulă?

Curățenia din zonele turistice și promovarea acesteia atât la nivel la nivel central, cât și la nivel regional, creează o părere mai bună a turiștilor față de băștinașii țării noastre și abordarea acestora spre un mediu mai sănătos și sustenabil.

În plus, astfel de atitudine are impact semnificativ nu doar asupra turismului, ci de asemenea asupra sănătății localnicilor, a prezentei și viitoarei generații, a florei și a faunei, precum și a destinațiilor turistice atrăgătoare pe meleagurile noastre.

Ce altceva poți vedea în Moldova?

Pe lângă vinăriile, mănăstirile și bisericile cu care evident ne mândrim, dar de care deja turiștii se încep a plictisi, mai sunt multe alte destinații care merită a fi vizitate aici în Moldova. Nu doresc să le dau nume pentru a nu crea impresia că le promovez ori că sunt finanțată de acestea, însă același lan de levănțică, de unde se culeg florile și se fac ulterior uleiuri esențiale, este o destinație ademenitoare, îndeosebi vara, când mireasma acestor flori și combinația cu zumzăitul albinelor te îndepărtează de claxoanele zilnice, de ambuteiajele matinale, de grabă, frică, nervozitate. De parcă lumea s-ar opri în loc și ți-ar sugera să te oprești și tu, să savurezi momentul.

Nu în cele din urmă, eu chiar cred că turismul rural la noi în țară ar fi o atracție nemaipomenită. Însă trebuie promovat turismul în zonele vechi, rămase intacte sau încă demodate, în care poate oamenii mai des practică utilizarea căruței decât a mașinii, unde mămăliga este la ordinea de zi, unde pâine se mai coace în cuptor și nu la rolă, unde dimineața, când te trezești, nu faci în primul rând cafeaua, ci ieși pe prispa casei pentru a prinde răsăritul, unde deșteptător e cocoșul și nu alarma zilnică de la telefon. O astfel de evadare poate încărca bateriile turiștilor, însă doar dacă este bine organizat și păstrat neștirbit.