OPINIE | Karabah: O partidă neîncheiată

OPINIE | Karabah: O partidă neîncheiată
poză simbol

Se împlinesc patru luni de la încetarea ostilităților în regiunea Karabah. Între timp, situația din Caucaz nu mai e în atenția presei internaționale, reportajele din regiune sunt tot mai rare, mai sumare, deși jocul nu e nici pe departe încheiat.

Politica internațională este dictată de forță

Conflictul din toamna anului 2020 a transformat realitatea geopolitică din Transcaucazia și chiar din întreaga regiune pontică, or, mutația care s-a produs în Karabah poate fi o primă mișcare în reeșalonarea tuturor dosarelor conflictuale din regiune. Încă o dată, s-a reconfirmat faptul că politica internațională este dictată de forță, că puterea militară (spre deosebire de mijloacele diplomatice) rămâne un instrument eficient de soluționare a conflictelor înghețate și că puterile minore rămân la discreția marilor jucători. Statele mici, antrenate nemijlocit în conflict, sunt piese, nu jucători, chiar dacă la prima vedere suntem tentați să credem altceva.

Pentru o vreme, în Transcaucazia pare să se fi instalat un nou status-quo, cu aceeași actori externi, dar care au roluri diferite și valori geopolitice noi. Absența SUA și a Europei, precum și a Grupului OSCE de la Minsk din procesul de negociere a acordului de încetare a focului în Karabah demonstrează că formatul internațional pentru soluționarea conflictelor din zona Mării Negre poate fi înlocuit de aranjamente între puterile regionale. Copreședinții grupului de la Minsk al OSCE, responsabili de conflict, Franța și SUA, au fost complet ignorați de cel de-al treilea copreședinte al grupului, Rusia, la organizarea și semnarea acordului. UE și NATO au fost, de asemenea, ignorate de către aliații lor turci, care și-au urmărit neclintit propria agendă. E de înțeles, or, diminuarea influenței instituțiilor occidentale în Caucaz și Asia Centrală a devenit în ultimul deceniu o prioritate a principalilor actori geopolitici „autohtoni” din zonă.

Occidentul e unul dintre perdanții externi ai afacerii, dar nu e unicul. Perdant e și Iranul, care a cedat niște poziții, fiind nevoit să renunțe la neutralitatea pozitivă pe care o arătase vreme de trei decenii Armeniei. De această părere este și comentatorul politic american Luke Coffey, directorul Centrului de Politică Externă Douglas și Sarah Allison al Heritage Foundation. Rămâne de văzut care va fi impactul recentei victorii azere asupra Azerbaidjanului iranian, constată Coffey. Două treimi din azeri locuiesc în Iran (Azerbaidjanul de Sud). Așa cum remarcă Coffey, în timpul conflictului, comunitatea azeră din Iran a avut numeroase acțiuni (proteste stradale, campanii pe rețelele de socializare) în sprijinul puterii de la Baku. Tema azeră este una extrem de sensibilă în Iran, țară în care azerii formează o șesime din populație (cca 14 milioane de persoane). 

Regimul iranian a fost foarte atent la sprijinul militar oferit de Israel azerilor,  sprijin care cred că a determinat în mare măsură schimbarea de optică a Teheranului față de conflict. Iranul a trebuit să se pronunțe hotărât în favoarea respectării integrității teritoriale a Azerbaidjanului pentru a preîntâmpina complicații suplimentare: transformarea vecinului nordic într-un adversar deschis și escaladarea tensiunilor în cele patru provincii majoritar azere din nord-vestul țării.

Noile realități geopolitice din Transcaucazia schimbă atât paleta provocărilor pentru cele trei state din regiune, cât și pe cea a oportunităților. Azerbaidjanul a obținut o victorie militară semnificativă: șapte districte din afara fostei regiuni autonome Karabahul de Munte au revenit sub control azer. Mai mult ca atât, aproape o treime din teritoriul vechii autonomii armene a ajuns și ea sub control azer, inclusiv orașul Șușa, fosta capitală a ținutului, un oraș cu încărcătură simbolică deosebită, dar și de o mare însemnătate strategică. 

„Numai o înțelegere dintre Baku și Erevan poate pune capăt acestei stări de levitație geopolitică a ambelor țări”

La prima vedere, victoria militară și diplomatică a Azerbaidjanului e impecabilă, dar la o analiză mai atentă observăm că există și câțiva „cai troieni”. Întâi de toate, e vorba de prezența militară străină acceptată pe teritoriul Karabahului: șansele ca aceasta să fie cândva înlăturată pe cale militară sunt nule, iar în privința plecării benevole... Cazul Republicii Moldova e cât se poate de edificator în privința asta. Azerbaidjanul, care până recent avea o marjă de libertate destul de mare în raport cu vecinul nordic, s-a pomenit cu angajamente noi, compromisuri, consecințele geopolitice ale cărora încă urmează a fi descoperite.

În al doilea rând, au fost afectate și relațiile Azerbaidjanului cu partenerii vest-europeni, mai cu seamă cu Franța. Parisul are o memorie instituțională lungă, iar Franța e un jucător mai greu decât cred foarte mulți observatori politici. În plus, nici americanii par să nu fie chiar mulțumiți de schimbările intervenite în Caucaz, mai ales că efectele afacerii asupra Iranului par să fi fost mai reduse decât anticipase unii.

În al treilea rând, statutul Karabahului de Munte rămâne suspendat, ceea ce nu reprezintă deloc un atu pentru Baku. Președintele azer a dat de înțeles că Azerbaidjanul nici nu mai e dispus să discute despre statutul regiunii, doar că nu e clar, care e finalitatea scontată? În noile condiții, „soluția finală” pe cale militară pare imposibilă: contingentul militar rus care staționează în Karabah a creat o stare de pat. Implicit, mai devreme ori mai târziu, discuțiile despre statutul regiunii vor trebui reluate. Numai o înțelegere dintre Baku și Erevan, o înțelegere care să închidă temeinic tema Karabahului, poate pune capăt acestei stări de levitație geopolitică a ambelor țări. 

Rusia este, indiscutabil, un beneficiar al rezultatului războiului, dar în niciun caz nu e cel mai mare. Conjunctura regională e foarte volatilă, iar comportamentul jucătorilor din zonă este deseori imprevizibil. O schimbare a conduitei Turciei, o destabilizare a Iranului sau o schimbare de preferințe în Armenia pot conduce la refacerea cardinală a realităților geopolitice și chiar a hărții politice a Caucazului. Fără îndoială, prezența militară rusă în Armenia și în regiunea Karabah este un factor care nu poate fi neglijat. Mulți analiști politici subliniază faptul că, în noile împrejurări, Rusia s-ar fi făcut indispensabilă atât pentru armeni, cât și pentru azeri. În realitate, beneficiile rusești pot fi repede spulberate de o înțelegere dintre armeni și cei doi vecini turcici. Desigur, o astfel de variantă pare, în condițiile actuale, improbabilă. Dar este ea, oare, imposibilă pe termen mediu?

Turcia - un alt beneficiar geopolitic

Un alt beneficiar geopolitic de pe urma recentei confruntări militare din Caucaz este Turcia, care, așa cum spuneam mai devreme, în acest caz a jucat absolut independent de aliații săi occidentali. În fond, această distanțare a Turciei de NATO și UE o prognozam încă acum 23 de ani, în Geopolitica spațiului pontic. Spuneam atunci că, în următorii ani, se va produce o „orientalizare” a politicii externe turcești, o revenire la vechi priorități în Caucaz și Asia Centrală. În mod curios, anume victoria diplomatică a Rusiei sporește valoarea Turciei în regiune – pentru Azerbaidjan, dar și pentru Georgia, care de aici încolo va trebui să pună mai mult preț pe factorul turcesc, singurul capabil să echilibreze oarecum balanța de forțe în caz de necesitate. 

Turcia poate fi și unul dintre marii beneficiari economici ai noii conjuncturi. Dacă toate punctele acordului din noiembrie vor fi puse în aplicare, Turcia va obține un acces mai scurt spre Azerbaidjan via Armenia. Permeabilizarea hotarului turco-armean ar putea conduce și la destinderea graduală a relațiilor cu Erevanul. Turcii sunt maeștri ai diplomației economice, iar Armenia are nevoie de investiții, de deschidere spre lume. Țara s-a sufocat timp de trei decenii sub presiunea cheltuielilor militare prea mari și a blocadei dinspre cei doi vecini turcici. A fost lovită prin ricoșeu și de complicațiile dintre Rusia și Georgia, care au complicat legăturile Armeniei cu piața rusească. Implicit, eventuala normalizare, fie și parțială, a relațiilor cu Turcia ar fi o gură de aer pentru economia și societatea armeană.

Pe de altă parte, efectele înfrângerii Armeniei sunt deseori incorect lecturate. Nu atât Armenia, ca țară, cât actuala conducere a fost afectată de eșecul militar și diplomatic din noiembrie, toți cei care au vrut să demonstreze că Erevanul poate manevra nepedepsit între mai multe centre de putere. Ecoul revoluției de culoare de la Erevan (care trezise atâta simpatie, dar și atâtea speranțe în Vest) abia se liniștise când începuse a trage tunurile în Karabah. Mă întreb: Oare nu această exaltare a fost cauza lentorii cu care a acționat în acest conflict aliatul militar al Armeniei? În orice caz, lecția de geografie a fost dată: distanțele contează. 

„E bine să ții cont de „băieții tari” din cartier”

Geopolitica încă nu e moartă și e bine să ții cont de „băieții tari” din cartier, chiar dacă ai legat prietenii cu șeriful, biroul căruia e cine știe pe unde. Altminteri, Armenia propriu-zisă n-a fost afectată prea tare de conflict, ba chiar și cea mai mare parte (70%) a vechii autonomii armenești din Azerbaidjan rămâne, în continuare, sub control armean. Chiar și coridorul Lacin, care face legătura între Armenia și regiunea separatistă, este în afara controlului azer.

Deși nu a fost implicată în conflict, Georgia este poate la fel de afectată de rezultatele afacerii din noiembrie ca și celelalte două state caucaziene. Aranjamentul trilateral ruso-armeano-azer creează mai multe provocări majore pentru securitatea națională a Georgiei. Cea mai frecvent invocată este sporirea prezenței militare ruse în regiune. După mine, nu aceasta este cea mai sensibilă provocare, ci eventuala deschidere a frontierei armeano-turcești și punerea în funcțiune a căii ferate care leagă Turcia și Azerbaidjanul via Armenia. Acest pas va duce la diminuarea tranzitului prin Georgia. 

Până recent, valoarea geopolitică a Georgiei era anume în rolul ei de „coridor pontico-caspic”. Traficul dintre imensul spațiu caspic și Turcia se făcea fie prin Rusia, fie prin Georgia. Anume Georgia avea rolul cheie în proiectele de export de hidrocarburi din bazinul caspic spre Turcia și de aici mai departe. Alternativa armeană pune Georgia într-o situația oarecum comparabilă cu cea a Ucrainei față de proiectul Nordstream2. Tbilisi poate pierde multe dividende geopolitice, dar și financiare de pe seama tranzitului de hidrocarburi. E adevărat că o normalizare „peste măsură” a relațiilor armeano-azere și armeano-turcești i-ar defavoriza geopolitic și geoeconomic pe toți acei care nu sunt interesați să se deschidă noi căi de acces spre bazinul de hidrocarburi din Asia Centrală.

Astfel, în mod neașteptat, Erevanul se poate transforma, din „mare învins”, într-un beneficiar al schimbărilor. Refacerea dialogului dintre Erevan cu Baku și Ankara, aducerea relațiilor Armeniei cu cei doi vecini turcici în câmpul pragmatismului pot relansa social și economic această țară, confruntată timp de trei decenii cu mari probleme pe multiple planuri. În noile împrejurări, Armenia devine o piesă geopolitică interesantă, orice mișcare a căreia poate produce mutații de mare impact și nu doar în regiunea caucaziană.

Poți face diferența

Dacă îți iei un abonament cu doar 48 lei pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
Armenii din Nagorno-Karabah își ard casele în semn de protest față de controlul azer instalat asupra regiunii (VIDEO)

Armenii din Nagorno-Karabah își ard casele în semn de protest față de controlul azer instalat asupra regiunii (VIDEO)

Luptele dintre armeni şi azeri se intensifică. Luptătorii din Nagorno-Karabah „au distrus o mare grupare militară”

Luptele dintre armeni şi azeri se intensifică. Luptătorii din Nagorno-Karabah „au distrus o mare grupare militară”

Soţia premierului armean va merge să lupte pe front în conflictul din Nagorno-Karabah

Soţia premierului armean va merge să lupte pe front în conflictul din Nagorno-Karabah

OPINIE | Turismul în Moldova – mit sau realitate?

OPINIE | Turismul în Moldova – mit sau realitate?

OPINIE | Cine plătește, comandă muzica: Despre societatea civilă independentă de finanțările din exterior

OPINIE | Cine plătește, comandă muzica: Despre societatea civilă independentă de finanțările din exterior

OPINIE | Cum evităm eșecurile din investițiile publice?

OPINIE | Cum evităm eșecurile din investițiile publice?

Advertoriale
Victoriabank: Unica bancă din clasamentul celor mai buni 20 de angajatori din țară (VIDEO)

Victoriabank: Unica bancă din clasamentul celor mai buni 20 de angajatori din țară (VIDEO)

Proiectul „maib recomandă” se extinde: Beneficiază de servicii de consultanță de la parteneri

Proiectul „maib recomandă” se extinde: Beneficiază de servicii de consultanță de la parteneri

Teatru Fără Nume te invită la Repetiţia cu Spectatorii

Teatru Fără Nume te invită la Repetiţia cu Spectatorii

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • PROFESIONIȘTII | Activist civic: „Există stereotipurile că tot ce fac oamenii din ONG-uri, fac doar pentru bani. Acei oameni nu sunt activiști civici” (VIDEO)
    PROFESIONIȘTII | Activist civic: „Există stereotipurile că tot ce fac oamenii din ONG-uri, fac doar pentru bani. Acei oameni nu sunt activiști civici” (VIDEO)
  • Prepare for Future #11, Marcela Lefter - Viitorul energetic al Moldovei și al întregii planete
  • Moldova, I am back! | Alina Perju, tânăra care a revenit din Franța pentru a îmbunătăți viața sătenilor din sudul țării
  • Prepare for Future #10. Svetlana Dimitrioglo și Cătălina Bacalâm, despre digitalizarea globală a industriei fashion
  • DESCIFRAT| Interesele din spatele spargerilor de Telegram și securitatea cibernetică în era tehnologiilor informaționale (VIDEO)
Cele mai populare
  • 1
    Compensații: Cetățenii vor fi anunțați despre categoria de vulnerabilitate energetică atribuită treptat
  • 2
    Livada fraților Stăvilă: Cum pot fructele din Moldova să crească din bani europeni (VIDEO)
  • 3
    Dodon, despre războiul declanșat de Rusia: „Niciodată n-am condamnat agresiunea cuiva. Dacă Rusia atacă Transnistria, eu am să-i condamn” (VIDEO)
  • 4
    Ce facem în cazul deconectărilor de la energia electrică? Autoritățile au elaborat un ghid cu recomandări
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.