Începutul secolului XX, perioada unor profunde schimbări sociale

Încă din perioada Revoluției Industriale, femeile vor începe a fi implicate pas cu pas în ritmurile vieții de muncitoare, deși o mare parte a acestora erau în continuare casnice și depindeau întru totul de bărbații din jurul lor, mai ales pe plan financiar. Menținerea acestei dependențe a fost și una dintre principalele cauze pentru care mult timp femeile nu au primit dreptul la muncă în condiții egale cu bărbații.

Apariția sindicatelor și organizarea muncitorilor în realizarea grevelor și revoltelor sindicale a dus la începutul mișcărilor care militau pentru drepturi și condiții egale de muncă între femei și bărbați. Cu alte cuvinte, muncitoarele din marile orașe industriale vor fi simbolul primelor evenimente organizate cu ocazia zilei femeilor, care, în perioada 1908 – 1913, a avut loc în ultima duminică a lunii februarie.

Astfel, pe 8 martie 1908, 15.000 de femei au mărșăluit și protestat pe străzile New York-ului, fiind conduse de activista Theresa Malkiel, cerând un regim de muncă mai scurt, salarii mai mari, drepturi la vot și abolirea muncii copiilor. Sloganul lor „Pâine și trandafiri” a devenit un simbol recunoscut la nivel internațional, pâinea simbolizând securitatea economică, iar trandafirii - o viață mai bună.

Un aspect interesant al acestui protest este faptul că multe dintre participante erau imigrante din Europa, care veniseră în Statele Unite pentru o viață mai bună, atrase de faimosul „vis american”. În urma acestui miting, Partidul Socialist din America va decide să declare ultima duminică a lunii februarie drept Ziua Națională a Femeii. Prima dată, această zi va fi celebrată pe 28 februarie 1909, iar tradiția se va menține până în 1913.

Cine a propus 8 martie drept Ziua Internațională a Femeii?

Lupta femeilor pentru o viață mai bună, care însemna o egalitate în drepturi și șanse cu bărbații, va continua, iar în 1910, la cea de-a doua Conferință Internațională a Femeilor Muncitoare, care a avut loc la Copenhaga, Clara Zetkin va propune inițierea discuțiilor referitor la o Zi Internațională a Femeilor.

În acest moment, mișcarea socialistă și ziua femeilor vor deveni aproape un sinonim, de vreme ce Zetkin era lidera organizației femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, iar în America inițiativa în acest sens era deținută tot de un Partid Socialist.

Propunerea Clarei Zetkin a fost discutată, dar un consens pe tema zilei la care urmau să fie desfășurate evenimentele de celebrare a zilei femeilor, nu a fost atins, astfel că, în 1911, ziua femeii a fost sărbătorită pe tot parcursul lunii martie. Spre exemplu, pe 19 martie, Austria, Danemarca, Germania și Elveția au sărbătorit Ziua Internațională a Femeilor, activitățile organizate înregistrând peste un milion de persoane care au participat și au cerut ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, vot, educație și de deținerea funcțiilor publice.

SUA: Femeile obțin noi drepturi și condiții de muncă

La câteva zile de la primele manifestări cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Europa, la New York pe 25 martie a avut loc un incendiu la o fabrică de îmbrăcăminte, incendiu care a fost catalogat ca cel mai grav din istoria New York-ului. În urma acestui dezastru industrial de la fabrica Traingle Shirtwaist, au decedat 146 de muncitori, dintre care 123 de femei și 23 de bărbați, majoritatea dintre aceștia fiind migranți italieni sau evrei, cu vârste cuprinse între 14 și 43 de ani.

Acest eveniment tragic a atras atenția multor organizații referitor la condițiile proaste de muncă din zona industrială, mai ales în cazul femeilor, și a condus la începutul unei lupte duse de Uniunea Internațională a femeilor muncitoare din industria îmbrăcămintei contra patronilor de fabrici, prin care s-a încercat și s-a reușit introducerea unor standarde de siguranță în cazul fabricilor. Standardele, care au fost introduse la nivel inițial doar în statul New York, vor ajunge să fie aplicate la nivel federal în timpul administrației președintelui SUA Franklin D. Roosevelt.

De la ultima duminică a lunii februarie, la 8 martie

În 1913, Europa se afla în pragul primului război mondial, iar tematica zilei femeilor devine de această dată una de promovare a păcii și solidarității internaționale, din moment ce un nou conflict amenința să distrugă fragila pace de pe continent. În Rusia, femeile au început o serie de campanii pentru pace în același an.

Ziua de 8 martie a devenit aproape accidental o Zi a femeilor în Germania, unde a fost celebrată pentru prima dată în 1914, cel mai probabil fiindcă era într-o duminică și, respectiv, zi de odihnă. Această zi a căpătat o semnificație și mai mare după ce femeile au început să militeze și pentru dreptul la vot. Un eveniment asemănător a avut și la Londra în aceeași zi.

Trei ani mai târziu, în Rusia, la Petrograd, capitala Imperiului Țarist, femeile muncitoare din industria textilă vor începe ample manifestații împotriva regimului, manifestații care vor duce la începutul Revoluției din Februarie și implicit a celei Ruse. Spre deosebire de cele de la New York, femeile din Rusia vor cere „Pâine și Pace”, ceea ce simboliza încheierea războiului și a penuriei de alimente, precum și a regimului țarist. Deși aveau loc pe 8 martie, după calendarul gregorian în Rusia, aceste evenimente vor fi comemorate în ziua de 23 februarie, după calendarul iulian. La 2/15 martie 1917, țarul Nicolae al II-lea a abdicat, marcând sfârșitul regimului țarist din Rusia.

Succesul Revoluției Ruse și rolul femeilor în aceasta a atras atenția bolșevicilor, Alexandra Kollontai, membră a partidului, propunându-i lui Lenin să oficializeze Ziua Internațională a Femeii în Uniunea Sovietică. Ziua Femeilor a devenit, astfel, o zi de celebrare a femeilor militante, a celor datorită cărora femeile de astăzi au dreptul la vot, la proprietate, la educație, la divorț, la asistență medicală și altele.

La nivel internațional, ONU a declarat anul 1975 ca Anul Internațional al Femeii, iar în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Națiunilor Unite, Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională, fiind confirmată și data de 8 martie. Tradițiile și modul de sărbătorire a acestei zile diferă de la o țară la asta, fostele state comuniste punând accentul pe femei ca mame și muncitoare, iar Vestul promovând feminitatea, femeile militante și lupta lor pentru progres și egalitate de șanse.

Cu toate acestea, 8 martie rămâne a fi ziua în care sunt comemorate atât realizările politice, sociale și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței, care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.